Acad. Al. Graur s-a nascut in 1900 pe 9 iulie si a trecut in
eternitate exact 88 ani mai tarziu, pe 9 iulie 1988. De prof.Al. Graur am auzit
inca din perioada liceului. Nu mi-a fost profesor, totusi in anul I de
facultate ne-a vorbit despre idealismul in lingvistica. Ideea era ca acestia
spuneau: inchid ochii, obiectul nu mai exista; deschid ochii, apare. Atunci a
dat mana cu cativa dintre audienti printre care si cu mine. L-am intalnit apoi
in Piata Palatului, era iarna caci avea un palton gros. Si apoi am discutat cu
dansul de zeci de ori.Cand ajungeam in Bucuresti ii telefonam si fixam
intalnirea la Editura Academiei, acasa peBd.Ana Ipatescu, la Academie, la
Institutul de Lingvistica. Am invatat multe de la dumnealui. Nu mi-a spus
niciodata ca e ocupat, bolnav, sa vin altadata. De ce nu m-a refuzat macar o
data? Probabil ca a vazut ca eram pasionat de probleme de lingvistica. Cred ca
a fost cel mai mare invatat roman in domeniu. Vorbea cumpatat, nu facea caz de
eruditie, spunea ca omul destept nu trebuie sa sperie lumea cu stiinta sa,
admitea ca mai poate fi si un alt punct de vedere, nu era exclusivist. Imi
amintesc la o sesiune de comunicari, prin 1980 un conf. univ. din Baia Mare a
venit cu alta etimologie pentru, sunt diferita de cea sustinuta de
acad.Al.Graur, dar savantul a ascultat si nu a comentat. In pauza l-am intrebat
de ce nu a ripostat si mi-a raspuns :-Tov.Carstoiu, trebuie sa ma mai
documentez, poate are omul dreptate! Din zecile de intalniri cu acad.Al.Graur
ma voi opri doar la cateva. Pe 20 august 1968 sosesc la Bucuresti de la
Mozaceni Deal, unde eram profesor la liceul din localitate si stabilim sa ne
vedem la Editura Academiei a doua zi.. Seara mananc la restaurantul Garii de
Nord cu doi domni care s-au recomandat ca redactori la emisiunea in limba
maghiara a TVR si care au spus ca in noaptea aceea se vor petrece lucruri ce
vor impresiona lumea intreaga. A doua zi dimineata, m-am prezentat la editura.
Acad.Al.Graur era intr-un costum elegant alb-galbui de in si avea un aparat mic
de radio la care asculta stiri din timp in timp. Noi discutam despre
etimologie! La un moment dat primeste un telefon si tov. academician imi spune:
Traim vremuri grele! Si se scuza ca trebuie sa plece la Academie sa dea un
comunicat despre pozitia institutiei in legatura cu invazia trupelor straine in
Cehoslovacia, ramanand sa ne vedem in ziua urmatoare. Altadata, acasa pe
Ipatescu. Eu obisnuiam sa merg mult pe jos pentru a vedea orasul si obosit ma
odihneam la o gradina de vara din Piata Romana. Cand ajung acasa ma intampina
si ma invita sa iau loc pe fotoliu si cand ma asez arcurile au cedat pana la
dusumea. Discutam despre fondul comun indo-european si i-am spus ca vorbele ce
sunt reconstituite in acest fond comun trebuie sa le fi avut si dacii, idee
neacceptata, dar spre surprinderea mea acad.Al. Graur mi-a spus ca e logica. Eu
sustineam ca tu, frate, a da, a sta, a invarti, vant, sunt vorbe dacice. Imi
amintesc ca mi-a povestit cum a trebuit sa conduca la aeroport un academician
chinez, era vânt puternic si nu putea decola avionul, chinezul zicand pe limba
lui taifan cu sensul mare vant, exact cum spunem noi fan « iarba uscata » Am
scris in mai multe carti ca vant trebuie sa fi fost la daci cf.i-e *uent »vant
», dar adaugam acum hititul huwant, toharic A want, wuntu in pakanh(Australia),
toate »vant ». De fapt chinezii il scriu feng inteles de altii fara g final:
taifun in germana, fohn in engleza, dar fân in cartile rusesti. Acad. Gr.
Brancus imi sugereaza telefonic (martie 2014) ca vânt poate fi onomatopeic.
Prin anii 70 discutam despre originea limbajului si ii spuneam acad.Al.Graur
teoria mea revolutionara despre relatia omului cu Cerul, Pamantul, Soarele. Pe
vremea aceea se considera ca nu se poate sti ce a stat la originea limbajului.
Lumea traia inca sub influenta nefasta a Societatii de Lingvistica din Paris
care a interzis studierea acestei probleme. Acad.Al.Graur, desi educat in acel
spirit, era deschis la orice propunere. M-am uitat cu atentie in ochii
dumnealui, n-am vazut neincredere, dispret, din contra.Vorbeam convingator si
asta mi-a dat curaj. La una din ultimele intalniri, poate prin 1985, venisem la
perfectionare si am stabilit sa ne vedem a doua zi. Am telefonat si mi-a
raspuns un glas de fetita-sa fi avut 8-9 anisori- spunand ca bunicul e la o
mare aniversare a PCR, la stadion. (Am aflat dupa revolutie ca fiica domnului
Dumitru Graur a avut un grav accident de masina.) Eu aveam o geanta plina cu
carti cumparate, plus branza de burduf si ma plimbam prin fata casei .Un
militian m-a rugat sa merg mai departe, pe bulevard urma sa treaca N. Ceausescu
si geanta mea ... ..Asa am facut, dar dupa un timp opreste un taxi, acad.Graur
intra in curte si eu catre militian: -Ce mi-ai facut domnule, tov.acad. a
intrat in casa! I-am dat telefon si m-a rugat sa-l scuz , dupa ce se spala
putin ne vom vedea peste 20 minute. Si iar m-am asezat pe fotoliul ducandu-ma
pana aproape de dusumea. Am discutat de ale noastre, despre sponsorizarile din
tarile capitaliste pentru lucrari de interes national, despre casa in care
locuia. Eu am laudat-o că e eleganta, dar dansul: - Nu e meritul meu, ci al lui
Valentin Lipatti, am cumparat-o de la el. Ii spusesem ca mi-am construit si eu
casa, urarea dumnelui „Casa de piatra”! Nu prea am inteles-o, stiam ca piatra
tine racoare dar asa e expresia consacrata pentru »casa rezistenta ».Si eu
vrand sa-i demonstrez ceva, am aratat din maini si, fiind racit, am ramas cu
stanga spanzurata. A trebuit sa apuc cu mana dreapta sa trag in jos de stanga
pentru a veni la normal. Eu am inceput sa râd, am spus ca sunt răcit si l-am
vazut pentru prima oara pe acad.Al.Graur râzând! A fost un mare OM, un OM bun
si primitor. Abia acum 4-5 ani doamna prof. Lucia Wald mi-a spus telefonic ca
acad.Al.Graur s-a nascut si a murit in aceeasi zi: 9 iulie. Desi nu mi-a fost
profesor la facultate mi-a fost cel mai bun indrumator in viata si cercetare
Prof. Ion Cârstoiu, Balcesti, 3 iulie
2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu