Lansarea cărţii va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, orele 16,30, cu ocazia inaugurării Centrului cultural din Lucăceşti, comuna Mireşu Mare în prezenţa oficialităţilor locale şi a invitaţilor.
Născut pe 13
septembrie 1955, în localitatea Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, absolvent al
Facultăţii de Drept Administrativ din Sibiu, actualmente director la Consiliul Judeţean Maramureş, familist
convins, cu o soţie frumoasă, Eugenia şi doi copii reuşiţi, Ioana Daniela şi
Remus Daniel, ambii absolvenţi de „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca, IOAN DRAGOŞ este la a noua carte individuală de poeme, plus încă
cinci volume colective! Şi sperăm că nu se opreşte aici!
Aşadar, poetul Ioan
Dragoş a publicat: "Cavalerul
triunghiului"(1997, Târgu Jiu); "Acestea
sunt amănuntele"( 1998, Craiova); "Prăpastia dintre timpurile verbului"(2003,
Râmnicu Vâlcea); "Ulise în
bucătărie" (2006, Sighetu Marmaţiei); "Sezonul de presiune"( 2008, Sighetu Marmaţiei);"Foaia de observaţie"(2010, Editura Eurotip Baia Mare - Premiu de
excelenţă la „Cărţile anului” 2011); "Poeme
de serviciu"(2011, Dacia XXI, Cluj Napoca) „Studiu de oportunitate” (2012), „Fişa postului” (2013), ultimele editate la „Echim” Sighetu
Marmaţiei.
Dintre volumele colective, cel mai drag îi este "Povara uimirii" apărută în
1986 la prestigioasa editură timişoreană "Facla", fiind "coleg
de pagină" cu reputaţi poeţi contemporani printre care: Marcel Tolcea, Ion
Chichere şi Gheorghe Mocuţa ! Celelalte sunt: „Firul cu plumb”, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1987; „”Cartea întâmplărilor”, Editura Pandora
Târgovişte,1999; „Zi de Zi”, Editura
Mad, Buzău, 2001; „Lecţia de respiraţie”,
Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003.
Prietenul lui bun, poetul şi „scriitorul la ziarul Graiul
Maramureşului” Gheorghe Pârja afirma
în prefaţa cărţii „Ulise în bucătărie” despre poezia lui Ioan Dragoş
următoarele: „...poetul este un inventator de timp fiind preocupat până la
obsesie de energia cuvântului. Sondând prăpastia dintre timpurile verbului
ajunge la convingerea că noi ne putem lecui şi prin Cuvânt. Dacă vom fi de
acord că poetul are ceva din terapia vrăjitorilor”, iar despre omul Ioan Dragoş
că acesta are tăria să-şi: „poarte poezia prin lume cu discreţie. Calmul lui
cotidian, nu ştiu de ce, mă duce cu gândul la George Bacovia, care a preferat
spatele cortinei decât tensiunea din Agora.(...)Dacă ar fi să-i descoper un
crez, l-aş alege pe cel al lui Nichita Stănescu *La poezie nu poţi renunţa
niciodată, ea renunţă din când în când la tine*. Ioan Dragoş, cu fiecare volum
ştie să profite de unda originală a poeziei sale”.
Regretatul poet Ion
Burnar, mândru de prietenia cu Ioan Dragoş, spunea la aniversarea a 54 de
ani a ultimului: „Poetul Ioan Dragoş a împlinit 54 de ani. O vârstă a deplinei
puteri creatoare. Are la activ mai multe volume de versuri bine primite de
critica literară din România. A câştigat o traistă de premii pe la festivaluri
de literatura de rang naţional. Este membru al Cenaclului Scriitorilor din
Maramureş”.
Iată şi spusele altor scriitori maramureşeni:
Ioan M. Mihai :
„Modestia excesivă a autorului, discreţia şi delicateţea acestuia au făcut ca
succesele sale literare să au făcut ca succesele sale literare să nu aibă prea mare ecou şi să fie chiar ignorate,
ele fiind cunoscute numai de cercuri restrânse de cititori. Valoarea intrinsecă
însă a creaţiilor poetice realizate de Ioan Dragoş le-ar fi îndreptăţit, chiar
în această situaţie, să fie considerat unul dintre poeţii de frunte ai
generaţiei sale. Căci poezia (post) modernă ca structură, formă, expresie şi
mesaj a lui Ioan Dragoş, este una coerentă, vizionară, de o sensibilitate aparte,
în care se pot regăsi şi identifica majoritatea cititorilor săi”.
Marian Ilea:
„Aflat în postura unui artizan al cuvântului, Ioan Dragoş migăleşte idei în
formulă livresc-echinoxistă pe care le sparge cu formule de un realism
tonifiant. Rezultanta este o poezie în care viaţa pulsează nonşalant”.
Augustin Cozmuţa:
„Poetul resimte dureros şi tânguitor dramatica luptă dintre viaţă şi artă,
dintre sentiment şi versul pe care-l inspiră, dintre inconştienţa şi ignoranţa
trăirilor, manifestate spontan şi sincer şi efortul conştient de a înainta pe
tărâmul ştiinţei şi artei poetice, de a capta emoţia în cuvânt, gândul în
imagine, cu întrezărirea inevitabilei limite”.
Vasile Morar:
„Profund, reflexiv, uneori retoric, pendulând între un livresc de notaţie şi o
spontaneitate lirică explozivă, necenzurată, poetul convinge. Structural,
poezia lui seamănă cu o femeie frumoasă, învăluită în mister şi la sufletul
căreia îţi împui să ajungi”.
G.D. LUCĂCEAN
12.07.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu