SĂ NE AMINTIM CÂTEODATĂ DE FLORIAN PITIŞ!

O ...confesiune, semnată : Florian Pitiş !

" Vă salut,

Mă numesc Florian Pittiş şi vă anunţ că am cancer la prostată.Am 63

de ani, sunt director la un radio şi de curând cea mai mare bucurie

pe care am avut-o în viaţa mea a fost concertul Roling

Stones...Doctorii m-au avertizat că sunt prea slabit,că poate o să

agravez ce a mai rămas din boala mea participand la concert ...Viaţa

mea a fost extraordinar de frumoasă...Am fost rebelul cu plete în

vânt..am trăit viaţa, intens ca pe o minune şi nu îmi pare rău de

nimic din ceea ce am făcut..Aş vrea să vă aduceţi aminte de

mine...şi tind să cred că pentru voi am însemnat ceva..să fredonam

împreuna :”Hei tramvai ...şi tras de cai...hei joben cum veneai la

Mon Jarden” ...Ce tânăr eram atunci şi plin de viaţă....Cum am primit

vestea ?! Ei bine dragilor rău....Există un moment în viaţă când

fiecare trebuie să îşi ia rămas bun...toţi veţi fi în locul meu

cândva...Chiar tu care citeşti aceste rânduri cândva va trebui să

îţi înfrunţi propria moarte....Pe de-o parte mă înspăimântă...cum ar

fi să nu mai fiu cu voi cei care aţi ţinut la mine să nu vă mai văd

100 de ani...1000 de ani...1 miliard de ani...o eternitate......o

veşnicie..un infinit ..un neant....Eu Florian Pitis nu voi mai

fi....Copiii voştri poate nu vor apuca să asculte Pasarea

Colibri......nu vor apuca să vadă emisiunile la Teleenciclopedia

titrate de mine...încet încet voi fi uitat de toţi...sau sper eu nu

chiar de toţi....Ce mesaj să vă transmit acum?

Nu ştiu dragilor...trăiesc într-un vis rău....şi mă gândesc că toate

astea nu mi se întâmplă mie....marea trecere spre neant....spre

nefiinţă...Trebuie să am curaj....o singura dată în viaţă treci într-

o alta etapă....Aş vrea să vă spun...să vă iubiţi mai mult...să

preţuiţi fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima...Eu vă iubesc pe toţi

şi se pare că EL mă va chema în ceruri...Îmi pare rău că nu am

realizat tot ceea ce îmi doream ..îmi pare rău că am lăsat atâtea

lucruri neîmplinite......Dar nu...NU îmi pare rău de viaţa ce am

trăit...Îţi mulţumesc Dumnezeule pentru viaţa ce mi-ai

hărăzit, pentru iubirea ce mi-ai dăruit..îmi pare rău că mă chemi aşa

curând la tine...vroiam să fac mai multe Doamne ...vroiam să fac mai

multe....Neantul mă cheamă şi mă înspăimântă în acelaşi timp..eu să

nu mai fiu ...EU ? Să nu mai exist să dispar pur şi simplu în bezna

uitării ? Ce înseamnă Doamne să nu mai fiu !?! Mă pui la grea

încercare...ultima din viaţa mea....Dumnezeule mă ia o frica

mare ...oare exişti ?? Doamne nu mă lăsa în bezna nefiinţei...eu

vreau ca să mai fiu..te rog.....Nu vreau să fiu doar o cruce într-un

cimitir......"