marți, 8 iulie 2025
sâmbătă, 12 decembrie 2020
Au trecut alegerile peste noi...
Dragi prieteni, iata ca au trecut si aceste alegeri peste noi. Ceea ce remarc este faptul ca cei mai multi sint fericiti de ceea ce a iesit si doar o mica parte au motive de suparare.
PSD e pe primul loc dar nu v-a putea face guvernul va ramine in opozitie asa cum si-*a dorit inainte de alegeri deci fericire, PNL -ul a scazut destul de mult dar v-a ramine le guvernare, fericire pe Iohanis, multinationale, consortii si tot ce e strain,USR desi a sperat la mai mult este fericit ca v-a guverna si ca poate sa santajeze PNL-ul pentru ministere si functii importante in stat.
UDMR-UL ca de obicei a intrat in parlament pentru ca ungurii stiu sa se mobilizeze cind e vorba de ei iar pentru participarea la guvernare vor santaja si ei PNL-ul la maxim deci fericire.
AUR se pare ca este o surpriza placuta in parlament dar v-a creste sau v-a disparea in functie de cum vor sti sa faca opozitie si mai ales sa reprezinte interesele Romaniei si a romanilor.
A sosit si analiza celor suparati PRO Romania si se pare si PMP. Recunosc caci pina la caderea guvernului precedent am fost simpatizant si votant ALDE. Dupa greseala si magaria pe care au facut-o Tariceanu si pisicu PONTA de a contribui decisiv la caderea acelui guvern taindu- si lor craca politica de sub picioare, acum am si eu un moment de fericire pentru faptul ca PRO Romania nu a intrat in parlament iar dupa asta urmeaza probabil divortul.
Pentru ca momentul meu de fericire sa fie si mai ridicat sper ca in final sa nu intre nici PETROV cu sleahta lui de la PMP . Sa auzim numai de bina.
Prin urmare in perioada urmatoare nu se v-a shimba nimic in Romania singurele actiuni care ar putea duce la shimbare ar fi ca pina cel tirziu la finele anului 2021 sa aiba loc alegeri anticipate sau Iohannis sa fie suspendat, lucruri din pacate sint putin probabile dupa actuala conformatie din parlament si pe motivul de acum ca cei mai multi sint ferici de ce a iest acum.
Vom ramine o colonie cu cea mai saraca populatie din Europa,lipsita de drepturi dar ""FERICITA,,
NOROC BUN!
Sa auzim numai de bine!
Vasile LES
vineri, 27 noiembrie 2020
De la Senior, la ceilalți
Urmăresc cu atenție campania electorală pentru
alegerile parlamentare și nu am auzit un singur candidat care să se raporteze
la un model politic pentru care are respect. Care îi este far. Nici vorbă, ei, aspiranții
la un fotoliu în Casa Țării, nu mai au modele. Se privesc în oglindă și nu mai
au nevoie de alții. Să nu fiu exclusivist, mai aud voci care fac apel la
amintire. Partidele, care-și zic de dreapta, au uitat că pe 11 noiembrie s-au
împlinit 25 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu. Pe bună dreptate,
contemporanii l-au numit Seniorul. Prin această democrație românească, dacă ne
uităm bine, mai putem vedea urme din PNȚ-CD, partidul care a fost consacrat de
Senior. Nici urmașii timizi ai țărăniștilor nu și-au adus aminte de un fost
lider de faimă.
Nu mai cunosc istorie? Poate nu mai au nevoie de ea?
Se mulțumesc cu ei înșiși! Eu, ca alegător, simt că este o ruptură. Ca
jurnalist, am avut norocul să-l întâlnesc la Sighetul Marmației, în perioada de
început a celebrului Memorial. Un privilegiu rar oferit de destin. Într-o
seară, uitată de ceilalți, pe o terasă de pe malul Izei, l-am ascultat pe
Senior. Câteva ore de emoție istorică. Nici astăzi nu-mi explic cum nu ne-a
deranjat nimeni. Noroc că nu eram străin de povestea dumisale. Știu că am notat
câteva idei care s-au convertit într-un dialog. Averea cea mare au fost
ceasurile dimpreună.
De atunci, prețuirea pentru acest nobil al
suferinței a rămas nestrămutată. Nu s-a plâns de cele îndurate în închisoare,
nu a avut cuvinte urâte pentru cei care l-au chinuit. După câte îmi aduc
aminte, nici nu s-a referit la cei 18 ani petrecuți în detenție. Mi-a vorbit
despre lumea în care trăiam. Apoi i-am citit Testamentul, scris în noaptea de
24 spre 25 iulie 1994, un document faimos despre crez, credință și iertare.
Scria Seniorul: „Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare a
intereselor proprii”.
Oare s-a uitat această condiție pentru un demnitar
al neamului? Apoi notează: „Neavând nici o avere sunt scutit de obligația de a
da destinație unor bunuri. Recunoștința mea fără margini pentru scumpii mei
părinți, care m-au învățat să deslușesc binele de rău, să fiu cinstit, să urăsc
minciuna și fățărnicia, să lupt cu onestitate pentru idealul ce mi-am propus”.
L-am considerat, cât mi-a fost cu putință, un virtuos al credinței în neamul
lui. Răbdarea și credința parcă erau desprinse din luminătoarea fascinație a
monahilor, care poartă greul și amarul altora, tocmai pentru a trăi în duhul
adevărului. Mai scrie Seniorul în Testament: “Nu cred că am să-mi reproșez
vinovății majore. Am căutat să-m respect principiile, angajamentul ideologic
și toate acțiunile născute din dragostea de Patrie și de neamul românesc. Dacă
ar fi să o iau de la capăt, la fel aș face. Cu credință în Dumnezeu și în
viitorul neamului românesc, înainte!”
În Maramureș a avut discipoli de nădejde. Mă aștept
la replici din partea noilor aspiranți la putere. Care să-mi spună că au trecut
vremurile acelea, altă lume politică este la modă, alte discursuri captează
interesul alegătorilor români. Am mai amintit expresia unui personaj al lui
Liviu Rebreanu: voi nu cunoașteți poporul român! Ce vi se par anoste și
depășite spusele lui Octavian Goga, care, după Marea Unire, profețea un veac
nou al iubirii între oameni, pornind de la suferințele noastre: „Ura va fi
înlocuită prin dragoste de muncă, ce va da poporului nostru rangul ce i se
cuvine în imensul laborator al spiritului uman”.
Ce-i depășit în această idee? Seniorul a avut un
model până pe patul de moarte. A fost Iuliu Maniu. Îmi vine să-i întreb pe cei
care candidează sub lozinci scrise de alții, ce model de om politic, mai vechi
sau mai nou, aveți? Mă gândesc și la cei din Maramureș. În treizeci de ani de
democrație nu s-a decantat un model de urmat în politică? Eu, ca alegător, spun
că mai sunt personaje care s-au detașat prin vreme. Sunt oamenii politici
români care au stabilit direcția țării noastre spre Vest. Dar nu se recunosc în
urmași. Poate a dispărut vocația pentru cinstirea înaintașilor. Fiecare este
propriul său model.
Narcisismul în politică nu a fost niciodată
folositor democrației. Mai găsesc o explicație. Partidele care ne cheamă la
urne, să le dăm votul, nu prea au crez politic. Adică nu au ideologie clară.
Dacă o vedeți, să mi-o arătați. Pentru crezul lui politic, Seniorul a îndurat
ani grei de temniță. Dar a rămas consecvent cu el însuși. Așa s-a detașat de
ceilalți oameni politici ai vremii. Mă preocupă demnitarii care au lăsat urme
apăsate pentru devenirea țării. Avem, câțiva, și pe la noi. După alegeri îi voi
căuta.
luni, 9 noiembrie 2020
Contează omul la alegerile parlamentare?
Prima zi de campanie. Urmează o lună de viaţă agitată. Partidele vor da tot ce pot pentru a obţine rezultate cât mai bune. Se poate spune că va fi o luptă strânsă? Potrivit unor sondaje, diferenţa dintre cele două partide mari este de doar 3 procente.
Acest lucru poate însemna că, în funcţie de cum îşi
vor face campanie, în funcţie de capacitatea fiecărui partid de a-şi mobiliza
electoratul, ordinea se poate schimba.
Preşedintele Iohannis s-a antepronunţat în ceea ce
priveşte desemnarea primului ministru. Va fi de la PNL. Foarte probabil Ludovic
Orban îşi va menţine funcţia.
În cazul în care PSD va obţine şi cu trei voturi în
plus PNL, ca partid de guvernare, va avea o problemă de legitimitate.
Neşansa PSD provine şi din faptul că, aşa cum arată
scena politică, partidele de stânga nu vor putea face o majoritate. Şi după
absorbţia ALDE de către Pro România este greu de crezut că după noua formulă
partidul lui Ponta va obţine diferenţa de procente necesară pentru formarea
unei majorităţi alături de PSD. Este foarte puţin probabil ca nici cu
procentele UDMR stânga să mai poată trece de 50%.
Alta este situaţia pe dreapta. O primă variantă este
ca PNL împreună cu USR-PLUS să facă peste 50% şi astfel să asigure o majoritate
parlamentară la limită. A doua variantă este ca PMP şi UDMR să fie cooptate la
guvernare pentru asigurarea unei majorităţi confortabile. În sfârşit, poate fi
imaginată şi o a treia formulă de guvernare în care, dată fiind criza gravă de
pandemie, să se formeze un guvern de uniune naţională. Dar partidele sunt prea
pornite unele împotriva altora ca să poată colabora până la depăşirea celei mai
grave crize din acest secol.
Partidele nu intră în campania electorală cu gândul
de a guverna împreună. Toate partidele luptă împotriva tuturor partidelor. Homo
homini lupus. Nu numai partidele sunt adversare între ele, ci şi candidaţii
aceluiaşi partid înscrişi pe lista pentru Senat sunt în competiţie cu
candidaţii înscrişi pe lista pentru Camera Deputaţilor. S-a constatat şi la alegerile locale că
oamenii au început să voteze încrucişat. O parte dintre alegători au votat
lista de consilieri a unui partid, dar nu au votat candidatul de primar al
acelui partid. Se poate spune că şi la alegerile parlamentare contează omul. O
scurtă trecere în revistă a alegerilor trecute arată că voturile unui partid
pentru o cameră nu coincid sută la sută cu cele de la cealaltă cameră a
parlamentului. Dincolo de acest aspect,
alegătorii apreciază mult şi munca în echipă. Între deputatul ales şi senatorul
ales trebuie să existe o conlucrare. Au fost multe cazuri în care pe parcursul
mandatului un deputat a tras în dreapta, un senator în stânga. Traseismul este
o altă boală parlamentară. Alegătorii apreciază şi munca în comun a tuturor
parlamentarilor dintr-un judeţ. Au fost situaţii când fiind vorba despre o
problemă a judeţului, parlamentarii nu au ţinut cont de partidul din care
făceau parte şi au votat la fel, susţinându-şi judeţul. Actuala campanie se derulează în condiţii
speciale. Poate şi mai speciale decât cele din timpul campaniei pentru
alegerile locale. Numărul infectărilor este în creştere, situaţia economică se înrăutăţeşte, capacitatea
oamenilor de a rezista cu stoicism în faţa măsurilor de restricţii scade.
Există o stare de nervozitate, un număr
tot mai mare de oamenii sunt cu moralul la pământ.
Nici starea generală a partidelor nu este prea bună.
Trebuie să înţelegem starea de nervozitate care a cuprins partidele. Nu se
poate face campanie din uşă în uşă, nu se pot organiza întruniri electorale.
Nici timpul nu este foarte favorabil.
Este o atmosferă sumbră, iar într-o campanie
electorală se propune un viitor luminos.
Să sperăm că partidele, prin candidaţii lor, vor
reuşi să trezească interesul alegătorilor.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informaţia zilei Maramureş
vineri, 9 octombrie 2020
Între alegeri
A alege în a organiza în decembrie sau a amâna pentru la anul
alegerile parlamentare.
A
alege între luarea unor măsuri mult mai restrictive împotriva extinderii
infectărilor.
A
alege între a lăsa toţi credincioşii care
vor să se închine la racla cuvioasei Parascheva de la Iaşi sau a limita numărul de
pelerini.
Traversăm
una dintre cele mai tensionate perioade în care se poate alege o soluţie logică
sau a se lăsa lucrurile să se desfăşoare de la sine. Dar ce înseamnă „logic” în
această perioadă? Cine este depozitarul soluţiilor adecvate?
Depinde
din ce parte priveşti lucrurile. Greu de crezut, dar adevărat, oamenii îşi
formează opiniile despre pandemie, despre alegeri, despre pelerinajul de la
Iaşi, în general despre orice problemă, în funcţie de opţiunile politice.
Votanţii
sau simplii simpatizanţi ai partidelor de opoziţie vor să fie amânate
alegerile, vor să nu se închidă restaurantele, teatrele, vor să fie lăsată
lumea să se închine la moaştele cuvioasei Parascheva, în timp ce votanţii,
susţinătorii partidelor de dreapta, a actualului guvern, vor să se instituie
măsuri de protecţia anti-covid mai dure, vor să fie organizate alegerile în
decembrie, vor să fie limitat numărul pelerinilor de la Iaşi.
Cum
se face că gândirea oamenilor a ajuns să fie atât de mult influenţată de
factorul politic? Este o întrebare al cărui răspuns nu-şi doresc să-l afle cei
direcţi vizaţi, adică noi toţi.
Cu
toate că influenţează într-o măsură atât de mare comportamentul social al
populaţiei, în mod paradoxal partidele nu reuşesc să-i convingă pe alegători să
se prezinte la vot. În cel mai bun caz, prezenţa la alegeri este în jur de 50%,
dar poate varia şi în jurul unui procent de 40%, mai mare la locale, mai mică
la parlamentare.
S-ar
putea trage de aici concluzia că numai aproximativ jumătate din populaţie se
află sub hipnoza factorului politic. În realitate, omul fiind un animal
politic, întreaga populaţie are opinii politice şi se raliază unui grup sau
altui grup.
Pornind
de la aceste constatări, care desigur, nu au putere de lege, putem face anumite
previziuni de ordin politic. Aşa, spre exemplu, Kelemen Hunor s-a declarat
pentru amânarea procesiunii de la Iaşi, în jurul raclei cuvioasei Parascheva.
Cum şi guvernul avea aceeaşi idee, nu atât de radicală încât să o interzică,
dar cu un control sever al pelerinilor, ar rezulta că UDMR este în aceeaşi
tabără cu PNL. Se poate deduce că vor face împreună viitorul guvern? Nu. Pentru
că UDMR se pronunţă împotriva închderii teatrelor şi restaurantelor.
Subiectul
poate fi dezvoltat. Un preot afirma cu toată convingerea că oamenii nu se pot
îmbolnăvi dacă intră în contact cu relicvele unei sfinte ca Parascheva. Ne
aflăm deja în zona misticismului absolut.
O
metaforă foarte reuşită i-a ieşit lui Kelemen Hunor pe marginea pelerinajului
de la Iaşi: „Nu se supără Dumnezeu dacă un an nu faci pelerinaj.” Frumos spus.
Şi s-ar părea că Dumnezeu nu s-a supărat pentru că pelerinajul de la Şumuleu
Ciuc nu a amai avut loc în acest an. Din cauza pandemiei pelerinii au fost
rugaţi să fie prezenţi doar cu sufletul. Merită
remarcat faptul că biserica
nu guvernul a luat decizia de oficiere a slujbei de Rusalii fără cei peste o
sută de mii de pelerini care participă de regulă în fiecare an la Şumuleu Ciuc.
Prin
simetrie, tot biserica ar trebui să-i oprească pe pelerini să se perinde în
faţa raclei sfintei Parascheva. Ceea
ce s-a şi întâmplat.
Explozia
de infectări din toate ţările europene impun măsuri mult mai severe.
Parafrazându-l pe Kelemen Hunor, am putea spune că nu moare lumea dacă stă în
case câteva luni de zile. Nu a murit lumea când oamenii stăteau în peşteri. Nu
a murit lumea când se oprea curentul electric şi căldura, când programul
televiziunii naţionale ţinea două ore, iar oamenii se închinau la moaştele
demonice ale cuplului Ceauşescu. Dar atunci, spre deosebire de acum, nu aveai
posibilitatea de a alege.
Prin
urmare să ne bucurăm că avem şansa de a alege. De a alege să purtăm sau nu
mască, să ne spălăm sau nu pe mâini, să mergem sau să nu mergem la vot, dar să
ni se permită să-i înjurăm deopotrivă şi pe cei care vor câştiga şi pe cei care
vor pierde.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş





