S-a întâmplat ca Bucureştiul să găzduiască
săptămâna trecută un eveniment important pentru ziua de mâine a Europei.
Partidul Popular European şi-a ţinut congresul care are loc o dată la trei ani
în capitala ţării noastre, găzduiţi, evident, de formaţiunile politice de
aceeaşi culoare de pe Dâmboviţa-Partidul Democrat Liberal, respectiv Uniunea
Democrată a Maghiarilor din România.
Evenimentul a concentrat atenţia tuturor
celor care pornesc de la recunoaşterea realităţilor. Pornim de la faptul ca în
multe ţări europene dreapta se afla la putere. Pe de altă parte, în Parlamentul
European ca şi în alte fotolii înalte fixate la Bruxelles, Popularii deţin a
o poziţie de autoritate incontestabilă.
Cine se uită pe harta distribuţiei locurilor, adică a formaţiunilor
reprezentate în Parlament, observă ponderea dominantă a portocaliilor. În plus, domnii van Rompuy, Jose Manuel Baroso
sunt din aceeaşi parte a spectrului politic.
De aici vine şi însemnătatea reuniunii de la
Bucureşti unde s-au aflat, conform cutumei, toate „capetele încoronate” ale
Popularilor de pe continent, în principal, cum era de aşteptat, şefii de guvern
din ţările unde aceştia deţin puterea. De bună seamă, au atras atenţia prin
venirea lor pe Dâmboviţa, cancelarul german, premierul spaniol, ca şi plutonul
compact al oficialilor de la Bruxelles.
Oamenii politici ai
Dreptei Europene s-au concentrat asupra unui element esenţial în organizarea
traseelor de mers în viitorul imediat şi în perioada de după. Se leagă astfel
de Bucureşti definirea unei noi
platforme a Partidului Popolar European, pornind de la analiza coordonatelor
actuale ale situaţiei de pe continentul nostru, de la nevoia imperioasă a
soluţionării complicatelor ecuaţii ale prezentului şi luând în calcul evoluţii
predictibile în domenii de importanţă vitală.
L-am ascultat pe preşedintele Partidului
Popular European, Wilfried Martens, ştiut de noi din perioada când conducea
guvernul ţării sale - Belgia. Domnia sa a căutat să evidenţieze însemnătatea
acestui congres prin elementele de fundaţie ale viitoarei activităţi,
accentuând însemnătatea pe care Popularii Europeni o acordă politicilor de
dezvoltare regională şi coeziune socială. Avem de ştiut ca în concepţia
Popularilor din Europa coeziunea reprezintă o politică de investiţii şi
dezvoltare. Este un instrument esenţial pentru stimularea creşterii economice
printr-o competitivitate superioară. Este acreditată convingerea că trebuie
privit în politica de coeziune un mijloc determinant în diminuarea disproporţiilor
economice, sociale şi regionale în
Europa, o idee de baza a integrării economice.
S-a consumat şi un eveniment de rutină în
existenţa oricărei formaţiuni politice-alegerea Preşedintelui. A rămas la
conducere, şi pentru următorii trei ani, domnul Wilfried Martens, care conduce
PPE din 1992. Are în prezent vârsta de 76 de ani.
Interesant mi s-a părut şi
preocuparea Popularilor Europeni de a schiţa porteretul viitorului Preşedinte
al Comisiei Europene. Atenţie: nu desemnarea acestuia ci desenarea profilului
viitorului candidat al PPE pentru râvnita funcţie. Înţeleg, eu unul, că ar
putea fi tot domnul Barroso. Dar nu se exclude nici varianta unui nume din Est:
premierul de azi al Poloniei. Oricum mai sunt nişte ani de reflecţie. Cu luarea
în considerare a contrapropunerilor de pe versanţii opuşi-liberalii, socialiştii.
Ne putem aminti ca pe la Bruxelles au domnit şi alte nume. Jacques Dellors, de
pildă.
Pentru Bucureşti a fost un eveniment internaţional
de reţinut această defilare a protipendadei populare. Încerc un regret
constatând că acest Congres a fost privit cu indiferenţă, dacă nu cu o doză de
dispreţ de către unii dintre noi. Indiferent către ce formaţiune ar curge
simpatia noastră de cetăţeni paşnici, nu cred că este o situaţie normală sa
faci o doctrină comportamentală din a respinge totul venind din altă parte a
tribunei politice. Vorbele încărcate de neprietenie vor parcă să statueze, din
nou, părerea că tot ce nu este cu noi este împotriva noastră. Şi ce facem?
Reinventăm lupta de clasa? De partea cealalta, ca să-mi continui ideia,
aceleaşi cuvinte înmuiate în ''vitrion''. USL a ales ca zi de lansare a
propriilor candidaţi pentru Parlamentarele din decembrie a.c. seara deschiderii
Congresului PPe. Şi ce-i cu asta? Evenimentele interne îşi au cursul lor iar
toate celelalte, pe al lor. Ce, în Bruxel nu sunt programate activităţi cu
caracter intern-mitinguri electorale, meciuri de fotbal, demonstraţii de
protest, solicitări vehemente de dezmembrare a statului unuitar numit Regatul
Belgiei, pe perioada cand în luxoasele clădiri din capitală se desfăşoară
reuniuni de marcă pan-europene şi chiar mai mult de atât? Repet, e timpul să
înţelegem că lumea nu trebuie neaparat împărţită în două - alb şi negru.
NICOLAE
BUD
deputat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu