În studenţie, am citit o piesă de teatru a lui Jean Paul
Sartre: „Cu uşile închise”. Era vorba de patru oameni, închişi într-o cameră,
care se ceartă, ne se mai suportă, se macină îngrozitor şi, în final, vor să se
omoare unul pe altul. Dar nu pot. De ce?!Toţi erau deja… morţi! Ingenioasă
parabolă (non) existenţială a unui francez care a avut tăria şi superioritatea
de a refuza Premiul Nobel! Chiar aşa: cine putea să-l premieze pe el, şi cu ce
anume? El era mai mare decît inventatorul dinamitei.
Am, astăzi, senzaţia că România e condusă de nişte morţi.
Care se pândesc reciproc, ar vrea să-şi dea lovitura de graţie, încearcă să se
extermine între ei – dar totul e în zadar, pentru simplul motiv că sunt morţi.
Traian Băsescu e mai mort decât Victor Ponta, care e mai mort decât Crin
Antonescu, care e mai mort decât Dan Voiculescu, care e mai mort decît Traian
Băsescu. S-a închis cercul. Asta e Banda celor 4, care pretind că fac politică
şi vor să conducă România.
În ce direcţie? Spre cimitir, fireşte. Loviturile lor sunt
aeriene, moi, pe deasupra conturului real al lucrurilor; sunt ca de vată, la
fel ca mişcările eterice ale unor zombi, care se deplasează cu încetinitorul.
Aceşti răufăcători nu trebuie distruşi, ci îngropaţi. A venit canicula lui
Cuptor şi cadavrele intră în putrefacţie. E o problemă ce ţine de igiena
socială. Care e firma aia de pompe funebre care va avea grijă de sănătatea
populaţiei şi va face ceea ce trebuie să facă? Adică să-i ia cu furgonul şi
să-i ducă la loc cu verdeaţă, unde nu e nici întristare… Crucea le-o vor duce
curvele de la Crucea de Piatră, iar coliva le-o va mânca Ion Iliescu, fiindcă
are antrenament – doar i-a mîncat-o şi lui Nicolae Ceauşescu…
CORNELIU VADIM TUDOR
Pamflet scris joi, 3
iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu