Copacii nu pot creşte pînă la cerMai rămîne loc pentru păsări
Să-şi hotărască în voie zburarea
Şi loc pentru vînt mai rămîne,
Loc pentru nori,
Nestingheriţi de frunze să-şi cearnă
Ploaia şi umbra
Dar mai ales pentru soare,
Văzduh necuprins mai rămîne.
Văzduh necuprins.
……………
Însetat de cîntec
Urcă-n lumina apei de stea înseninată
O luntre neştiută precum vroiai ţi-o dărui
Cu vâslele-i cu tot,cu umbra subţiată
Sub freamăt nelumesc de-a-ntregul să te nărui
E-o zbatere de aripi părerea de lumină.
Din alte lumi stîrnită prin ochi pîn`-n călcîie
Curteanul Penelopei fiind fără vreo vină,
Doar învelişul nopţii făptura să-ţi mîngîie
.
Ci însetat de cîntec,ades purtat de vreajă,
În zbor de heruvim din nor ceţos mă strigă
Vicleana dăruire a nimfelor de strajă-
Iubirea şi durerea-nhămate la cvadrigă.
………….
Îndepărtate caravane
Înşiruite-n munţii de apus-
Căruţe pe colnic de piatră
Urnite lent de cai mărunţi
De valea-ntreagă se desfată
În luminiş sub zarea lunii,
Mai murmură frunzişuri încă,
Vag coviltir al timpurilor vechi
Precum un fluviu în marea adîncă.
.
Înceţoşate caravane mai zăresc
Printre goruni cu haină sură
Cînd mai ades pe lungi cărări
Sminteala roţilor ne fură.
………….
Tu
Tu dreaptă apari
În neclintirea cu faţa spre soare
Cu umerii rotunzi şi mici tresărind
Sub mîngîierea aerului tare
Deasupra muntelui.
Jos licărul apei se pierde-n verdeaţă,
Către genunchii tăi înaintez
Spre coama de stâncă,
Umerii frămîntaţi încordîndu-se
Ca o frînghie noduroasă
Şi nu ostenesc fixînd
Ţinta iarăşi şi iar spre lumină
Nemuritoare cum eşti încă necucerită.
O,numai o clipă,tu,
Dreaptă în nemişcare
Te-arăţi cutremurîndu-mă;
.
Scap bolovanul,
El curge deodată cu amurgul
La picioarele colinei
În timp ce mă-ntorc
Gîndesc la a doua încercare.
În faţă chemarea luminii
Încă mai sper să devină o floare
Imaginea ta – efemerul drapel-
Pe vîrful de stâncă.
…………..
Fântână
De-acum pot veni sicofanţii.
Desferecă uşa
Sînt fântână albastră
Alături fiebinte-i cenuşa
Unda clipind arcuit
A o întuneca cine poate ?
Rumoare aud,clevetiri,
Pîndesc tigrii pe coate
Sorbind în şuetă
Ceaşca ochi de venin
Jocul greşala aşteaptă-
Sîngele meu de rubin.
Nici Pillat n-a murit,
Mai bine-ai trimite departe
De noi nebunia
Zidi să mă pot într-o parte,
Durerea alung-o-n pustie
Doar de iubire să sufăr
Pe pămînt ca pe apă
Legănat pui de nufăr.
…………..
Un rîu
Urcau precum miriapozii
Spre muntele cu falnica minune,
Curgea un rîu cît lacrima şi liniştit
La gleznele mîntuitorului cel prins
Pe crucea de mesteacăn.
Fecioarele cu părul lung
Numai genunchi ce-şi botezau cu apa
Ochilor îngustă faţa
Şi mîinile numai a rugă
Şi ochii mari de ceriu-nalt
Erau de-acum mult mai aproape.
Ci lacrimile ce se-nlînţuie sporeau
Genunchii se-nmulţeau pe stînci
Şi-un plîns domol se pogora
Şi steaua magilor nu era stea
Şi nici pe cruce nimenea nu sta-.
Un rîu uşor se cobora.
………….
Dom
Şi degetele rătăceau pe clape,
Impuls divin zăcea în ele
De muzică,sălbăticind ne traversa
Răscolitor,înalt un cer
De piatră întins peste acorduri
Şi părul tău,dezlănţuit delir
În neagra catedrală rece
.
Numai părere de eram
În frontul de acorduri
Şi orga cucerea aprinsă
O,sînge muritor,visai
Purificare
Şi noi un trup comun
Cu milă dumnezeu ne inspecta
Destinul
În marea catedrală rece.
…………
Dansatoare
Pe terasa-ntomnată
Ochii de gheaţă ai dansatoarei
Inutilul căpşor de păpuşă mondenă,
Îi judecam incisivul ciobit
Ce-i luminează faţa
Pulpele ce degajă mişcări arcuite-
Intimata era o dansatoare ucigaşă.
Vigilenţii suspicioşi îi cîntăreau fapta
Dintr-un taler pe altul-
Discreţie profesională,
Fericiţi sînteţi,orbilor,
Ameţitoare hăituita felină.
……….
Veghe
Eu sînt oare soldatul
Îmbătrînit lîngă arme
Aşteptînd clipa asaltului?
Eu sînt oare acela
Ce mîngîie fierul
Ca o ţeavă de trestie
Prin care
Se zbenguie vîntul
Şi cucul copilăriei ?
…………
În glas
În glas de fecioară şoptesc
Prin inima nopţii că trecem
Sfintele clopote.
.
Aud,pregătiţi-s de somn
Sfinţii în domuri solemni
Cu ochii deschişi,
Cum cîntă şi plîng
În somnul soldaţilor
Acasă,logodnicele…
………..
Cetate
În lumina lunii păzesc
Fortificaţii întortocheate
Dincolo de şanţuri legănîndu-se,
Arborii să-ţi ofere
Penumbre şi frunzele scuturi-
Cetate medievală
Pe colina oraşului.
.
Sub arme cum sînt se cuvine
Să calc vigilent şi să uit
Gîndul din inimă cînd altul
Îşi caută locul,
Larmă de frunze aud,
Paşi grei înaintînd
Şi-mi pare de-un timp
Sosind tot mai greu
Santinela de schimb.
…………
Amiază
Prin faguri de aur
În clipele zilei
În uitare de sine
Rivala furnicii –
Albina
Insecta fantastică.
…………
Liliacul
În ogradă, lîngă fântână
Liliacul se clatină, lin îşi aduce
Florile mov şi albastre în cruce
Vreme de-o săptămînă
Mai ştii arbustul crescut
Cu parfumuri pe creanga sa verde
Ce-n luciul ferestrei se pierde
Ca umbra unui sărut…
Era de Florii,nu mai ştiu
Floarea în treflă atît de senină
Ci ochii-ţi scăldaţi în lumină
Erau ca floarea mălinului viu
.
În ogradă, lîngă fântână
Liliacul se clatină, lin îşi aduce
Florile mov şi albastre în cruce
Vreme de-o săptămî
…………
O noapte
O noapte întreagă am selectat
Revistele de prin casă
Şi le-am dus la ex-haust
Hîrtie veche şi galbenă
O singură molie
Cu aripi lucioase
Mi-a dat tîrcoale
Ce fluture…mi-era somn
Nu care cumva unul,gîndeam
Să scoată capul dintre pagini
Şi să-mi zică
Pace ţie cititorule,
Obosit, cum răsfoiam
Nu-mi trebuia mult
Doar o molie
.
Ce vană e arta,
Ce noapte în care
La ex-haust mi-am dus
Tinereţile mele
O noapte întreagă.
………….
Nopţi cu leandru
După o lună de arşiţă
Plouă pe treptele casei
În luna lui cuptor
Flori albe din leandrul
Ce domină curtea
Flori căzute printre muşcate
Asemenea zilelor bolnave
Ale tatălui
Flori de leandru
Discret parfumate
Fără de grijă se-apleacă
Se-nchid ostenite
Şi cad lîngă perete
Altele viguroase-nfloresc
Peste zi
Să fie un semn
Că dumnezeu se gîndeşte
La suferinţele lui…
.
Se-nvăluie-n rouă
Clătinînd
Închipuiţi clopoţei de zăpadă
Printre flori de muşcată.
