Bolojan prezidează peste 3 trimestre consecutive de scădere economică, singura asemenea perioadă după criza economică globală din 2008

 

Luată de la un amic care e mai sfios și nu vrea multă audiență – vede lucrurile destul de bine

#deci :

– Bolojan prezidează peste 3 trimestre consecutive de scădere economică, singura asemenea perioadă după criza economică globală din 2008;

– Bolojan prezidează peste și facilitează prin politicile sale inflație de 10% pe an, în același timp înghețând pensiile și tăind salariile în sistemul bugetar pentru al doilea an consecutiv;

– Bolojan mărește TVA la 21%, comprimând cererea pe scădere economică; mărește TVA pe cărți în deja cea mai proastă piață a cărților din UE;

– Bolojan prezidează cu entuziasm și nesimțire peste subfinanțarea subfinanțării sistemului de educație tradițional subfinanțat; era în pragul colapsului înainte de înghețările făcute de Marcel în ianuarie 2025, de-acum sub înaltul patronaj Bolojan-David-Dan sistemul e dus pe copcă;

– Bolojan ia bani de la persoane cu handicap, de la mame și în general de la toți prin măsura stupid-criminală cu neplata primei zile de concediu medical;

– Bolojan reformează pensiile speciale din justiție la orizontul anului 2041;

– Bolojan nu ia nicio măsură de îmbunătățire a colectării taxelor – mai ales TVA, nu reformează ANAF și îi lasă în pace, în buna tradiție locală, pe toți marii neplătitori și evazioniști;

– Bolojan continuă disprețul pentru îndeplinirea jaloanelor din PNRR, de pildă prin nefinalizarea legii salarizării – promisă de guvernele anterioare încă din 2023;

#dar publicul frumos, cel cu blițuri la mobile, cel care a votat Băsescu și a regretat, cel care a votat Iohannis și a regretat, cel care a votat Nicușor Dan și a regretat, cel care se închină la Tudor Chirilă (varianta bună, înainte de acuzațiile de evaziune fiscală) sau la Oana Gheorghiu (varianta bună, înainte de privatizarea Hidroelectrica) ne spune, cu cunoscuta sa dibăcie și inteligență politică demonstrată mai ales la alegerile prezidențiale din 2004 încoace că

– cei care sunt de părere că Bolojan trebuie să plece urgent, never to return și prin orice mijloace sunt: fasciști/comuniști/anti-europeni/putiniști/trădători/auriști/șoșocari;

Sursa: Claudiu D. Tufis

Semnal editorial - Juan Jose G Garcia

 

Lansarea  volumului bilingv "El sol en el bolsillo"  "Soarele din buzunar"  va avea loc la Bookfest  București!!!

gdl

Spiritualitate și identitate culturală în paginile revistei „Lumină Lină”

Revista „Lumină Lină / Gracious Light”, Anul XXXI, nr. 2 (aprilie–iunie 2026), se impune, și de această dată, ca un reper solid în peisajul publicațiilor de spiritualitate și cultură românească, oferind cititorului o construcție editorială echilibrată, în care reflecția teologică, discursul eseistic și expresia literară se articulează coerent.

Deschiderea revistei prin secțiunea de teologie conferă întregului număr o ancoră axiologică fermă. Studiul semnat de pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, dedicat relației dintre Învierea Domnului și Împărăția lui Dumnezeu, propune o hermeneutică profundă a experienței pascale, în care dimensiunea eshatologică este corelată cu trăirea concretă a credinței. Textul depășește nivelul unei exegeze strict doctrinare, devenind o invitație la interiorizare și asumare spirituală. În același registru, intervențiile lirico-meditative ale lui Marcel Miron și Dan Gîrjoabă completează perspectiva teologică printr-o sensibilitate confesivă, sugerând continuitatea dintre reflecția dogmatică și trăirea personală.

Secțiunea de eseu reprezintă unul dintre nucleele de forță ale revistei. Studiul pr. dr. Dan D. Gîrjoabă, consacrat ironiei ca formă de cunoaștere în opera lui Ion Luca Caragiale, reușește să recontextualizeze discursul caragialian, evidențiind funcția sa de instrument critic al mentalităților colective. Ironia este interpretată nu doar ca procedeu stilistic, ci ca mecanism cognitiv și diagnostic social, capabil să reveleze structuri profunde ale spiritului românesc. Complementar, analiza realizată de prof. univ. dr. Anastasia Dumitru asupra jurnalului lui Lev Tolstoi aduce în prim-plan tensiunea dintre dimensiunea divină și cea umană, configurând un parcurs introspectiv în care spiritualitatea se definește prin confruntare și căutare. Eseul lui Petru Ababii, consacrat iubirii, se remarcă prin densitate conceptuală și expresie aforistică, în timp ce contribuțiile Gabrielei Chiciudean și ale lui Timur Chiș completează secțiunea prin accente lirice și reflecții asupra devenirii.

Secțiunile tematice „Eminesciana” și „Brâncușiana” reafirmă două repere fundamentale ale culturii române. Studiul dedicat lui Mihai Eminescu evidențiază permanenta actualitate a operei eminesciene, în timp ce analiza consacrată lui Constantin Brâncuși explorează sursele tradiționale ale unei estetici moderne, punând în lumină filiația dintre arta populară și universalitatea creației brâncușiene. Aceste contribuții depășesc caracterul comemorativ, propunând o relectură critică a valorilor canonice.

Secțiunea de proză se distinge prin diversitate tematică și stilistică, reunind texte marcate de introspecție, memorie și explorare identitară. Narațiunile propuse oscilează între lirism reflexiv și evocare autobiografică, configurând un spațiu al interiorității în care experiențele individuale capătă rezonanță universală. Se remarcă o predilecție pentru tematizarea tăcerii, a copilăriei și a căutării de sine, elemente care conferă unitate acestei secțiuni eterogene.

Un segment consistent îl constituie rubricile reunite sub titlul „Cărți în Agora”, care oferă o panoramă critică a aparițiilor editoriale recente. Textele incluse aici demonstrează o atenție susținută față de dinamica literaturii contemporane și față de interferențele acesteia cu domenii precum filosofia, teologia sau științele sociale. Analizele depășesc nivelul descriptiv, propunând interpretări nuanțate și contextualizări relevante.

Dimensiunea internațională a revistei este susținută prin secțiunea „Universalia”, unde contribuțiile în limbi de circulație internațională și perspectiva unor autori străini confirmă deschiderea către dialog intercultural. În acest cadru, reflecțiile asupra operei lui Theodor Damian capătă o relevanță aparte, fiind plasate într-un context mai larg al spiritualității contemporane.

Secțiunea de istorie aduce în prim-plan problematica memoriei și a identității, prin evocări și analize care urmăresc atât experiențe individuale (precum cele legate de migrație), cât și dimensiuni colective ale ființei românești. Aceste contribuții subliniază importanța recuperării trecutului ca premisă a înțelegerii prezentului.

În fine, partea lirică și artistică a revistei completează armonios ansamblul, oferind cititorului o experiență estetică diversă, în care meditația religioasă, expresia poetică și sensibilitatea vizuală se întrepătrund.

În ansamblu, numărul analizat confirmă identitatea revistei „Lumină Lină / Gracious Light” ca spațiu de convergență între spiritualitate și cultură, între tradiție și actualitate. Prin rigoarea selecției, diversitatea tematică și coerența discursului, publicația își consolidează statutul de platformă culturală de referință, adresată unui public interesat de reflecția profundă asupra condiției umane și a valorilor care o structurează.

* Revista poate fi citită în format electronic accesând: https://www.romanian-institute-ny.org/images/LL_2-26_fin.pdf

Angela SIMIONCA
Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/

Cum petreceau liceenii clujeni de 1 Mai la Cluj-Napoca, în anii ’80

Azi sărbătoarea de 1 Mai muncitoresc nu mai are nicio relevanță simbolică pentru români. E doar încă o zi liberă pentru city‑break‑uri, pensiuni montane, la mare sau la țară. Melodia „Râde iarăși primăvara” de Ciprian Porumbescu (https://www.facebook.com/watch/?v=573958403235608) fusese pusă pe versuri noi și transformată de regimul comunist în imnul zilei de 1 Mai muncitoresc. Azi, frumoasa melodie a bucovineanului Ciprian Porumbescu nu mai trezește emoții, doar pentru cei din generația mea, care au mai apucat, în anii 1980, serbările, paradele și petrecerile câmpenești de 1 Mai. La sfârșitul anilor ’80 nu mai credea nimeni în comunism, marxism sau în regimul ceaușist. Totul se transformase în formalism sau motivație de petrecere și de zi liberă, bineînțeles după parada obligatorie de 1 Mai. Cu câteva zile înainte de 1 Mai se producea o mare agitație în liceul meu de filologie‑istorie „Ady Șincai”, din centrul municipiului Cluj‑Napoca. Diriginții de clasă, alături de secretarul UTC pe școală și secretarii UTC pe clase, făceau liste cu elevii care trebuiau să participe la parada comunistă de 1 Mai din fața Teatrului Național și de pe B-dul Dr. Petru Groza. Liderul PCR pe școală, un fost jurnalist cu mustață de la un ziar central, R.L., trimis la munca de jos în școala noastră de Ceaușescu, intra peste noi în pauze să ne spună ferm să ne înscriem pe listele de participare la parada de 1 Mai.

Elevii din cămin, cei din mediul rural, spuneau că trebuie să meargă acasă la lucru în grădină, alții își scoteau certificate medicale, iar eu, cu „dizidenții” liceului — în frunte cu Lovasz M. (viitorul șef de cabinet al lui Szőcz Géza, decedat recent de o boală necruțătoare), caricaturistul Radu Z., cu care lipteam manifeste anticomuniste pe holurile liceului, și cu poetul D. C., cu care recitam poezii interzise — refuzam să ne înscriem pe listele de paradă. Apoi începea calvarul: presiunile din partea dirigintelui, de altfel un reputat istoric de valoare internațională azi, dar și mustrările din partea liderilor UTC, viitorii lideri politici sau ai economiei de piață ai Clujului de azi. Personal, am participat o singură dată la parada de 1 Mai, mai mult din curiozitate. De fapt, parada era un marș haotic în care muncitorii de pe platforma industrială CUG sau de la Carbochim și Terapia, îmbrăcați în șalopete noi, treceau primii pe lângă tribuna oficială din fața „obeliscului sovietic”, unde trona prim‑secretarul partidului Ioachim Moga cu mahării locali; apoi urmau alte categorii sociale, de la profesori până la croitorese. UTC‑iștii, în costume de liceu sau albastre de PTAP, conduși de liderii UTC — viitorii politicieni ai tranziției și integrării europene, printre ei aflându‑se tânărul lider comunist local George M., prieten cu Nicu Ceaușescu — defilau urmăriți de pionieri cu cravate roșii și cămăși albe de nailon. Parada dezlânată era pe acorduri din megafone ale cântecului lui Ciprian Porumbescu, presărate cu pauze în care se scandau lozinci: „Ceaușescu pace”, „Ceaușescu și poporul” etc. Propriu‑zis, parada era o plimbare dezlânată în care noi, tinerii, făceam glume și râdeam de postura inflexibilă de paiață a liderului PCR local, Ioachim Moga. Cu toții așteptam nerăbdători partea a doua a zilei de 1 Mai: petrecerea cu mici și bere la Făget sau Hoia.

După ce ajungeam pe B‑dul „Dr. Petru Groza” (azi Eroilor) ne dispersam din coloană și fugeam fiecare către „casele” noastre din blocurile muncitorești, nu înainte de a ne da întâlnire la un loc fix din pădurea Făget, la ora 13. Parada se termina, în general, spre ora 12. Ajunși rapid acasă, în cartierul muncitoresc Mănăștur, cu autobuze Ikarus roșii supraîncărcate, care mergeau pe butelii de gaz amplasate deasupra, luam repede o pereche de blugi albaștri cumpărați din Oserul de la Timișoara, de la sârbi, pe care îi frecam cu cărămidă de BCA albă furată de pe șantiere, ca să le dăm „autenticitate”, așa cum făceau grupurile de tineri naționaliști și anticomuniști maghiari din cartier, cunoscuții „cioveși”, cu care ne mai băteam pentru că vorbeau urât despre Avram Iancu. Altfel, în rest ne înțelegeam bine și beam bere împreună pe terasa de la Big Mănăștur sau în „jungla” din pârâu, care azi este acoperit de pe B‑dul Primăverii. Unul dintre liderii cioveșilor era celebrul Akos, prieten cu mine, care pleca o dată pe an în Ungaria, că așa dădea voie partidul să mergi cu pașaportul verde, și ne aducea Coca‑Cola și brânză topită cu „paprika”. Bucuriile acelor vremuri erau foarte simple. Ca adolescenți, după parada muncitorească, ne întâlneam la celebra „Poiană” din Făget, la capătul actualei baze sportive „La terenuri”, unde câțiva adolescenți cu blugi prespălați și frecați cu BCA și cămăși de nailon sau tricouri marinărești, cu câțiva lei în buzunar, aprindeam un foc din vreascuri în care frigeam, ținând în mână, bucăți de crengi de alun înfipte în bucățele de slănină. Unsoarea scursă o puneam pe felii de pâine și le mâncam cu o poftă nebună, într-o vreme când toată mâncarea era raționalizată la Cluj‑Napoca.

După ce mâncam bucățelele de pâine cu slănină topită beam apă din sticle de sticlă cu dop de plută și plecam spre cabana Sf. Ion prin pădurea de brazi, ca să vedem petrecerea câmpenească și ce a organizat partidul comunist. După un drum de 45 de minute prin pădurea de foioase și de brazi ajungeam la vechea cabană Sf. Ion, ridicată din lemn uns cu petrol. Aici, în câteva tonete de tablă, se vindeau mici la grătar și bere Ursus Jubileu 1978. Tonetele erau puține și cozile imense. Mii de mănăștureni și clujeni așteptau la coadă să ia doi sau trei mici cu muștar — că nu se dădeau mai mult — și o bere Jubileu de căciulă. Din câteva casetofoane aduse din Ungaria se auzeau melodii de ABBA, Modern Talking, AC/DC sau Toto Cutugno. Fete tinere dansau pe capotele bătrânelor Dacii 1300. După ce stăteai o oră la coadă, luam doi mici cu muștar, cu scobitori pe tăvițe de hârtie, și o bere de fiecare. Nimeni nu ne întreba că suntem minori — legislația nu era atunci că nu se vinde alcool celor sub 18 ani. Luam micii și berea și ne retrăgeam la umbra din pădure și mâncam cu poftă. Apoi, printre glume nevinovate de adolescenți, beam berea Jubileu cu gust de sodă. De altfel, nu erau rare unele zvonuri despre decese după ce se bea dintr‑o sticlă de bere care nu fusese bine spălată după reciclare. După ce mâncam și beam, ne întindeam pe frunze uscate la odihnă și priveam spectacolul lumii agitate, a cărei singură bucurie era să stea la coadă în fumul greu al grătarelor, să asculte ABBA sau Boney M și să le ofere copiilor Quick Cola.

După ce terminam cu distracția în Făget, mergeam pe jos prin Tăietura Turcului la Pădurea Hoia, acolo unde, pe un amfiteatru natural de iarbă, la marginea pădurii și a muzeului satului, se desfășurau pe scene de asfalt și beton spectacole folclorice. Bani de bere nu mai aveam, dar întotdeauna găseam un prieten sau coleg cu o halbă la care i se făcea milă de noi și beam împreună din paharul greu de sticlă, privind la Dumitru Fărcaș cum cânta la taragot sau la Furdui Iancu. Și uite așa trecea simplu ziua de 1 Mai, iar seara ne întorceam în cartierul muncitoresc Mănăștur, pe întuneric, cu becuri stradale sparte sau lipsă, dar fericiți că am avut o zi liberă. Ne puneam în sufragerie, pe canapea, și aprindeam televizorul alb‑negru Compliment 75, Lux sau Olt, în care îl vedeam pe Nicolae Ceaușescu cum salută imensa paradă de 1 Mai de la București. Beam un sirop de căpșuni cu apă ca să ne astâmpărăm foamea și ne culcam visând la „raiul” capitalist, că de cel comunist eram de mult lămuriți ce hram purta. După 1990, liderii UTC ne‑au spus „pa” și au plecat la București în Parlament și apoi, mai târziu, la Bruxelles. Noi am rămas.

Ionuț Țene

La mulți ani cu sănătate, fericire și cântec, prietene Eugen MARCHIȘ!

Astăzi sărbătorim un cantautor, un pasionat al muzicii folk, un autodidact în ale cântului profund românesc, care pe lângă faptul că ne aduce în memorie Cenaclul Flacăra și marii lui soliști începând cu Ștefan Hrușcă al nostru, Vasile Șeicaru, Nicu Alifantis sau Victor Socaciu este și un un folkist original, cu propriul repertoriu dar și poet autentic.

Personal, pentru mine ing. Eugen Marchiș  din Colțirea este un prieten bun, de neînlocuit și un colaborator de nădejde. L-am rugat să se prezinte și mi-a spus: „Prietene Gelu, sunt inginer miner, pasionat dintotdeauna de poezie, cantautor, folkist incurabil. Cam atât, noi minerii vorbim mai puțin, facem mai multe! Mulțumesc părinților care au știut când să mă aducă pe lume, tocmai de 1 mai muncitoresc!”

La mulți ani binecuvântați, Eugen! Fie ca toate proiectele tale artistice să prindă viață și să îți aducă satisfacție și mult succes. Să ai parte de sănătate, fericire și multe momente de bucurie, atât în familie, biserică, Liga scriitorilor, cu ortacii și prietenii tăi!.

Gelu Dragoș, UZPR

Accesati https://www.facebook.com/reel/879342088315836

Susținătorii lui Bolojan cuprinși de isterie pentru... 4 bani!

O creștere a cursului euro-leu de la 5,1004 la 5,1417, adică de doar 4 bani, a ajuns „masacru și sânge”, conform declarațiilor susținătorilor premierului Ilie Bolojan.

Panica s-a instalat pe rețelele sociale, după ce Banca Națională a României (BNR) a afișat o creștere a cursului valutar de 0,8% joi, față de miercuri, 29 aprilie.

Doar că nu este nicio dovadă că ar „ieși” miliarde din țară sau că „BNR ține cu dinții de curs”. Datele publicate astăzi arată că rezervele valutare ale BNR sunt de 67 de miliarde de euro, cu 2 miliarde mai mari decât luna trecută.

Mai multe publicații au prezentat acest fapt ca o panică generală: „Curs BNR: Euro trece de 5,1 lei” / „Şoc valutar în România. Cel mai mare euro din istorie la cursul BNR. A sărit de 5,15 lei pe interbancar – curs valutar 30 aprilie 2026”/ „Record istoric pentru cursul leu-euro. Un euro e cotat la 5,14 lei”/ „BNR a cotat moneda europeană la 5,1417 lei, cel mai mare nivel din istorie”, sunt doar câteva din exemple.

Mai mulți influenceri care îl susțin pe premierul Ilie Bolojan, printre care Andrei Caramitru, Iancu Guda sau Lucian Mîndruță au prezentat în acest mod creșterea euro cu doar 4 bani. „Masacru și sânge”, scrie Andrei Caramitru, referindu-se la creștertea de 4 bani. „Miliardele ies accelerat din țară, a plusat Caramitru.

„La sfârșitul zilei ieri la Londra Ron s-a tranzacționat la 5.12. Dobânzile pe titluri de stat de zece ani cresc accelerat spre 8%. Asta DEȘI BNR intervine masiv, arde din rezerve. Azi e iar masacru și sânge – ies miliardele din țară accelerat. Am tot explicat ca avem 4 săptămâni rezerve sa rezistam la un șoc. Atât. Și după nu mai avem bani deloc. 4 săptămâni. Au trecut deja primele câteva zile”, a precizat Andrei Caramitru.

„Cum iți dai seama că PSD și AUR sunt partide pro-europene? Simplu. Țin cu moneda comuna. Azi, 5,1 lei pentru un euro!”, a Lucian Mîndruță, încercând o ironie.

Iancu Guda, susținător asumat al lui Ilie Bolojan scrie că: „RON se tranzacționează deja acum la 5,14. În ritmul ăsta, trece de 5,2 în câteva zile (asta deși BNR arde rezerva valutară la greu ca să țină cu dinții de RON)… Dobânda medie cu care se finanțează statul a crescut deja cu aproape 1% în ultima săptămână (DOAR ASTA NE COSTĂ 13 MILIARDE RON/an)

Totul se va scumpi, totul se prăbușește… creșteri de șomaj și insolvențe. DE CE?! Cine a cauzat toate acestea?! O singură explicație: parteneriatul AUR & PSD în susținerea moțiunii prin care se dinamitează coaliția și se blochează orice reformă”.

C.L.

Întâlnire literară la Școala Gimnazială din Pribilești – aprilie 2026

În cadrul programului „Săptămâna Verde”, la Școala Gimnazială din Pribilești a avut loc o întâlnire literară deosebită, la care au participat poeți membri ai Cenaclului Scriitorilor și ai Ligii Scriitorilor din Maramureș: Flavia Foltoș, Vasile Belea, Liviu Coroiu, Janeta Coroiu și Florin Dragomir, alături de elevii și profesorii școlii.

Activitatea a fost coordonată de profesoara Adela Borse, în prezența conducerii școlii și a cadrelor didactice.

Tema întâlnirii – „Natura și relația omului cu mediul înconjurător” – a pus accent pe creații literare inspirate din frumusețea și echilibrul naturii, în concordanță cu spiritul programului „Săptămâna Verde”.

Scopul activității a fost creșterea interesului pentru literatură și stimularea creativității elevilor.

Elevii au participat și la un mini-concurs literar, lucrând pe grupuri la poezie, proză și o temă actuală: cum ar fi viața fără internet. Au citit atât din creațiile poeților invitați, cât și din propriile lor lucrări, fiind descoperit și un tânăr talent promițător.

Un moment emoționant a fost prezența poetei Janeta Coroiu, care a predat timp de 15 ani în această școală.

La final, au fost oferite diplome pentru implicare, iar poeții invitați au donat cărți pentru biblioteca școlii.

Janeta JOCA COROIU

Ca să înțelegeți spaima teribilă declanșată de spectrul demiterii lui Bolojan

Narativul absolut imbecil al useriștilor și al sectanților bolojanieni este că, dacă critici contractele și împrumuturile „strategice” ale României, mai ales alea care sunt dictate de Bruxelles, ești cu rușii.

Așa a fost cazul achizițiilor centralizate de vaccinuri, așa este cazul PNRR, așa va fi cazul împrumutului în cadrul programului SAFE.

Pro-europenii care se duc după fenta acestui narativ sunt prost-europeni. Cu prostia lor, acoperă mega – hoțiile, corupția și spălarea de bani ale unui complex UEropean corporatist – birocratic, susținut de un aparat de cenzură și de politicienii compradores.

Din suma de 16,66 miliarde de euro, care va fi accesată de România în cadrul programului SAFE (Security Action for Europe), peste 68% vor merge în conturile Rheinmetall, pe baza unui contract atribuit direct, fără licitație, de un grup de persoane lipsite de mandat și reprezentativitate pentru a negocia și semna un asemenea contract. Cam ca în cazul Pfizergate.

Rheinmetall este un concern german din domeniul militar care a colectat, de-a lungul timpului, numeroase acuzații de corupție, ba chiar și o condamnare la o amendă penală, în valoare de 39 de milioane de euro, din anul 2012, pentru mituirea unor oficiali greci. În România, presa acuză trucarea unor licitații de 3 miliarde de euro în favoarea Rheinmetall. Un litigiu pentru expropierea unui teren cu pădure și construcții din orașul Victoria este pe rol, putând duce la anularea proiectului de construcție a unei fabrici de pulbere și muniție.

Exceptând fabrica de pulbere și muniții de la Victoria, care poate fi aneantizată judiciar în curând, tot armamentul achiziționat de la Rheinmetall va fi din import. Tancuri de 2,5 miliarde de euro vor fi produse în… Ungaria. Mentenanța, pe termen de 30 de ani de acum încolo, va fi asigurată de Rheinmetall. Dacă Rheinmetall strănută, timp de 30 de ani de acum încolo România face febră de 41 de grade.

Dacă, de exemplu, Rheinmetall intră în faliment, este suspendată pentru corupție, este închisă temporar de guvernul Germaniei, este supusă cine știe căror sancțiuni geo-politice de către SUA, China sau Rusia, ce se întâmplă cu România, din punct de vedere militar, este lesne de imaginat.

Trebuie spus că atât regulile UE, cât și regulile NATO interzic o asemenea dependență de un singur furnizor. Jurisprudența CJUE este severă din acest punct de vedere – nu sunt permise decât în condiții foarte restrictive contracte de asemenea anvergură încheiate prin negociere directă cu un singur furnizor. State ca Polonia nu acceptă sub nicio formă depășirea unor praguri maximale de expunere pe un singur furnizor – 25% în cazul Poloniei. În schimb, iată, România se expune cu 68% pe Rheinmetall.

Apropo de CJUE – nu uitați nicio clipă că SAFE este atacat cu acțiune în anulare chiar de către Parlamentul European, prin semnătura Robertei Metsola. Așadar, noi ne grăbim să ne legăm de Rheinmetall pe 30 de ani și de creditori pe 45 de ani, deși SAFE ar putea fi anulat.

Un document care circulă oarecum stingher pe social media arată niște detalii absolut uluitoare ale acestui contract.

Pe baza unui aviz de formă de la CSAT (organism dominat de usere, la zi fiind golit total de reprezentanții PSD), Bolojan & co a luat acest contract din competența militarilor și a dat-o unui comitet interministerial compus din șeful său de cabinet, consilierul șef de la Cotroceni, niște miniștri (internele, economia) și directorul interimar al SRI.

Din comitet, pe chestiuni de pistoale și alte gadgeturi necesare războiului, face parte și gomandant de la agziune, Raed Arafat. Vă întrebați ce dracu caută în acest comitet Raed Arafat, un funcționar fără atribuții militare și de intelligence, care se întâmplă să fie, în prezent, acuzat de DNA pentru corupție și de parchetul militar de contrabandă? Da, și eu mă întreb.

Instituțiile pline de funcționari cu competențe probabil bine delimitate în domeniul off set – ului (adică, producția de componente de armament prin întreprinderi proprii, ale statului – achizitor) lipsesc total din schemă. Evident, nimeni în parlament nu știe nimic despre aceste aranjamente – Grindeanu, președinte al Camerei Deputaților, al treilea om în stat, spune că nu are idee de acest contract.

Ironic, toată lumea se așteaptă ca totul să fie gata la 30 mai, de unde și spaima teribilă declanșată de spectrul demiterii lui Bolojan.

Efectiv, modul în care este construit acest contract militar pe termen de 30 de ani, precum și dependența de această organizație străină, supusă unor alte interese naționale decât cele ale României, îmbracă haina trădării sub forma subminării economice și politice a statului, prevăzută și pedepsită la art. 394 Cpen.

Aviz susținătorilor sectanți ai lui Bolojan: legea penală din România pedepsește și instigatorii, complicii, favorizatorii sau tăinuitorii, iar nu numai infractorul.

Autor: Gheorghe Piperea

Sursa: Redactia 9

Aventură în Satul de pe Dealul Florilor

Super Aventuri la Muzeul satului din Baia Mare pentru copii alături de adulți este organizată în 1 și 2 mai 2026, vineri și sâmbătă începând cu ora 14:00.

Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș alături de Asociația Energia Mișcării cu sprijinul super voluntarilor Daco Spartani – STG Kids Baia Mare și STG Baia Mare provoacă copiii și adulții la următoarele super aventuri cu obstacole, provocări, 𝐓𝐢𝐫𝐨𝐥𝐢𝐚𝐧𝐚̆ , 𝐒𝐥𝐚𝐜𝐤𝐋𝐢𝐧𝐞, 𝐍𝐢𝐧𝐣𝐚 𝐒𝐥𝐚𝐜𝐤𝐞𝐫 𝐬̦𝐢 𝐒𝐥𝐚𝐜𝐤𝐞𝐫 𝐓𝐫𝐞𝐞𝐜𝐥𝐢𝐦𝐛𝐞𝐫.

 Intrarea în Muzeul Satului se face pe baza unui bilet în valoare de 𝟑 𝐫𝐨𝐧/𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥 𝐬̦𝐢 𝟔 𝐫𝐨𝐧/𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭, la 𝐓𝐢𝐫𝐨𝐥𝐢𝐚𝐧𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐯𝐚 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐨 𝐝𝐨𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝟏𝟎 𝐫𝐨𝐧/𝟐 𝐭𝐮𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐀𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐄𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐚 𝐌𝐢𝐬̦𝐜𝐚̆𝐫𝐢𝐢, iar restul obstacolelor, provocărilor si jocurilor vor fi 𝐠𝐫𝐚𝐭𝐮𝐢𝐭𝐞, cu posibilitatea de a fi repetate ori de câte ori doresc copiii (tras cu arcul, cățărat pe frânghie, mers în echilibru, târâș sub plasă și multe altele).

Părinții sunt rugați să-i însoțească pe copii și să-i ajute unde au nevoie, cel puțin pe cei cu vârste sub 9 ani.  Părinții își asumă responsabilitatea pentru participarea copiilor.

GDL

Pe costumele lor scumpe se văd de pe acum umbre de gratii...

Despre SAFE și umilința adusă Armatei României. Am citit cu atenție documentele care circulă despre pachetul SAFE de 8,3 miliarde de euro destinat înzestrării armatei. Și, ca fost membru în comisia de Apărare a Camerei, sunt profund îngrijorat de ce găsesc acolo.

Ministerul Apărării, instituția care ar trebui să fie în centrul acestei decizii istorice, a fost practic scos din joc. Grupul care a decis destinația acestor miliarde nu include Șeful Statului Major al Apărării. Nu include comandanții Forțelor Terestre, Navale sau Aeriene - adică exact oamenii care vor folosi echipamentele respective pe câmpul de luptă.

În schimb, grupul e plin de consilieri politici, secretari de stat și oameni de partid. Conduși de pămpălăul ăla care-i face cafele lui Bolojan, adică nevolnicul Jurcă, șeful, era să scriu șefa, lui de cabinet. Parlamentul e sărit și el!

Militarii noștri află ce armament primesc după ce decizia e luată. Armele individuale se iau prin MAI-ul milițianului Pledoiu, deși ele trebuie să meargă în dotarea armatei. De ce s-a făcut translația asta?? Asta nu e colaborare instituțională. Asta e umilință.

Armata a inițiat programe, a definit nevoile operaționale, iar apoi a fost dată la o parte. Profesioniștii militari au fost tratați ca figuranți, în timp ce deciziile strategice – inclusiv concentrarea masivă pe un singur furnizor străin – au fost luate de civili cu agendă politică și economică. Și de șpagă, aș îndrăzni să opinez.

Iar rezultatul acestei „proceduri" e că 68% din cei 8,3 miliarde ajung la un singur grup industrial străin - Rheinmetall - prin contracte directe, fără competiție reală, cu prețuri umflate cu până la 47% față de estimările inițiale, recunoscute chiar public de ministrul Miruță-cap de biluță, spaima dronelor picate-n câmp.

Domnilor care ați orchestrat această afacere: vă jucați cu focul. Pe hainele voastre scumpe se întrevăd de pe acum umbre de gratii.

Nu e bine să umiliți Armata țării și să treceți peste generalii și ofițerii care poartă responsabilitatea reală a apărării naționale.

Și mai ales nu e bine s-o faceți ca să serviți interesele unor grupuri industriale străine, în detrimentul suveranității și al interesului național românesc. Armata nu uită ușor astfel de lucruri, băi samsari netrebnici. Iar românii, cu atât mai puțin.

România are o armată. Și armata asta merită respect, nu să fie pusă în fața faptului împlinit de politruci.

Trebuie să se facă lumină totală. Imediat!

Radu Cristescu

Rudolf Stauder, vechiul dar și noul prefect de Maramureș

 

RUDOLF STAUDER, DIN NOU PREFECT DE MARAMUREȘ | Liberalul va fi învestit în funcție oficial astăzi, de la ora 14.30. A mai fost în trecut prefect, dar și subprefect, precum și consilier județean. Originar din Seini, Rudolf Stauder este membru PNL.

"Primesc această responsabilitate cu respect față de maramureșeni și cu determinarea de a contribui la stabilitate, echilibru și bună guvernare", transmite noul prefect de Maramureș.

Cristian LAURENTIU

Fiți vigilenți! Vin fasciștii!

Alegerile din decembrie 2024 s-au anulat din cauză au veneau rușii.

Și „Săriți, salvați țara că vin rușii!” a continuat până a ieșit Nicușor Dan președinte și a fost ales un guvern „pro-european de salvare și stabilitate”.

Apoi, „vin rușii” a continuat să se mai audă doar prin fundurile de mahalale la cei care au rămas impregnați de o singură idee, dar fixă.

Dar iată că stabilitatea „pro-europenilor” s-a dovedit de conjunctură la încropitura de formațiuni politice și chibiții așa ziselor minorități și a durat cu scandaluri peste scandaluri până a explodat în fărâmițele componente 10% ici, 15% colea, încă vreo 12% pe dincolo și tot așa.

Și ce să vezi, tocmai ăia, suveraniștii învinovățiți că-i aduc pe ruși, au acum principalele atuuri. Spaimă mare la grămăjoara de fărâmituri politice că „suveraniștii” pot ajunge la guvernare.

Disperați, „pro-europenii” au ajuns la concluzia că trebuie găsită o altă temă să-i sperie pe români. Și așa a apărut găselnița: „Vin fasciștii!”

Da, ați auzit bine, suveraniștii sunt etichetați „fasciști” care trebuie să fie izolați și împiedicați să ajungă la guvernare cu orice preț, prin propagandă și cu ajutor de la UE.

De aceea campania împotriva „fascismului” a fost pregătită din timp printr-o lege trecută în Parlament ca prin brânză, legea Vexler. Iar primul avertisment-exemplu a fost ostracizarea unui poet național al românilor, Octavian Goga.

Așa încât, atenție români că ne paște fascismul dacă suveraniștii ajung la guvernare. Fiți vigilenți, „Vin fasciștii!”

M. Popescu

Gluma zilei - La pachet, vă rog...

 

Oaspete și turist în Maramureș

                                   de Gheorghe Pârja

Orice om este marcat de locul în care s-a născut. Spațiul natal îl porți cu tine oriunde te-ai afla. Casa părintească din suflet nu se înstrăinează. Eu am văzut lumina zilei în Maramureș, era firesc să-i deslușesc istoria, să-i descifrez spiritul. Am avut norocul ca Maramureșul să aibă virtuți întemeietoare, așa că interesul pentru destinul lui să fie sporit. Eu trebuia să-i învăț lecțiile istoriei. Așa mi-am făcut un crez din prețuirea Ținutului. Am scris cu același respect și prețuire despre oameni și locuri, fără să am complexul orânduirii. Textele mele stau mărturie.

Am primit învățătura de la dascăli care au fost elevi și studenți imediat după Marea Unire. Care m-au îndrumat și mi-au dăruit cărți despre Maramureșul Voievodal, scrise cu sentimentul adevărului istoric. Așa mi-am format arhitectura sufletului și crezul în vremile întemeietoare ale Maramureșului. Starea istorică a nobilimii maramureșene mi-am asumat-o cu demnitate, mândrie, sfială și înțelegerea trecutului. Am ținut, și mai țin, la două cuvinte care s-au prelins prin vreme cu sfințenie: Maramureș și maramureșean! Mai nou văd că sunt puse într-o ecuație ciudată: Maramu și moroșan!?

Așa ceva nu există în demnitatea Ținutului. Știu, o să fiu contrazis în numele libertății de exprimare, că lumea se schimbă și nu mai este cazul să fim atât de conservatori. Atunci procedați la mutilarea numelui pe care-l purtați. Nu, dragii mei, sunt lucruri în viață care nu pot fi strâmbate deoarece sunt consacrate de istorie. În cărțile istoricilor maramureșeni, de la Ioan Mihaly de Apșa, la Alexandru Filipașcu, nu veți găsi asemenea răsuciri. Știu, nu pot convinge presa, de toate felurile, și cântăreții cu adevărurile constatate de mine. Datoria mea este să vă spun această parte luminoasă și demnă a identității noastre.

Urmăresc cu atenție reportajele referitoare la Maramureș. Reporterii care se respectă nu folosesc cuvintele deșurubate din cruce. Mulți se proclamă turiști și atunci spun ceea ce se vinde, în noua ordine a lumii. Câțiva îmbracă haina nobilă a ospeției, care în Maramureș are simțul omeniei, a respectului pentru casa maramureșeanului în care au intrat drumarii. Mă folosesc de pledoaria pentru Maramureș a jurnalistei Magda Colgiu-David, făcută recent, în ziarul Cotidianul. Care crede că: „Maramureșul nu este un loc pe hartă, e o stare. Aici rânduielile vechi s-au prelins prin vreme până în ziua de astăzi”.

E adevărat, trăim într-o lume și în niște vremuri în care toți parcă se dau peste cap să posteze pe rețelele de socializare pe unde au fost. Să se fălească. Să se arate în fotografii de multe ori. Nici o problemă, acesta este rostul turistului. Că dai un ban și poți sta în cap. Dar nu te atingi de arhitectura casei, de căldura cuptorului și de mișcarea vârtelniței. Mai scrie doamna Magda: „Maramureșul nu este o destinație pe care o cauți pe Google și gata. Maramureșul este o întoarcere la lucruri pe care le credeai pierdute. Acolo, în Maramureș, timpul nu aleargă. Se așază peste case, peste oameni peste tot ce se mișcă și ce stă. Oamenii își văd de-ale lor fără să se uite mereu la ceas.”

Sau: „Bisericile de lemn te opresc în loc. Turlele lor subțiri, înalte, se întind spre cer cu încăpățânare liniștită. Nu-s muzee, nu-s obiective turistice. Sunt locuri în care oamenii intră duminica și în sărbători, în care miroase a lemn vechi, o lumină în care rugăciunile plutesc. Lemnul cald, cioplit de mână poartă în el gândurile a generații întregi”. Apoi scrie despre ospitalitate: „Mulți cred că este un clișeu, dar nu este un clișeu. Este reală și te izbește. Oamenii te cheamă în casă nu ca să te impresioneze, ci pur și simplu așa fac ei. Masa e plină. Poveștile te impresionează și tu realizezi că tu nu ești turist, ci oaspete. Maramureșul nu încearcă să te impresioneze. Nici n-are nevoie. Are adevăr! Are substanță, are liniște plină de înțelesuri. Are vechime care nu poate fi pusă în scenă, ci trăită. Are oameni care te privesc în ochi când îți vorbesc și te cheamă în casă ca să te omenească. Maramureșul nu este o destinație. Este un început.”

Și încheie Magda: „În casa unui maramureșean simți că nu ești doar un turist. Ești un oaspete. Diferența este uriașă. Turistul plătește și pleacă. Oaspetele rămâne în sufletul casei. Și casa rămâne în sufletul lui. Te trage înapoi cu fire subțiri, care nu se rup”. M-am bucurat că în aceste vremuri, mai sunt percepții de acest fel despre Maramureș. Despre Ținutul Nordului s-au spus cuvinte potrivite de mari spirite contemporane. De la savantul japonez Minoru Nambara, la poetul și eseistul Ioan Alexandru. Omul de la Rohia. Poetul „Imnelor” scria: „Pe această poartă a Maramureșului se întâmplă toată metafizica omenirii, aici se încrucișează istoria umanității, se duce lupta hotărâtoare între viață și moarte și se celebrează victoria vieții asupra morții.”

Japonezul a numit Maramureșul sat primordial, în care guvernează legile ospeției. Alegeți, dragi călători, între condiția de turist și cea de oaspete. Oricum, eu, maramureșeanul, vă aștept cu drag în Maramureș. Cu mențiunea că legile ospeției cinstesc rânduielile locului. Încolo, e liber a cânta în Maramureș. Și în stil maramureșean. Chiar după voia fiecăruia. Eu sunt gazdă pentru oaspeți și turiști. Aștept păreri!

Fotografia zilei - 1 Mai sărbătorită în avans

 

Semnificațiile zilei de 30 aprilie 2026

 

Evenimente 

313: 

Împăratul roman Licinius unifică Imperiul Roman de Răsărit sub comanda sa.

1638: 

Patriarhul Chiril Lukaris sfințește Mănăstirea Podgoria Copou din Iași, ctitorie a domnului Vasile Lupu.

1789: 

Pe terasa de la Federal Hall din Wall Street, New York, George Washington depune jurământul, devenind astfel primul președinte al Statelor Unite.

1803: 

SUA cumpară de la Franța teritoriul Louisiana în schimbul sumei de 80 milioane franci–aur.

1844: 

Alexandru Ioan Cuza s–a căsătorit cu Elena Rosetti–Solescu, fiica cea mare a postelnicului Iordache Rosetti și a Catincăi Rosetti, născută Sturdza.

Cu acest prilej, Cuza a refuzat să primească țiganii robi trecuți în lista dotală a soției, fiind astfel primii care au acceptat hotărârea Adunării Obștești din 31 ianuarie 1844, de dezrobire a țiganilor.

1896: 

Se adoptă Legea învățământului primar și normal–primar (Legea Poni).

Prin aceeași reglementare se înființează Casa Școalelor, care va avea în atribuție administrarea fondurilor destinate construirii de edificii școlare și achiziționarea mobilierului aferent.

1897: 

Mihail Sadoveanu a debutat în ziarul umoristic "Dracul" din București. Sub pseudonimul Mihai din Pașcani, viitorul romancier publica schița umoristică de 40 de rânduri sub titlul "Domnișoara Mxxxx Falticeni".

1902: 

A avut loc, la Paris, premiera operei Pelléas et Mélisande de Claude Debussy.

1937: 

În Filipine a avut loc un plebiscit referitor la dreptul femeilor de a vota. Au putut participa doar bărbații care, în majoritate (peste 90%), au fost de acord ca femeile să se bucure de acest drept.

1939: 

Franklin Delano Roosevelt este primul Președinte american care a apărut pe postul de televiziune.

1945: 

Adolf Hitler și Eva Braun se sinucid la Führerbunker după ce au fost căsătoriți o zi. În aceeași zi, Armata Roșie arborează drapelului sovietic pe clădirea Reichstagului din Berlin.

1948: 

A fost creată Organizația Statelor Americane (OSA)

Această organizație internațională guvernamentală își are sediul la Washington (membri: 35 de state și 24 de observatori permanenți; obiective: securitatea continentală; soluționarea pașnică a conflictelor dintre statele membre).

1970: 

Președintele Nixon anunță că forțele Statelor Unite și ale Vietnamului de Sud vor invada Cambodgia pentru atacarea "templelor" folosite de forțele comuniste.

1975: 

Eliberarea totală a Vietnamului (Ziua Victoriei).

1980: 

La vârsta de 42 de ani, Prințesa Beatrix devine regină a Țărilor de Jos, după abdicarea mamei sale, regina Iuliana.

1988: 

La Dublin, Irlanda, Céline Dion câștigă a 33-a ediție a Eurovisionului pentru Elveția cu piesa "Ne partez pas sans moi".

1990: 

Deschiderea, la Lisabona, a Centrului Nord–Sud al Consiliului Europei.

1991: 

Un ciclon care a lovit Bangladesh-ul a dus la uciderea a 138.000 de oameni.

1993: 

Jucătoarea iugoslavă de tenis de câmp, Monica Seles, nr.1 mondial, este grav rănită de un fervent suporter al lui Steffi Graf - FOTO.

2001: 

Dennis Tito, primul turist spațial decolează pe o navetă rusească cu destinația Stația Spațială Internațională.

2002: 

Un referendum în Pakistan consfințește pentru încă 5 ani regimul militar al lui Pervez Musharraf.

2004: 

A fost observat SASSER, un Computer worm , care doar în câteva zile a infectat o mare parte din computerele din lumea întreagă.

2013: 

Regina Beatrix a Olandei a abdicat, iar Willem-Alexander, Prinț de Orania a urcat pe tronul Țărilor de Jos ​​ca regele Willem-Alexander al Olandei.

El este primul rege al Olandei de la moartea stră-stră-bunicului său în 1890, regele Willem al III-lea.

Celebrări 30 aprilie

1946: 

S-a născut Passionaria Stoicescu.

1771: 

S-a născut Hosea Ballou.

1955: 

S-a născut Radu Calin Cristea.

1958: 

S-a născut Adrian Otoiu.

1834: 

S-a născut John Lubbock.

1987: 

S-a născut Rohit Sharma.

Comemorări 30 aprilie

1933: 

A murit Anna De Noailles.

1945: 

A murit Adolf Hitler.

2011: 

A murit Ernesto Sabato.

1883: 

A murit Edouard Manet.

1854: 

A murit James Montgomery.

Sursa: Wikipedia