Vuieşte net-ul de povestea cu Ana Birchall şi nu voi relua nimic din ceea ce au tot scris pînă acum jurnalişti, analişti şi alţi işti.
Mă voi limita la a observa cîteva
lucruri.
Documentul FARA a fost aruncat în spaţiul
public de un anume Vlad Mercori. M-am uitat şi eu pe postarile acestuia, m-am
uitat şi pe site-ul Departamentului de justiţie al SUA, unde e şi platforma
FARA. Apoi am stat să îmi imaginez cum acest Vlad Mercori s-a trezit el aşa,
într-o dimineaţă plictisitoare, şi s-a apucat să cotrobăie prin platforma aia
americană să vadă ce românaş a mai vrut zilele astea să devină colaborator CIA,
bîntuit de fiorul curiozităţii. Bine, măh.
Evident, link-ul către document i-a fost
pus în braţe de către o persoană sau o entitate care a urmărit activitatea Anei
Birchall sau pur şi simplu care are în atribuţiile de serviciu inclusiv
monitorizarea unor astfel de site-uri precum FARA. Nu cred că greşesc dacă merg
pe varianta cuiva cu ochi albaştri. Platforma respectivă, dacă intraţi pe ea, e
destul de enervant de scotocit, mai ales dacă nu ştii ce să cauţi. Aşa încît,
documentul nu e chiar uşor de găsit.
Drept pentru care, întrebarea firească
atunci cînd în braţele unui influencer cu numai vreo 9000 de următori aterizează
astfel de informaţii e una mare şi lată: cine e sursa, de ce Birchall şi de ce
acum?
Nu discut dacă documentul este întocmit
pe bune de consultantul american Aledo, urmare intenţiei lui Birchall de a îşi
găsi o pălărie sub soare, sau e o făcătură în care Aledo a fost doar
instrument, un nene cu cont pe platformă care a urcat un document acolo la
cererea cuiva. În opinia mea, în acest moment nu cred că se poate formula o
concluzie fermă şi corectă.
Însă am cîteva întrebări. De bun simţ,
cred.
1. Pentru ce documentul a fost
înregistrat de Aledo la FARA abia după aproape jumătate de an de la momentul în
care ar fi fost contactat de Birchall pentru a-i cere serviciile? N-am avut
răbdare să parcurg legislaţia americană aferentă, însă înclin să cred, dat fiind
faptul că americanii sînt scrupuloşi în astfel de chestiuni, că Aledo ar fi
avut obligaţia să completeze formularul de înregistare imediat după ce a bătut
palma de Birchall pentru a-i deschide uşile de la CIA.
2. De cînd şi pînă cînd un consultant de
nivelul lui Aledo lucrează moca? Este specificat acest lucru în document.
Birchall nu a spus că nu îl cunoaşte, aşa încît putem presupune existenţa unei
relaţii de amiciţie, dacă faptele au existat pe bune. Sau putem presupune că
Aledo a făcut o favoare unei terţe părţi, dacă faptele nu au existat. Oricum,
munca pe moca la consultanţii americani din domeniul securităţii e, de regulă,
glumă. Chiar şi cînd e vorba despre servicii făcute prietenilor.
3. Aledo a scris: “No agreement of any
kind, verbal or contractual. No money. No contract. No benefits of any kind
promised or given.” Adicătălea, nici o înţelegere de vreun fel, verbală sau
contractuală, fără bani, fără contract, fără beneficii de vreun fel promise sau
primite. Cu toate astea, el se pune pe treabă pentru Birchall şi merge să se
întîlnească de două ori cu nişte unii din CIA, ba mai mult, contactează
telefonic şi prin mesaje text şi un ofiţer şi informaţiile militare. Băi, poate
o fi îndrăgostit omul de Birchall de şi-a dat interesul aşa serios. Just kiddin’,
evident.
Însă eu am o problemă cu o parte din
eforturile ăluia: că a contactat CIA pot înţelege, atîta vreme cît Birchall
cică ar fi vrut acolo, însă de ce naiba a contactat şi informaţiile militare?
Birchall vroia cică la CIA, nu la armie. Ei, asta chiar aş vrea să ştiu!!
Posibile explicaţii am, atît pentru varianta în care faptele Anei Birchall sînt
reale, cît şi pentru cea în care este în acest moment lucrată, dar nu voi
dezvolta. Una pe logică Occam e aceea că omul a raportat la ai lui ce era de raportat.
Alta, pe logică conspiraţionistă, e că povestea asta cu Birchall e un dat la
gioale între serviciile noastre. Şi ar mai fi şi altele.
4. Birchall şi-a cunoscut în SUA soţul,
potent bancher şi om de afaceri britanic, bine conectat la filiere americane şi
evreieşti de bani, arătat cu degetul de presa noastră că ar fi fost în strînse
legături şi cu SIE al nostru, dar şi cu intelligence-ul american. De altfel,
Birchall are locuinţe în SUA şi acolo e o a doua ei casă. Adăugăm la acest
tablou relaţiile serioase pe care Birchall le-a dezvoltat în zona justiţiei
americane, precum şi faptul că Birchall a fost de două ori ministru şi nu ai
cum să nu te întrebi: de ce naiba ar apela Birchall la un nu ştiu ce consultant
pentru a deveni un oarecare agent de influenţă al SUA, cînd istoricul ei
personal şi profesional de 25 de ani arată că are uşi deschise ceva mai sus
decît cele de la nivelul unui Aledo oarecare?
Ca să n-o mai lungesc, deocamdată, pînă
la noi elemente, eu înclin să cred că Birchall a fost lucrată. Chiar dacă
principalul argument pe care l-am văzut la mai mulţi comentatori e acela că
documentul e trecut prin nu ştiu ce notariat şi că vai ce sancţiuni riscă cel
care ar minţi în astfel de formular, să fim serioşi. Scrie limpede Aledo acolo
că nu există nimic scris între el şi Birchall, aşa că cine ar putea să
demonstreze că omul minte sau nu? Practic, e un fel de declaraţie pe propria
răspundere care are la americani aceeaşi valoare de doi lei ca la noi în astfel
de chestiuni. Mai mult, oricine vrea poate să completeze acel formular, să îşi
facă un cont pe platformă şi să îl urce acolo. Repet, oricine, şi puteţi
verifica singuri.
În loc de concluzie, mă întreb dacă nu
cumva povestea asta cu Birchall e o lovitură cu mantă fie la Bolojan, aşa cum
văd că insistă mulţi să comenteze, fie într-o altă direcţie pe care nu o ştim.
Şi da, cred că Birchall se cunoaşte cu Aledo probabil destul de bine, iar
recunoaşterea acestui fapt ar întări convingerea generală că ea chiar a apelat
la acesta pentru a deveni cine ştie ce mare agentă americană şi ministresă
româncă, dar de aici şi pînă la veridicitatea întregii poveşti e cale destul de
lungă. Cale împănată cu semne de întrebare, după cum am arătat mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu