Dragilor, Decizia ICCJ de azi a stins lumina. Nu, greșesc: a stins și licărirea speranței! E evident ca totul e pierdut, ca nu avem nicio șansă în fața Sistemului. Bun, rațional era clar de mult.
Dar emoțional, la nivelul speranței, încă mai reușeam să mai păstrez așteptarea vederii unei licăriri și o îndepărtata dar posibilă ieșire din tenebre. M-am înșelat. M-am autoiluzionat!
Îmi veți spune „stai, ca pe 21 vine Trump…”! Degeaba! dacă sub presiunea venirii lui Trump eliberarea nu a venit din interior… ea sigur nu va veni niciodată din afară.
Din potrivă! Ei, oricare ar fi ei, au nevoie de sclavi perfecți, de vechili aspri, dar duri, pe plantație, vechili care să pună biciul pe sclavi să scoată producție mai mare pentru nevoile lor mereu crescânde.
Or, actuala clasă politică excelează în asta… de ce să o schimbi? De ce să riști să angajezi niște vechili noi și nepricepuți, când ai cei mai perfect abjecți și fără milă satrapi?
Eu cred ca am pierdut trenul istoriei. Si noi (și generația noastră). Și de data asta… E motivul pentru care, încet, dar sigur și definitiv, mă voi retrage din orice angajament și orice luptă politică, civică sau socială.
Ba, mai mult, pierzând orice umbră de încredere în justiție și în covârșitoarea majoritate a magistraților, mă voi retrage cât de curând și din avocatură – voi duce la capăt dosarele pe care le mai am… și gata!
Bilanțul și descărcarea de gestiune pentru încrederea pe care unii dintre voi mi-ați acordat-o le voi face mai târziu, cu voia voastră!
Până atunci îi voi lăsa pe cei care mai vor și mai pot să spere… să aștepte 21 Ianuarie!
Să ne ajute Dumnezeu! Ca noi n-am fost în stare să ne ajutăm…
(Dan Chitic, avocat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu