Internetul va fi controlat de Serviciul Român de Informații (SRI), nu de MApN

 

Întreaga presă a publicat un Comunicat APADOR-CH cu cinci propuneri ale acestei asociației față de proiectul de „Lege privind securitatea și apărarea cibernetică a României”, aflat în dezbatere publică pe site-ul ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

Toate cele cinci propuneri ale Apador-CH se referă la „atibuțiile acordate MApN de proiectul de lege”, sugerînd că în acest fel se va militariza Internetul. Ca urmare, concluzia din Comunicat este aceasta:

„Toate aceste atribuţii acordate MApN de proiectul de lege, suplimentar faţă de atribuţia – rezonabilă – privind apărarea și protecţia sistemelor și rețelelor informatice aparținând MApN, vor duce la o implicare excesivă a militarilor în spaţiul cibernetic, care este de nedorit din perspectiva normală că spaţiul cibernetic, ca şi cel geografic, ar trebui să fie un spaţiu predominant civil, în care armata/autorităţile militare să nu aibă un rol central şi dominant, ci să reprezinte o excepţie, ca prezenţă, participare şi implicare. De aceea, din art. 29 din proiect ar trebui eliminate atribuţiile prevăzute pentru MApN”.

Deși pare o concluzie corectă, rezultată din textul proiectului de lege, totuși, COMUNICATUL APADOR-CH ESTE O DIVERSIUNE GROSOLANĂ, menită să distragă atenția de la pericolul principal, adică ROLUL DOMINANT ATRIBUIT SRI-ULUI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTROLUL INTERNETULUI!

Simpla lectură a proiectului de „Lege privind securitatea și apărarea cibernetică a României” ne dă întru totul dreptate și, în acest sens, reproducem mai jos două articole semnificative:

Deci, în sensul prezentei legi, SRI este autoritatea competentă la nivel național în domeniul cyber intelligence, nu MApN, care, potrivit art. 11, citat de Apador-CH, are doar atribuții pentru rețelele informatice din armată: „are atribuții în domeniul securității cibernetice pentru rețelele și sistemele informatice care susțin capabilitățile militare de apărare”!

Dar, ceea ce s-a uitat este faptul că acest proiect de lege aflat în dezbatere publică datează de ani de zile, avîndu-și originea în mandatul lui Ion Iliescu, continuînd apoi în mandatul lui Traian Băsescu, iar acum se încearcă legiferarea în mandatul lui Klaus Iohannis.

În acest sens, cei interesați pot să recitească articolul nostru „SRI deţine şi „Centrul Naţional Cyberint” pentru controlul total al Internetului”, publicat în „Cotidianul” din 7 aprilie 2016!

Avusese loc atunci simpozionul „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”, organizat de Centrul de Resurse Juridice (CJR), iar Iohannis tocmai anunțase că cheamă la consultări toate partidele „având în vedere că vorbim de securitatea națională, securitatea cyber, organizarea serviciilor, aceste chestiuni sunt foarte sensibile și privesc pe toată lumea”.

Reluăm aici pasajul care se referă la interceptarea și controlul Internetului, deși ar trebui urmărită cu atenția și secțiunea referitoare la interceptarea telefoanelor:

„CENTRULUI NAŢIONAL CYBERINT” DEVINE AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE INTERCEPTAREA COMUNICAŢIILOR PRIN INTERNET

După cum se vede, magistraţii sînt preocupaţi de felul în care a fost rezolvată problema scoaterii SRI din cercetarea penală, aşa cum a decis CCR. Eforturile Ministerului Justiţiei, dar şi ale Guvernului, în general, de a oferi în continuare un rol sporit ofiţerilor SRI, în detrimentul magistraţilor nu este privit cu ochi buni de către magistraţi, mai ales după ce a ieşit la iveală că acel Centru Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC), înfiinţat prin Hotărîre CSAT încă din 2002 ca structură internă în cadrul SRI, a devenit acum Autoritatea Naţională de Interceptarea Comunicaţiilor! Magistraţii au înţeles însă că aceeaşi activitate, declarată de CCR ca neconstituţională, devine prin acest OUG o activitate legală!

Şi, pentru a întregi intenţiile Preşedinţiei şi Guvernului de a spori rolul şi puterea SRI în raport cu toate celelalte instituţii, precum şi cu cetăţenii, se anunţă deja că se pregăteşte o procedură similară şi pentru interceptarea comunicaţiilor prin Internet!

Culmea este că toate informaţiile despre acest Centrului Naţional Cyberint(CNC) se pot afla de pe site-ul Ministerul Afacerilor Externe, la secţiunea „Strategia de securitate cibernetică a României”, care poate fi consultată la adresa http://www.mae.ro/node/28367. Ce aflăm aici? „Prin Hotărârea CSAT nr. 16/2013 şi HG nr. 271/2013 a fost aprobată Strategia de Securitate Cibernetică a României, care stabileşte cadrul conceptual, organizatoric şi de acţiune necesar asigurării securităţii cibernetice”.

Aflăm aici şi care este obiectivul Strategiei: „Principalul obiectiv al Strategiei de Securitate Cibernetică a României îl reprezintă crearea unui sistem naţional integrat – Sistemul Naţional de Securitate Cibernetică (SNSC) organism care are rolul de a superviza implementarea coerentă a tuturor măsurilor de prevenire şi reacţie la atacurile cibernetice împotriva instituţiilor publice sau a companiilor private şi care reuneşte autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi şi capabilităţi în domeniu”.

Totul pare în regulă, numai că, după această „pregătire” a auditoriului, MAE trece la lucruri concrete şi introduce SRI în ecuaţia acestei Strategii, arătînd cine asigură implementarea sa:

– „Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică (COSC), al cărui Regulament de Organizare şi Funcţionare a fost aprobat prin Hotărârea CSAT nr. 17/2013; COSC este format din reprezentanţi la nivel de secretar de stat din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională, inclusiv ai MAE şi care realizează coordonarea unitară a SNSC. Funcţia de coordonator tehnic al COSC este asigurată de către „Serviciul Român de Informaţii” în calitate de „Autoritate naţională în domeniul securităţii cibernetice” prin intermediul „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) care informează operativ COSC cu privire la apariţia incidentelor cibernetice care pot aduce atingere securităţii naţionale;

– Grupul de Suport Tehnic (GST) – format din reprezentanţi la nivel de expert din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională reprezentate în cadrul COSC”.

Ni se spune pe şleau: „În structura SRI funcţionează Centrul Naţional de Securitate Cibernetică (CNSC) care, în caz de atac cibernetic asupra securităţii cibernetice a României, este punct de contact pentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate”.

Tot pe site-ul MAE aflăm că Legea privind Securitatea Cibernetică a României se află în dezbatere publică încă din 28 ianuarie 2016, şi este a doua variantă, după ce CCR respinsese prima propunere.

Fără să se dea vreo garanţie în privinţa respectării drepturilor omului, Strategia de Securitate Cibernetică invocă, totuşi, cîteva principii: libertate, democraţie, demnitate, egalitate, solidaritate, statul de drept, urmand recomandările UE din documentul „Diplomaţia Cibernetică Europeană – „An outline for European Cyber Diplomacy Engagement” (adoptat cu ocazia Consiliului UE pentru Afaceri Generale din 11 februarie 2015). Angajamentul României, alături de celelalte state prevede chiar la primul punct: „aplicabilitatea drepturilor omului în cadrul spaţiului cibernetic (« Liniile Directorare ale UE privind Drepturile Omului asupra Libertăţii de Expresie online şi offline »)”!

Dar, atunci cînd este vorba despre respectarea drepturilor omului, tocmai SRI este instituţia care să le garanteze? Mai ales acum, cînd CCR tocmai a decis că interceptările judiciare efectuate de Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC) au fost declarate neconstituţionale?

De remarcat că şi acest „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) a fost înfiinţat cu mult timp în urmă tot prin Hotărîre a CSAT, şi tot în cadrul SRI, la fel ca şi „Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor” (CNIC), fiind, la rîndul său, declarat ca „Autoritate Naţională în domeniul securităţii cibernetice”! A fost dotat cu tehnică încă din momentul Hotărîrii CSAT, astfel încît acum se pregăteşte să devină singura instituţie care asigură securitatea cibernetică, mai exact cea care va putea să supravegheze tot ce ţine de folosirea Internetului!

Marţi şi miercuri partidele sînt chemate la Cotroceni, unde Preşedintele Iohannis intenţionează să determine toate forţele politice să treacă rapid prin Parlament Legile Securităţii, între care SECURITATEA CYBERG are un rol central.

Putem spune că, practic, prin „Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor” (CNIC) şi „Centrul Naţional Cyberint” (CNC), SRI va deţine o putere uriaşă prin care va controla atît comunicaţiile prin telefonie, cît şi pe cele prin Internet, adică absolut TOTUL!

Cu un control civil formal, aşa cum au opinat şi magistraţii prezenţi la simpozionul organizat de CJR sub titlul semnificativ „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”. Cine ne dă aceste garanţii?”

În acel articol, din care am reprodus pasajul de mai sus, publicam și opiniile unor magistrați despre ambele abuzuri ale CSAT, atît cele referitoare la interceptarea convorbirilor telefonice de către SRI, cît și cele referitoare la controlul Internetului de către SRI:

 – Judecătoarea Gabriela Baltag, preşedinta AMR (devenită ulterior membru CSM): „Mă întreb de ce a fost consolidat an de an SRI. De ce nu şi Parchetele, Judecătoriile, Tribunalele şi Curţile de Apel? În privinţa OUG privind interceptările, ce înseamnă pentru judecătorul desemnat că va verifica modul de aplicare a legii în aceste interceptări? Cum va face această verificare un singur judecător care este şi preşedintele Înaltei Curţi? Înţeleg că istoria se repetă, dar nici chiar aşa! Despre „acoperiţi” am întrebat şi noi la CSAT şi am primit ca răspuns o filă şi jumătate, din care am reţinut doar formulele de politeţe! Nu ne rămîne decît să facem toate demersurile în Justiţie pentru a primi răspunsurile pe care le aşteptam de la CSAT. Cei care se joacă cu astfel de Hotărîri ale CSAT se pot trezi în situaţia lui Ficior sau Vişinescu”!

– Judecătorul Norel Popescu, membru CSM: „Am senzaţia că acum, cînd OUG-ul îşi produce efectele, se încearcă închiderea discuţiei publice, astfel încît termenul provizoriu să devină permanent. Trebuie neapărat prevăzut un termen precis al „caracterului provizoriu” al Ordonanţei. De altfel cuvîntul „provizoriu” nici nu se mai regăseşte în Considerente! Ce înseamnă că perioada provizorie „nu se poate estima”? Ministrul Justiţiei a spus în Conferinţa de presă că perioada provizorie de 4 ani ar fi suficientă, dar am impresia că se doreşte ca perioada provizorie să rămînă pentru totdeauna! Oare este bine ca o singură instituţie să deţină totul, adică să efectueze urmăririle, interceptările etc? N-ar fi mai bun modelul german, în care fiecare dintre aceste activităţi este în sarcina unor instituţii diferite?”

– Judecătoarea Dana Gîrbovan: „Înainte de a organiza alte dezbateri despre implicarea SRI în anchetele penale trebuie să lămurim ce este cu acel „cîmp tactic” de care vorbea acel general SRI. Am încercat să găsim textele de lege care să-l justifice şi am constatat că ele nu există! Într-un interviu, Traian Băsescu spunea că, pentru ca lupta împotriva corupţiei să se accentueze, a fost nevoie să se intervină la nivel de CSAT, astfel încît SRI-ului să i se acorde mai multe drepturi decît prevede textul de lege. Ne-am adresat CSAT să ne spună care au fost acele hotărîri ale CSAT şi am primit răspunsul că „la nivelul anului 2005 nu mai erau suficiente atribuţiile prevăzute în Legea SRI”! În loc să modifice Legea SRI, s-a preferat o Hotărîre a CSAT care, fiind secretă, noi nu avem acces la ea şi nu ştim ce conţine! De asemenea, nu există nici un text de lege care să spună că trebuie să existe echipe mixte, formate din procuror şi ofiţeri SRI! Se pare că SRI îşi depăşeşte atribuţiile. Astfel, în anul 2004, CSAT a emis o Hotărîre prin care procurorul putea da aprobare pentru supraveghere, deşi legea acordă acest drept DOAR judecătorului! Evident, şi această Hotărîre CSAT, fiind secretă, cetăţeanul nu are nici o posibilitate să se apere în faţa ei! Şi pe această chestiune am acţionat în judecată CSAT pentru că nu ne-a răspuns în termenul legal la întrebările noastre. Am cerut explicaţii despre acel „cîmp tactic” şi de la SRI, dar nici ei nu ne-au răspuns, sub motivaţia secretului”.

– Procurorul Constantin Sima, preşedintele Asociaţiei Procurorilor: „Este rolul Parlamentului să treacă la treabă şi să corecteze această Ordonanţă de Guvern, să nu o lase să-şi producă efecte în timp. Parlamentul este, în fond, singurul organ legislativ, nu CSAT sau Guvernul”.

 Atunci, în 2016, temîndu-se de aceste reacții dure din partea magistraților, oglindite și de puțina presă liberă, autoritățile s-au temut și n-au mai trimis în parlament legea inițiată de CSAT, lăsînd să treacă timpul și să se uite de gravele ilegalități propuse.

„CYBERINT” DEJA FUNCȚIONEAZĂ, DEȘI ABIA ACUM LEGEA ESTE ÎN DEZBATERE PUBLICĂ

Dar, în acest timp, Cyberint-ul a funcționat în ograda și sub conducerea SRI! Așa cum vedeți în fotografia din deschidere, „Centrul Național Cyberint” îl are chiar ca șef pe generalul SRI Anton Rog! Întrebarea care se naște este: care este baza legală a funcționării acestui Cyberint, din moment ce abia acum se urmărește legiferarea lui, legea aflîndu-se în dezbatere publică? Tot o Hotărîre a CSAT?

Acum, profitîndu-se de războiul din Ucraina, deci, chipurile, de o situație specială creată de războiul hibrid, care implică și Internetul, ai noștri vor să strecoare în parlament aceeași lege care a născut atîtea suspiciuni acum cîțiva ani.

Practic, se încearcă legiferea unui abuz, Internetul devenind astfel noul „cîmp tactic” al SRI, adică un domeniu pe care să-l controleze după bunul plac, activitatea secretă a SRI extinzîndu-se și asupra acestui domeniu în care SRI nu are ce căuta decît în situații speciale, după autorizarea de către o instanță de judecată, la fel ca în cazul convorbirilor telefonice! Altfel, se va deschide larg ușa unor abuzuri teribile care vor călca în picioare cele mai elementare drepturi ale omului!

Faptul că APADOR-CH a încercat să deturneze atenția de la problema-cheie a acestei legi, arătînd cu degetul spre Ministerul Apărării Naționale pentru a acoperi miza adevărată, care este controlul total al Internetului de către SRI, arată, fără putință de tăgadă, că și acum se încearcă adormirea vigilenței opiniei publice pentru ca, odată trecută prin parlament, proiectul aceasta să devină una dintre cele mai periculoase legi emise în ultimii 30 de ani!

Pentru cei care nici acum nu înțeleg care este pericolul acestei legi spunem doar atît: activitatea unei asemenea instituții care să controleze Internetul, ca și cea care reglementează ascultarea telefoanelor, nu se poate desfășura decît de către o instituție independentă, aflată sub control parlamentar! În nici un caz de către SRI.

 

Autor: Ion Spânu

Sursa: Cotidianul.ro

Mai este cineva sănătos la cap în țara asta?!

 

Parcă am înnebunit toți odată cu pandemia asta. Cum mergeam noi, așa, la serviciu, cum ne înghesuiam la „specială”, cum ne mai duceam la o bere cu băieții, unii ne înghesuiam în cluburile de fițe – dom’le!, a venit brusc peste noi Covidul 19 și am luat-o razna. Toți. Și noi, prostovanii, dar, și ei mahării pe care i-am votat să ne încalece timp de patru ani.

Dintr-o dată, noi, românii, care ieșiserăm din chingile dictaturii securisto-comuniste, am prins din nou drag de statul polițienesc, de pulanele milițienilor și de limbajul lor „academic”. Cînd Iliescu îi zicea unui fotoreporter „măi, animalule!”, a sărit în aer toată societatea, dar acum, cînd patru polițiști omoară un om în gara din Pitești, călcîndu-l pe gît, ascultăm nepăsători explicația că „așa e procedura”!

Cînd deschidem radioul, ni se pare normal ca saltimbancul Cristian Tudor Popescu, cel care-i lăuda pe mineri în iunie 1990, să spună că polițiștii trebuie să facă razii în restaurante și să ne verifice la vaccin.

Dacă deschidem televizorul îl auzim pe Klaus Iohannis că „sîntem pe fază”, dîndu-i în vileag pe spionii noștri de la granița Rusiei cu Ucraina. Și-l vedem tot pe el, care este prieten cu tăietorii de păduri de la Schweighofer, cum plantează copăcei la Dăbuleni! Și tot el, Președintele, care se filmează la schi, purtînd un costum de cîteva mii de euro, cumpărat din fondurile serviciului secret al armatei!

Dacă ieșim în stradă, îl vedem pe Mihai Șora, la 104 ani, cum protestează față de PSD, el care s-a milogit de Ana Pauker să-l lase să lucreze pentru PCR.

Dacă pe ecran apare Florin Cîțu, depresia e gata! Printre bolboroselile pe care nici el nu le deslușește, auzim că avem cea mai mare creștere economică, dar nu avem bani pentru pensiile bătrînilor sau pentru alocațiile copiilor. Acolo, în bula lui, el se crede frumos și deștept, dar ne vede pe noi ca pe niște proști. Și chiar are dreptate, din moment ce îl suportăm și îl acceptăm în fruntea guvernului!

Orban, Gorgiu, Turcanca, Barna, Bulai, Chichirău, Clotilda, Mucușor – iată tot atîtea motive să ne demascăm și să recunoaștem că nu sîntem cu toate țiglele pe casă.

E o vorbă, însă: avem conducătorii pe care-i merităm, căci ei sînt dintre noi, deci ca noi. Așadar, nici ei nu au toate țiglele pe casă, din moment ce sînt și ei cum sîntem noi!

Și, atunci, ce s-o mai dăm la întors: boala noastră nu este Coronavirusul, ci ceva mult mai grav, care nu are leac. Nu știu cum să-i zic, pentru că numele bolii ne-ar jigni pe toți, prostime sau conducători. Dar știți voi mai bine cum se cheamă, că doar e și boala voastră!

Singura întrebare care se pune este asta: mai este cineva sănătos la cap în țara noastră?

P.S. Tocmai cînd mă întrebam de ce sîntem atît de fascinați de prostia noastră, mi-am amintit de o vorbă a lui Umberto Eco, care scria undeva: „Prostia este infinit mai fascinantă decît inteligența, inteligența are limitele ei, prostia nu”. Infinitul ăsta al prostiei mă înspăimîntă.

 

Autor: Ion Spânu

Sursa: cotidianul.ro

Un virus mai puternic decît Coronavirus ne-a lovit: ne-guvernarea PNL

În ciuda apelurilor de liniştire venite din partea autorităţilor, planeta întreagă a intrat în panică din cauza Coronavirusului: regiuni izolate, oraşe închise, aeroporturi nefuncţionale, sute de mii de oameni în carantină. Practic, omenirea se află într-un blocaj nemaiîntîlnit, fără să ştie exact ce ne-a lovit şi, mai ales, ce este de făcut. Nu ştiu, nu mă pricep la viruşi, nu ştiu cît de mare este pericolul coronavirus, dar teama s-a insinuat în sufletul meu cînd, acum o săptămînă, am avut o gripă severă, cu temperatură de aproape 40 de grade C.

Am mers la spital şi, din fericire, n-am fost lovit de coronavirus, fiind necesar doar un tratament cu medicamentele tradiţionale. Nu sînt un tip care să se panicheze de la orice zvon, dar, mărturisesc, o teamă accentuată mă cuprinsese, mai ales că, acum cîţiva ani, cînd izbucnise nebunia cu „gripa aviară”, unul dintre cei doi craioveni afectaţi am fost eu!

Înţeleg, deci, spaima oamenilor în faţa acestei ameninţări nevăzute, cînd nu ştii pe lîngă cine treci, cine este cel pe lîngă care te strecori în metrou sau în avion, cine este pe scaunul de lîngă tine sau cine este în faţa şi în spatele tău la mall. Conştient de şubrezenia lui naturală în faţa bolilor, omul are toate motivele să se teamă că viaţa lui este în pericol şi dacă soarele intră în nori!

Cu toate acestea, noi, românii, n-ar trebui să ne temem atît de mult de coronavirus pentru că pericole mult mai mari ne pîndesc. Unul dintre ele este chiar această guvernare care a debutat cu dărîmarea guvernului Dăncilă, un guvern format de alianţa PSD-ALDE, destrămată însă de ambiţiile politicianiste ale celor care doreau să se dueleze cu Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale de anul trecut.

În mod logic, un nou guvern instalat trebuia să aducă, măcar pentru o vreme, stabilitate şi speranţa că va fi mai bine, mai ales că PNL venea pe valul de încredere dobîndit la alegerile europarlamentare, Referendumul pentru Justiţie şi alegerile prezidenţiale.

Ei, bine, exact atunci cînd aşteptam o guvernare mai bună, ne-a lovit VIRUSUL! Nu coronavirusul, ci virusul „GuWerner-ul Meu“! Caracteristicile lui sînt de-a dreptul înspăimîntătoare: să te prefaci că guvernezi, dar să te gîndeşti la alegerile anticipate, adică să nu-ţi propui să duci la îndeplinire programul cu care ai fost învestit, ci, din contră, să faci orice pentru ca guvernul să cadă, şi nu o dată, ci de trei ori, astfel încît Klaus Iohannis să ne administreze vaccinul său preferat: ALEGERILE ANTICIPATE!

Dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne-ar fi spus că efectul principal al coronavirusului este acesta, adică le ia minţile guvernanţilor, am fi înţeles, poate, reacţia PNL şi a lui Iohannis ca fiind urmarea infestării. Dar, nu! Felul în care acţionează cei care s-au trezit peste noapte cu guvernarea în braţe ne arată că virusul care ne-a lovit este de altă natură şi poartă un nume binecunoscut: BOALA PUTERII!

Efectele acestei boli au fost analizate în numeroase studii de politologie, dar, din nefericire, omenirea n-a fost preocupată niciodată de găsirea unui adevărat antidot, lăsîndu-se mereu manipulată de profesioniştii dezinformării care au reuşit totdeauna să convingă popoarele că orice lucru rău este bun, la fel ca războiul care aduce pacea.

Exact ca în romanele lui Orwell! Ştiţi cum începe celebrul său roman „1984”? Fix aşa: „Într-o zi senină şi friguroasă de aprilie, exact cînd ceasurile bat ora treisprezece, Winston Smith, cu bărbia înfundată în piept ca să scape de vîntul care-l ia pe sus, se strecoară iute printre uşile de sticlă ale Blocului Victoria, deşi nu destul de repede cît să împiedice un vârtej de praf şi nisip să pătrundă o dată cu el”. Era o zi importantă pentru „Palatul Victoria”, mă rog, „Blocul Victoria”, căci exact atunci se încheiau pregătirile pentru „SĂPTĂMÎNA DE URĂ” ce urma!

Asta facem şi noi acum, ne pregătim de „săptămîna de ură”, cînd ni se va spune că, pentru binele nostru, trebuie instaurată ne-guvernarea ca formă a bunei guvernări, că votul de învestire a guvernului trebuie să fie unul de respingere, adică votul DA să fie, de fapt, un vot NU.

Acesta este virusul care ne-a lovit mai rău decît Coronavirusul din China: ne-guvernarea ca formă de guvernare, instalarea unui „Guvern al Meu” ca guvern al ţării! Cîndva, pentru Coronavirus se va descoperi un antidot, însă pentru virusul care ne-a lovit pe noi nu e leac pentru că ne-am obişnuit cu el şi-l mîngîiem pe cap din patru în patru ani.

Autor: Ion Spânu

Sursa: cotidianul.ro