POESIS - GAVRIL CIUBAN

Acolo
 in memoriam Ion Burnar

Poemul acesta umblă pe jos
Nici căruţaş nu mai are
Ci mult întuneric la îndemână
Carul de altădată se-apropie singur
Loitrele-l poartă peste hârtoape.

Pănă la ceruri
E fânul dintr-însul.
Copiii nu pică de-acolo, nu.
Doar îngerii clatină
Stelele-n leagăn -
Ţinutul de neatins
al lui Dumnezeu.
Mirare: cum nu se-mburdă carul străbun?

Poemul acesta umblă pe jos
Şi oricând va ajunge acolo.

Lacrima

De încă-şi mai tremură
stelele neaua
şi iarnă nu e

măcar din tranşeea
săpată de păsări priviţi
zarea acestui cuvânt
mai desculţ
    ca argintul
pe miriştea obrazului de ţăran
călătorit

soldat voluntar al stărilor metaforice

Autoportret

Neştiind carte
stelele au pus întru iscălire
arătătorul deget pe cer

Neavând memoria oraşelor
păsările şi-au rezemat coatele
pe frigul albastru al zării

Fiind fără scăpare
în asemenea vremuri
a trebuit să mă nasc