Preocupările mele din ultima vreme legate de înfiinţarea
muzeului satului codrenesc Oarţa de Sus m-au obligat şă mă iniţiez şi în
etnologie, ştiinţă fără de care nu pot descifra “poveştile” pe care le reprezintă
şi le prezintă fiecare obiect din colecţie. Nu poţi, de exemplu, să explici simbolurile de pe minunatele ştergări
codreneşti decât după un studiu, măcar sumar, al etnologiei. Or eu mi-am propus să pot prezenta vizitatorilor
“povestea” tuturor obiectelor din muzeu, simpla lor vizualizare nefiind
suficientă pentru a crea sentimente şi emoţii.
Demersul nu a fost prea
dificil pentru că în întâmpinarea mea au venit oameni de suflet şi initiati
în domeniu, dispuşi să mă ajute şi să mi se alăture. Între aceştia
d-nele Malvina Madar Iederan şi Janeta Ciocan de la Muzeul Etnografic din Baia
Mare, d-na Maria Georgeta Iuga. Preşedinta
Academiei de Arte Tradiţionale a Maramureşului şi fiica domniei sale, dr.
Anamaria Iuga, de la Muzeul Ţăranului
Român, doamna prof. univ.dr. Delia Suiogan și dl.prof. univ.dr. Viorel Rogoz de la Universitatea de
Nord din Baia Mare.
Viorel Rogoz mi-a fost coleg de liceu la Cehu Silvaniei,
prin anii ’60, domnia sa având originea
în satul Giurtelecul Hododului, aproape
de “capitala” raionului de pe atunci, în Ţara Codrului. N-am apucat ca elev
să-l cunosc, am auzit doar că a absolvit Filologia şi că studiază folclorul
zonei. Am dorit însă mereu să-l cunosc şi prilejul a apărut recent. Ne-am
întâlnit de 3 ori şi am comunicat telefonic sau pe internet.
Încă de la prima îmtâlnire m-a impresionat foarte
puternic. Venise la Oarţa de Sus să viziteze muzeul satului. Auzise de el şi nu
s-a putut abţine să nu-l viziteze, mai ales că toată viaţa şi-a dorit un muzeu
al Ţării Codrului, desigur într-o viziune mult mai amplă şi la standarde
europene. Ca vizitator părea că era
acasă, că mai fusese aici, iar “poveştile” exponatelor au curs una după alta.
S-a hotărât pe loc să mi se alăture, determinat probabil şi de experienţele
anterioare. Duminica trecută ne-am întâlnit din nou la Cehu Silvaniei, îmi
adusese o parte a colecţiei revistei Acolada şi am reluat discuţiile pe
marginea proiectelor legate de Codru. Mi-am exprimat dorinţa de a lua parte
măcar la unul din cursurile domniei sale. Surprinzător, m-a invitat chiar
pentru data de marţi, 16 octombrie 2012. Ceea ce am trait în cele două ore la
cursul de etnologie al prof.Viorel Rogoz a fost impulsul de a scrie acest
material. Aşa cum spun codrenii “trebe şi zâc”, nu mă pot abţine “şi nu zâc”.
Mi-am invitat şi prieteni, pe scriitorul ing.Milian Oros,
fost colonel-electronist într-o unitate de elită a armatei, pe Traian Oros şi
pe prof. Victor Becheanu de la Cehu Silvaniei, pe
preotul Radu Botiş şi pe
fiica sa Andreea de la Ulmeni, pe scriitorul Ioan Meteş Morar din Baia Mare. Regret
că n-am invitat mai mulţi. Cu toţii ne-am trezit pentru două ore studenti, colegi
cu cei din anul I ai secţiei de
Etnologie de la Facultatea de Litere.
Domnul profesor şi-a ţinut cursul de iniţiere în
Etnologie, un curs fascinant. A fost şi etnologie şi literatură şi istorie şi semantică şi politică și antropologie, şi multe alte domenii. Am călătorit
în timp şi spaţiu. Au fost opriri şi-n antichitate şi-n evul mediu şi
în Troia şi în America Precolumbiană. Au
fost recitări din Iliada,dar şi din Ţiganiada, poezii populare superbe. Am fost
initiat chiar în etnobotanică,
etnolingvistică, etnoistorie, etnoiatrie, etnologie juridică, psihanaliza
miturilor, istoria religiilor, știința tipologiilor și arhetipurilor. Expunere
frumoasă, cursivă. Suflet
mare. Linişte totală, concentrare totală. Şi latină şi franceză şi maghiară.
Enciclopedii, cărţi, dicţionare. Cuvinte,propoziţii,fraze. Declinări, conjugări,
analize gramaticale morfologice şi sintactice. Sute şi sute de informaţii. S-a
relevat eruditul, docentul. Mi-a adus aminte de profesorii mei de la
Universitatea din Cluj, de studenţia
mea, de dragostele mele. Şi glume şi zâmbet. Un chip senin. Un PROFESOR !
La finalul celor două ore ne-am implicat şi noi, bodaviştii,
Am pus la cale multe. Principalul câştig va fi implicarea studenţilor în
cercetarea etnologică a Ţării Codrului, entitate foarte dragă nouă, din păcate
totdeauna neglijată. Poate vom reuşi noi, codrenii, să ne construim o ţară a noastră. Nu o ţară “ca
afară” ci o ţară “ca odinioară”, o ţară a frumosului şi bunului simţ, o ţară în
care să avem doar cele 10 legi lăsate de Iisus.
Nu pot trece cu vederea un lucru extraordinar. La liceul
din Cehu Silvaniei şi eu şi Viorel am avut un profesor de Limba Română remarcabil. S-a numit Silviu Pop. La
orele domniei sale venea încărcat de cărţi. Din acelea editate de “Biblioteca
pentru toţi”. Costau cinci lei. Ni le vindea “pe caiet”. Le plătea de multe ori
domnia sa . Viorel Rogoz a venit de
la Satu Mare cu o maşină de cărţi pentru studenții săi. Încă o dată : PROFESOR.
Este păcat, după părerea mea, că prea puţini băimăreni au
cunoştinţă de acest curs de etnologie. Unii nu ştiu nici măcar că aceste
cursuri sunt “open” şi că pot să asiste la ele. Or, să ai un asemenea profesor
în Baia Mare, este o adevărată binecuvântare. Eu de bună seama voi mai merge,
mai ales că tema următoare va releva lumea fascinantă a aromânilor,
istroromânilor şi meglenoromânilor, fraţi de-ai nostri pierduţi printre
străini.
Dl. ing. col. Milian Oros, scriitor, preşedintele
Asociaţiei Culturale “Bodava” :
Cursul a
început simplu, cu discuţii asupra unui dicţionar de specialitate pe care
amfitrionul nostru a „puricat-o” atent şi la obiect, încercând să implice în
această discuţie, cum era şi firesc, studenţii prezenţi. Am fost surprins de
timiditatea acestora. Aveau în faţă o adevărată enciclopedie şi nu doar în domeniul etnologiei şi
, cu atât mai mult, ar fi trebuit să profite de situaţie şi „s-o stoarcă” de
cât mai multe informaţii.
În decurs
de două ore, dl. prof. Viorel Rogoz, un adevărat orator, ne-a plimbat prin
istorie, literatură clasică şi modernă, mituri greceşti şi romane, mitologie ,
religie, folclor şi nu în ultimul rând prin vasta sa experienţă de viaţă. Ascultându-l
nu m-am mirat de loc că mi-am pierdut reperele temporale! În unele momente,
preţ de-o clipă, mi-am amintit de dascălii mei dragi, de lumea minunată a
studenţiei şi pentru asta îi mulţumesc. În semn de recunoştinţă i-am oferit cu
drag romanul meu, Bodava, inspirat din legendele, poveştile şi eresurile Ţării
Codrului. În cuvântul rostit în faţa noilor mei „colegi” am prezentat scopurile
Asociaţiei Culturale „Bodava”, mărturisindu-mi slăbiciunea pentru studiul obiceiurilor
şi folclorului strămoșesc. Lucrările cum sunt cele
ale fraților
Botiș, un
preot și un
profesor îngemănați cu
Ulmeniul, Săplacul sau Chelința,
ale profesorului Victor Becheanu, ale lui Traian Oros şi ale prof.Traian Rus,
un etnoarheolog sedus de frumusețile Codrului și tainele satului Oarței de Sus, adevărat Macondo
împietrit în pământ românesc, le-am
considerat capabile să exprime în mare parte valoarea autentică a ceea ce am
moştenit de-a lungul timpului de la oamenii locului, dar cred că domeniul
acesta este atât de vast încât ar mai fi multe aspecte de cercetat. I-am
invitat cu plăcere să vină alături de societatea Bodava pentru a studia zona
noastră, iar studiile lor să pună în evidenţă cât mai multe trăsături culturale
arhaice moştenite, care de fapt descriu forme culturale cu adevărat autentice.
Andreea
Botiş, elevă, clasa a XII-a:
Aş numi
studenţia o binecuvântare pentru toţi
cei care vor să descopere „lumea nouă”. Desfătare în planul împlinirilor
intelectuale şi nou reper pentru viaţă. Univers la care suntem invitaţi să participăm
tocmai pentru ca lumea în care trăim să
ne bucure. Cele dobândite de la erudiţii naţiei nostre ne pot oferi un viitor
bazat pe cunoştinţe, pe valori sacre şi mai ales pe dăruirea de sine.
Tatăl meu,
pr. Radu Botiş, invitat de oameni ai locului nost’, prof. Univ. Viorel Rogoz,
prof.Traian Rus, scriitorul Milian Oros, m-a luat şi pe mine la cursul de
etnologie de la Universitatea de Nord. Acolo am văzut LUMINA . Sunt româncă
prin Maramureşul fiinţei mele. Sunt la mine acasă şi nimeni nu-mi va putea răpi
acest privilegiu.
Prof. Victor Becheanu, Cehu Silvaniei:
Baia Mare. Zi de octombrie senină şi caldă. Pătrundem pe
aleea unui parc. Mulţime de tineri : unii intră, alţii ies din clădire. Pe
frontispiciul acesteia se putea citi : „Universitatea de Nord
- Baia Mare „
Printr-o
înţelegere tăinuită cu dl. prof. Dr. Viorel Rogoz avem voie să intrăm într-o
sală de curs. Ne strecurăm şi noi printre tinerii care intră şi iată-ne ajunşi
în sala cu pricina. Eram vreo şase musafiri necunoscuţi
: un profesor, un preot, un inginer, o elevă, un poet şi un iubitor de folclor.
Studenţii n-au părut prea curioşi, dovadă că sunt obişnuiţi cu asemenea situaţii,
fiind vorba de Anul I de la Filo- etnologie.
Dl.
profesor apăru îndată şi după momentul pregătitor anunţă intenţia de a lămuri
cu mai multă claritate noţiunile de „dicţionar” şi „glosar”. Drept material
didactic foloseşte lucrarea lui Dorin Ştef „Dicţionar de regionalism şi
arhaisme din Maramureş”, ed. Ethnologică, Baia Mare, 2011.
Cu un tact
pedagogic desăvârşit, competenţă şi rigurozitate ştiinţifică, dl. prof. Rogoz recurge la
interdisciplinaritate pentru a convinge studenţii că cel care încearcă
realizarea unui dicţionar trebuie să cunoască mai multe limbi – clasice şi
moderne. Procedând astfel, profesorul pune în evidenţă meritele, dar şi erorile
dicţionarului relizat de Dorin Ştef.
Disertaţia
ne-a plimbat pe toţi prin diferite epoci
istorice, pe diferite meridiane ale globului, prin diferite domenii ale
ştiinţei şi artei, de la popoarele antice până la cele moderne. Drumul de la „buhai” la „sâmbră” a fost
parcurs pentru a clarifica cu argumente
ştiinţifice termenii de „dicţionar” şi „glosar”.
Intersant,
palpitant, amuzant, reconfortant! O lecţie
pentru toate vârstele.
La finalul
cursului s-au stabilit proiecte comune,
iar studenţilor li s-au oferit cărţi.
Prof.Traian Rus, vicepreşedinte A.C.
Bodava
: " Nu era vorba de "buhai", ci de "buhaș" . Autorul glosarului dialectal, Dorin Stef, profesor undeva, într-un sat îmboțit pe coastele ce străjuiesc albia Izei, în Maramureș, nu a avut acces la o bibibliotecă universitară. Că, de era măcar aproape de BCU, ar fi avut știință despre studiul lui Nicolae Bot, din 1967, publicat în AMET, pe când autorul era lector și rector la IP3-Cluj. Aceasta a fost mereu soarta savanților de provincie. Lipsa de informație îi punea în situații uneori tragi-comice. Iar , interdicția , la cărți venite din străinătate, le dădea dureri de cap și celor din Cluj, București, Iași, Timișoara. Se povestea la Croco, pe vremea studenției mele , că draga noastră Acad. Raluca Ripan a comunicat, la un congres, în Elveția, pare-mi-se, că dumneaei a descoperit al 11...lea element chimic. Prompt, un cercetător italian, s-a ridicat și , cerându-și iertare, i-a comunicat entuziaștei românce că pe acela a avut dumnealui plăcerea să-l dibuiască, cu exact 7 ani în urmă.
RăspundețiȘtergereProfesorul Silviu Pop, pe care ,Traian Rus, îl amintește aici, era un fost " deținut politic ". În anul al 5-lea de facultate, a fost ridicat de SECURITATE, din câmp, de-acasă , de la plug, din Nima natală, și depus în temniță la Oradea. După ce , timp de șase luni , l-au torturat zilnic , dar nu au reușit să-l convingă că dumnealui își dorea , și în România, o contrarevoluție , i-au dat drumul. Puțină lume din Țara Silvaniei a știut acest lucru. Doar turnătorii , care colcăiau , și pe la 1980 , pe coridoarele școlii unde Silviu Pop a onorat exemplar meseria de dascăl, erau în temă cu petele din dosarul magistrului.
RăspundețiȘtergereSA NE AMINTIM DE DASCALI DE TARA, ADEVARATE COMORI , FARA EI SATELE N-AR FI DAT ATATEA OAMENI CU CARTE SI CREDINTA.
RăspundețiȘtergere