marți, 23 octombrie 2012

EDITORIAL - MÂINE, ÎN EUROPA


 S-a întâmplat ca Bucureştiul să găzduiască săptămâna trecută un eveniment important pentru ziua de mâine a Europei. Partidul Popular European şi-a ţinut congresul care are loc o dată la trei ani în capitala ţării noastre, găzduiţi, evident, de formaţiunile politice de aceeaşi culoare de pe Dâmboviţa-Partidul Democrat Liberal, respectiv Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.
              Evenimentul a concentrat atenţia tuturor celor care pornesc de la recunoaşterea realităţilor. Pornim de la faptul ca în multe ţări europene dreapta se afla la putere. Pe de altă parte, în Parlamentul European ca şi în alte fotolii înalte fixate la Bruxelles, Popularii deţin a o  poziţie de autoritate incontestabilă. Cine se uită pe harta distribuţiei locurilor, adică a formaţiunilor reprezentate în Parlament, observă ponderea dominantă a portocaliilor. În  plus, domnii van Rompuy, Jose Manuel Baroso sunt din aceeaşi parte a spectrului politic.
             De aici vine şi însemnătatea reuniunii de la Bucureşti unde s-au aflat, conform cutumei, toate „capetele încoronate” ale Popularilor de pe continent, în principal, cum era de aşteptat, şefii de guvern din ţările unde aceştia deţin puterea. De bună seamă, au atras atenţia prin venirea lor pe Dâmboviţa, cancelarul german, premierul spaniol, ca şi plutonul compact al oficialilor de la Bruxelles.
            Oamenii politici ai Dreptei Europene s-au concentrat asupra unui element esenţial în organizarea traseelor de mers în viitorul imediat şi în perioada de după. Se leagă astfel de Bucureşti definirea  unei noi platforme a Partidului Popolar European, pornind de la analiza coordonatelor actuale ale situaţiei de pe continentul nostru, de la nevoia imperioasă a soluţionării complicatelor ecuaţii ale prezentului şi luând în calcul evoluţii predictibile în domenii de importanţă vitală.
             L-am ascultat pe preşedintele Partidului Popular European, Wilfried Martens, ştiut de noi din perioada când conducea guvernul ţării sale - Belgia. Domnia sa a căutat să evidenţieze însemnătatea acestui congres prin elementele de fundaţie ale viitoarei activităţi, accentuând însemnătatea pe care Popularii Europeni o acordă politicilor de dezvoltare regională şi coeziune socială. Avem de ştiut ca în concepţia Popularilor din Europa coeziunea reprezintă o politică de investiţii şi dezvoltare. Este un instrument esenţial pentru stimularea creşterii economice printr-o competitivitate superioară. Este acreditată convingerea că trebuie privit în politica de coeziune un mijloc determinant în diminuarea disproporţiilor economice, sociale şi regionale  în Europa, o idee de baza a integrării economice.
             S-a consumat şi un eveniment de rutină în existenţa oricărei formaţiuni politice-alegerea Preşedintelui. A rămas la conducere, şi pentru următorii trei ani, domnul Wilfried Martens, care conduce PPE din 1992. Are în prezent vârsta de 76 de ani.
            Interesant mi s-a părut şi preocuparea Popularilor Europeni de a schiţa porteretul viitorului Preşedinte al Comisiei Europene. Atenţie: nu desemnarea acestuia ci desenarea profilului viitorului candidat al PPE pentru râvnita funcţie. Înţeleg, eu unul, că ar putea fi tot domnul Barroso. Dar nu se exclude nici varianta unui nume din Est: premierul de azi al Poloniei. Oricum mai sunt nişte ani de reflecţie. Cu luarea în considerare a contrapropunerilor de pe versanţii opuşi-liberalii, socialiştii. Ne putem aminti ca pe la Bruxelles au domnit şi alte nume. Jacques Dellors, de pildă.
             Pentru Bucureşti a fost un eveniment internaţional de reţinut această defilare a protipendadei populare. Încerc un regret constatând că acest Congres a fost privit cu indiferenţă, dacă nu cu o doză de dispreţ de către unii dintre noi. Indiferent către ce formaţiune ar curge simpatia noastră de cetăţeni paşnici, nu cred că este o situaţie normală sa faci o doctrină comportamentală din a respinge totul venind din altă parte a tribunei politice. Vorbele încărcate de neprietenie vor parcă să statueze, din nou, părerea că tot ce nu este cu noi este împotriva noastră. Şi ce facem? Reinventăm lupta de clasa? De partea cealalta, ca să-mi continui ideia, aceleaşi cuvinte înmuiate în ''vitrion''. USL a ales ca zi de lansare a propriilor candidaţi pentru Parlamentarele din decembrie a.c. seara deschiderii Congresului PPe. Şi ce-i cu asta? Evenimentele interne îşi au cursul lor iar toate celelalte, pe al lor. Ce, în Bruxel nu sunt programate activităţi cu caracter intern-mitinguri electorale, meciuri de fotbal, demonstraţii de protest, solicitări vehemente de dezmembrare a statului unuitar numit Regatul Belgiei, pe perioada cand în luxoasele clădiri din capitală se desfăşoară reuniuni de marcă pan-europene şi chiar mai mult de atât? Repet, e timpul să înţelegem că lumea nu trebuie neaparat împărţită în două - alb şi negru.



                                    NICOLAE BUD 

                                      deputat



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu