„Ca putere ce exprimă suveranitatea este prima, ca
putere de guvernământ este ultima” ( M. Hariou– Précis de Droit Constitutionel)
Dreptul de a alege este o noţiune
inerentă a democraţiei şi reprezintă posibilitatea recunoscută şi garantată
unei persoane ca, în condiţiile legii,
să participe la desemnarea paralamentarilor în organele reprezentative. Practic
în zilele noastre democraţia este nedespărţită de dreptul de a vota. Votul este
facultativ atunci când alegătorul care îndeplineşte condiţiile legale are
dreptul să nu voteze.
Acest caracter facultativ al votului coroborat cu
încrederea tot mai scăzută a românilor în clasa politică a făcut ca prezenţa la
urne la alegerile din ultimii ani să fie tot mai scăzută, fapt ce a stârnit
multe dezbateri pătimaşe asupra legitimităţii mai mult sau mai puţin
fundamentate teoretic.
Atitudinea politică
tipică a cetăţeanului român privind opţiunea sa de a vota sau de a nu vota
poate fi sintetizată în formula: „nu are sens să votez, oricum nu schimb nimic”
- un refuz de a participa la o decizie.
Urmăresc Antena 3
din raţiuni de informare cu toate că sunt dezgustat de acelaşi joc de
propagandă continuă îndreptat împotriva lui Băsescu. La polul opus B1TV şi
Evenimentul Zilei vin în sprijinul Preşedintelui. Din păcate nu există vreo
televiziune care să renunţe la propriile interese şi simpatii politice pentru a
putea prezenta mie, cetăţeanului dornic de informare, o realitate obiectivă, nu
gândită şi modificată. De televiziunea publică nici nu mai are rost să pomenesc
aici.
Cu alte
cuvinte cetăţeanul român îşi primeşte porţia de ştiri şi dezbateri politice în
fiecare seară, iar acesta, din fotoliu, o înghite fără nici un proces de
masticaţie convins că tot ce aude este autentic.
Trimful
presei ca şi putere. Ne-am săturat de propaganda anilor de comunism, acum avem
propaganda presei. Observ şi aici în lumea presei din Maramureş, pe lângă
nepotismul firesc, anumiţi jurnalişti care scriu cu mult patos diverse
editoriale ori opinii politice din
dorinţa lor de a a influenţa opinia publică. Se scriu multe prostii, de la
sfaturi ori îndemnuri pentru guvernaţi, lipsite de orice viziune economică şi
înţesate de inepţii juridice, până la dovezi concrete ale proastei cunoaşteri a
istoriei.
Mda... Aceasta este democraţia -
raiul opiniilor. Societatea civilă a devenit o glumă proastă, înţesată de
mediocrii ce predică înalta lor înţelepciune. Iar cetăţeanul român? Stă acasă!
La ce bun să voteze? La ce bun să iasă în stradă şi să-şi strige nemulţumirea?
Îmi aduc aminte de iarna lui 2011 când în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, seară
de seară vreo 10 bătrânei ieşeau şi scandau împotriva lui Boc şi Băsescu, în
pofida frigului. Aveau un program de scandări de vreo jumătate de oră, după
care se întorceau la casele lor. Un exemplu de atitudine politică activă! I-am
însoţit în protestul lor cu nişte studenţi de la Filosofie. Oare am devenit un
popor atât de laş, de comod, de umil, încât nu mai ştim să ne apărăm ce ni se
cuvine de drept?
Cetăţeanul român trebuie să înveţe
să gândească pentru el însuşi. El este titularul voinţei decisive în statul
democratic.
S-a încetăţenit ideea de la Montesquieu şi revoluţia
franceză până în zilele noastre că există 3 puteri in stat: Puterea
Legislativă, Puterea Executivă şi Puterea Judecătorească. De fapt omitem că
există şi a patra, nu este Presa ci Puterea de Vot. Fiecare putere are
modalitatea sa proprie de manifestare a voinţei, modalitatea Puterii de Vot
este asentimentul.
Astfel în relaţia dintre aceste 4
puteri, Puterea de Vot are o siuaţie privilegiată: din dreptul de vot decurg
celălalte puteri. Abia de aici începe să devină eficientă democraţia.
Nimic nu poate decurge din nimic. Mai exact, dacă românii
preferă să nu voteze este clar că voinţa lor nu va putea fi pusă în practică.
Din corpul electoral votează 50 la sută să luăm cu titlu de exemplu, dar
puterea de vot a acestora nu este
depină, eficienţa votului este mult diminuată de mijloacele de propagandă.
Prin urmare
puterea politică a corpului electoral este departe de a fi eficientă, umbrită
de televiziuni de propagandă politică, umbrită de jurnalişti mediocrii ce se
pretind specialişti în probleme de care habar nu au, umbrită de majoritatea
societăţii civile ce stă în stratosfere înalte, scuzaţi pleonasmul, ale
blogosferei şi ne predică nouă opţiunile lor politice fondate, chipurile, pe
obiectivitate şi neutralitate politică.
Aşadar se
impune cu necesitate o dezbatere asupra obligativităţii votului în condiţiile
României actuale. Corpul electoral trebuie să-şi exprime voinţa politică pentru
binele general şi eficienţa democraţiei. Voi reveni în partea a doua a acestui
articol cu o propunere asupra obligativităţii votului.
de IONUŢ BUDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu