Bradul copilăriei
Îmi
amintesc cu plăcere amară bradul anilor 65-70. Brazii se aduceau de pe deal, de fapt erau molizi sau în cel mai bun
caz durzăi. Brazi argintii nici vorbă. Oricum erau, ajungeau acasă plini de
zăpadă şi promoroacă ce se dezgheţa în grajdul cu animale. În ajun se aducea bradul la tăietor se ajusta după înălţimea camerei, apoi se
făcea talpa în formă de cruce dăltuită,
iar pe mijloc se dădea gaura cu un sfredel. Ornamentele de pom erau: mere,(
galbene şi roşii), nuci tăvălite prin
bronz ( auriu şi argintiu). Staniolul de pe ciocolăţele de peste an era strâns
cu grijă şi îndreptat. Apoi se tăiau bucăţele de cartofi lunguieţe care erau
învelite în şerveţele tăiate,
tăieţei şi apoi în staniol. Bomboanele salon au apărut mult mai târziu. Bradul era
împodobit cu 150 de bomboane din
cartofi, cu 50-60 de nuci vopsite cu
bronz auriu si argintiu,10-15 mere galbene, roşii. Mai erau steluţe
ce se găseau numai în sezon şi lumânări albe şi roşii ce se prindeau cu un fel de cleme
asemănătoare celor de prins rufe. Bradul se punea între ferestrele de la camera
de la drum. După ce era ornat pe de-acunselea, fără să ştim noi cei mici, se
puneau cadourile sub brad, dar înainte se
aprindeau lumânările şi steluţele ce dădeau clinchetul pentru ajunul din seara de Crăciun. Intram în cameră colindam la
brad şi apoi ne aşezam la cină. Masa era bogată. Între Sf. Nicolae şi Crăciun se tăia porcul. Aşa că de sărbători erau
afumaţi cârnaţii, coastele, sarmalele fierbeau în oală de lut, iar
prăjiturile erau cozonaci cu mere cu
nuci cu brânză, cu mac şi cacao. Masa era plină de bunătăţi, nelipsind
castraveţii şi gogoşarii muraţi, sfecla roşie cu hrean şi ardeii umpluţi cu
varză roşie. Băuturile erau preparate în casă. Vinul din strugurii de pe lângă casă (bolţi), tuica de prune şi
mere, lichioruri din spirt, îndulcit cu
zahăr caramelizat, cacao şi mai rar cocteil de casă din ouă. Nu lipsea berea
de casă, ce era deliciul nostru al copiilor, din care tata făcea zeci de litri având
ca materie primă, orz prăjit, hamei, porumb boabe, zahăr şi drojdie crudă.
Acestea erua fierte cu apă se adăuga fermentul de drojdie şi dupa două
zile de fermentaţie la cald berea era deja acidulată. Se păstra în sticle
groase, se astupau cu dop de plută ce
era legat cu nişte cârpe tari pentru nu a sări din gâtul sticlei, din cauza
fermentaţiei. Copii mici fiind, învăţam sau repetam colinzile c-apoi să mergem
în ajunul serii de Crăciun la neamuri şi a le colinda. Colindam: unchi, mătuşi,
naşi, verişori, eram primiţi peste tot cu drag. Ni se dădeau dulciuri, fructe,
şi bănuţi mărunţi. Acest program de colinzi începea pe la şase - şapte seara şi
termina la ora zece, timp suficient să colindăm cartierul. La miezul nopţii
mergeam la litie unde copii adormeau în
scaunele bisericii şi ne trezeau
pocnetele de bici ale dracilor
din Viflaiem care nu aveau voie să intre
în biserică. Personajele pozitive ale
scenetei Viflaemului erau prezente în corul bisericii iar după litie făceau
programul spre bucuria noastră a
copiilor care ne bucuram de îngeri, Irod, craii de la răsărit, păcurari şi
vestitori. De fapt aceasta a fost prima piesă de teatru a copilăriei mele.
Colindam şi-n ungureşte şi-n rusă la
vecinii care nu ţineau Crăciunul cel Bătrân. Ajungeam cu părinţii şi bunicii, noaptea pe la două acasă frânţi. Ne culcam
pentru că dimineaţa mergeam cu alte colinzi şi cu mulţămitul. În ziua de
Crăciun mergeam din nou la biserică şi după slujbă intram în biserica
ungurească (catolică) unde era aşezat Pruncul Sfânt într-o iesle
înconjurat de mici statuete ce reprezentau, Fecioara, pe Iosif, craii, animale din Ieslea
sfântă. Ne bucuram şi ne închinam cu multă evlavie şi credinţă. Acesta a fost
Crăciunul copilăriei venit în minte după ce admiram bradul de azi care este
multicolor cu sute de beculeţe, cu
ornamente şi globuri sofisticate care adus la cerinţele modei costă mai mult decât Crăciunul de altădată...
22 dec
2013 ora 22,09
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu