Scrisul gazetăresc a fost dintotdeauna mai mult decât o simplă consemnare a evenimentelor cotidiene. În mâinile unor spirite vizionare, el a devenit un act de cultură, un mijloc prin care adevărul, ideile și frământările epocii au fost transmise generațiilor viitoare. Cartea de față, „Ziariștii care au transformat clipa în veșnicia artei”, se dorește a fi un omagiu adus acelor personalități ale presei românești care au reușit să depășească efemerul, transfigurând actualitatea printr-un limbaj al spiritului.
Am ales să evoc nume esențiale ale culturii și
gazetăriei noastre – Ion Heliade Rădulescu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi,
Constantin Rădulescu-Motru, Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu, Mircea Eliade,
Petre Țuțea, Emil Cioran, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Ion
Rațiu, Constantin Virgil Gheorghiu, Felix Aderca și mulți alții – nu doar
pentru valoarea lor istorică, ci și pentru faptul că fiecare dintre ei a
imprimat jurnalismului românesc o dimensiune morală și culturală, devenind un
reper în momente de răscruce.
Majoritatea acestor gazetari au cunoscut presiunea
cenzurii, amenințarea dictaturilor sau exilul, dar au rămas fideli adevărului
și libertății de expresie. Mihai Eminescu a denunțat abuzurile politice ale
vremii sale, plătind cu marginalizarea. Pamfil Șeicaru și Stelian Popescu au
transformat ziarele pe care le-au condus în forțe de opinie publică. Monica
Lovinescu și Virgil Ierunca au luptat, prin microfonul Europei Libere,
împotriva totalitarismului. Paul Goma și Ion Rațiu au plătit prețul exilului
pentru a apăra libertatea românilor. Chiar și cei consacrați ca mari filosofi,
scriitori ori istorici ai religiilor – precum Cioran, Țuțea sau Mircea Eliade –
au debutat ori s-au format în redacții, învățând acolo să decupeze esența din
tumultul cotidian.
Acești oameni nu au privit gazetăria ca pe un simplu
meseriaș al cuvântului, ci ca pe o vocație. Ei au știut să împletească
luciditatea observației cu forța expresiei artistice, transformând articolele
lor în adevărate documente de cultură. Într-o epocă precum a noastră, în care
viteza informației riscă să estompeze profunzimea gândului, cred că este
necesar să ne întoarcem la aceste modele, pentru a înțelege rostul presei și
misiunea jurnalistului.
Am simțit nevoia să scriu această carte nu doar din
respect pentru memoria lor, ci și din dorința de a arăta tinerelor generații că
gazetăria adevărată nu este o profesie a compromisului, ci una a
responsabilității și a curajului. În cei peste cincizeci de ani de activitate
publicistică, am avut privilegiul de a cunoaște redacții, de a trăi emoția
tiparului și de a înțelege ce înseamnă puterea cuvântului scris. Această
experiență personală m-a făcut să privesc cu și mai multă admirație destinul
celor care, în vremuri mult mai tulburi decât ale noastre, au avut puterea de
a-și apăra idealurile.
Prin evocarea acestor mari personalități, am dorit
să fixez în conștiința publică ideea că presa, atunci când este făcută cu
vocație și cu dragoste de adevăr, nu rămâne doar un ecou al clipei, ci devine
parte integrantă a patrimoniului spiritual al națiunii.
Al.
Florin Țene


































