Protest împotriva comercializarii și bagatelizării sărbătorii Nașterii Domnului!

Să vă ierte Cel de Sus!

Prin satul nostru prea modernizat

se mai colindă câte una strămoșească,

căci cei bătrâni s-au dus, dar ne-au lăsat

averea lor, ce-ncepe să se risipească.

Mai sunt pe ulița pustie cete de copii

dar fără străiți peste-un suman de oaie,

ci doar cu telefoane ce "latră " melodii

din tobe vechi si sparte, și strâmbele butoaie.

"Urlatul" lor, ei spun, c-ar fi colindă,

dar e-o manea ce-nseamnă blasfemie,

pe care n-au rostit-o niciodată-n tindă

străbunii noștri din vechea Românie.

În casă, bradul trist, începe-a lăcrima,

că nu mai e cum fost-au ale sale neamuri,

împodobit cu mere, nuci, bomboane și o stea

și-ornat cu vată albă peste întinse ramuri.

Acum, e plin cu globuri și-electrice rețele,

de se sufocă, bietul, din vârf, la rădăcină,

sub el, cadouri mari, ușoare și mai grele

acoperă aroma-i de verde crud și de rășină.

Nici masa nu-i cum fost-a altădată,

așezată simplu cu pâine, cozonaci,

iar lângă ei sarmale, cârnați și o salată

de varză acră, ca de la vechii daci.

Pe ea tronează-acum mâncarea franțuzească

adusă-n zbor, de-ai noștri, din Paris,

care-au uitat și limba să-și vorbească,

spunând că ei trăiesc, de-acum, în paradis.

Așa ne moare obiceiul, graiul și cântatul,

așa, încet, ne piere tot ce-i românesc

c-a dat în noi blestemul, iadul, necuratul,

și se pierde-n vreme Crăciunul cel Ceresc.

Nu se mai naște Pruncul în ieslea încălzită,

iar steaua ce vestește, e-un astru ca oricare,

de-acum, doar plasma e cea sărbătorită

și primită-n dar de-un spiriduș mai mare.

Copiii-așteaptă moșu cu cadouri mii

din Laponia aduse de-o sanie ce zboară

cu reni zburdalnici, albaștri, aurii,

ce n-au văzut țăranii la ei pe ulicioară.

De atâția roșii moși, pe stradă, prin vitrine

ce dansează-aiurea și dau din fund, vulgar

nici nu mai știi dacă Crăciunul vine,

sau este vreo chermeză, de noapte, într-un bar.

Azi nu mai e Crăciunul o sărbătoare sfântă,

cu post și rugăciuni în seara de ajun,

ci o ploaie de reclame care te "încântă "

să-ți crească apetitul de poftă la consum.

De sus, din ceruri, se miră Dumnezeu,

cum s-a stricat de-o vreme acest popor?

care-a uitat și părăsit un crez, frumos, al său,

de parcă cele sfinte vin din... televizor.

Autor Iacob Oniga,

cu toate drepturile ce decurg din lege.