In antichitate, ibisul chel (Geronticus eremita) era atat de
raspandit pe cerul din nordul Africii incat pasarea a fost imortalizata de
egipteni ca hieroglif. Simbolul denota cuvantul „akh”, care insemna „a
straluci”. Astazi, ibisul mai numara doar cateva sute de exemplare, ce traiesc
in mare parte in Maroc. Cu toate acestea, ibisul chel inca straluceste: un
studiu efectuat pe 14 exemplare, ce a fost publicat in cursul acestei saptamani
in Nature, a oferit primele dovezi experimentale ce ajuta la clarificarea unui
mare mister al lumii naturale — de ce zboara pasarile migratoare intr-un stol
in forma de „V”?!
Raspunsul evident este ca aceasta formatie ajuta la
economisirea energiei. La fel cum pelotonul ce se formeaza intr-o competitie de
ciclism permite participantilor sa aiba parte de o cursa mai usoara,
cercetatorii presupuneau ca forma unui stol de ibisi sau de gaste face zborul
mai usor pentru pasarile care urmeaza liderul. Cealalta ipoteza luata in calcul
pentru forma de „V” era aceea ca pasarea din fruntea stolului este cel mai bun
navigator.
Cele mai importante si mai influente studii realizate pana
acum nu fac altceva decat sa testeze daca raspunsul evident la o intrebare este
cel corect. In ceea ce priveste zborul pasarilor, validitatea raspunsului
evident a fost greu de clarificat pana acum din cauza unei mari probleme.
Anume, faptul ca echipamentul folosit pentru a monitoriza zborul pasarilor
salbatice tinde sa dispara odata cu pasarea de care este atasat (senzorii care
pot transmite datele in timp real tind sa fie prea grei pentru a putea fi
purtati de pasari).
Riscul de disparitie al ibisului chel a oferit, insa, o
oportunitate extraordinara pentru a verifica aceasta ipoteza. Oamenii de
stiinta deruleaza mai multe programe de crestere in captivitate a ibisilor, iar
o componenta importanta a pregatirii pasarilor pentru eliberarea in salbaticie
consta in invatarea acestora sa navigheze rutele traditionale de migratie.
Ibisii crescuti in captivitate sunt invatati sa urmareasca expertii in
conservare care ii ghideaza din interiorul unui avion usor. Asadar, atunci cand
ibisii pornesc in zbor in stolurile in forma de V, ei revin ulterior inapoi
„acasa”.
Steven Portugal, un cercetator de la Royal Veterinary College
din Hatfield, Marea Britanie, a folosit zborurile de antrenament ale ibisilor
crescuti la o gradina zoologica din Viena pentru a testa beneficiile zborului
in stoluri in forma de „V”. Echipa cercetatorului a dotat ibisii cu senzori
usori care masurau atat pozitia corpului lor, cat si miscarile aripilor.
Pasarile tinere au avut nevoie de o perioada de adaptare
pentru a putea forma stolul in „V”. O formatie in V este mai greu de realizat
si mentinut decat pare; de altfel, pilotii RAF carora li s-a cerut in cel de-al
Doilea Razboi Mondial sa zboare in „V” petreceau mai mult timp urmarind avionul
din fata lor decat scrutand cerul pentru aeronave inamice. Totusi, cei 14 ibisi
au reusit sa mentina stolul in „V” suficient de mult pentru a permite oamenilor
de stiinta sa masoare atat distanta dintre fiecare pasare si momentul in care
fiecare dintre acestea dadea din aripi.
Rezultatele au fost clare: atunci cand erau in stolul in
„V”, fiecare pasare reusea sa-si sincronizeze datul din aripi astfel incat sa
exploateze curentul de aer format de aripile pasarii din fata. Atunci cand
stolul reusea sa se sincronizeze, fiecare pasare urmaritoare isi amana bataia
din aripi suficient de mult incat sa raspandeasca un „val” de sincronicitate
prin fiecare brat al „V”-ului format.
Portugal crede ca exista un motiv foarte bun pentru care
ibisii fac acest lucru. Cercetarile mai vechi au aratat ca zborul reprezinta un
efort considerabil. „Atunci cand noi, oamenii, facem sport, pulsul inimii urca
la aproximativ 180 de batai pe minut intr-o zi buna. Atunci cand pasarile
zboara, pulsul lor urca la 400 de batai pe minut”, a explicat Portugal.
Totusi, nu toata lumea este convinsa ca aceasta cercetare
ofera raspunsurile la toate intrebarile referitoare la formatia in „V”. Michael
Dickinson, un specialist in zbor din cadrul Universitatii Washington, afirma ca
studiul confirma, intr-adevar, predictiile teoretice referitoare la modul in
care pasarile pot conserva energie. Totusi, subliniaza Dickinson, studiul nu
masoara in mod direct daca pasarile pot depune un efort mai mic, deoarece
oamenii de stiinta nu au masurat pulsul pasarilor. „Este un studiu interesant,
insa nu este unul definitv”, concluzioneaza Dickinson.
dr. Iulian Coza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu