În sfârşit, după atâta
sfidare la adresa românilor rămaşi în ţară (milioanele de români plecaţi
definitiv sau la muncă în străinătate au scăpat de acest coşmar, revoltător
până şi pentru cetăţenii altor ţări din UE şi de peste ocean), iată că în
blocul securisto-bolşevic care-l susţine la prezidenţiale pe mitomanul de
Victor Ponta, a apărut prima mare fisură: fapt fără precedent, în plină
campanie electorală, Titus Corlăţean anunţă că-şi dă demisia din fruntea
Externelor!
Treaba asta vorbeşte de la
sine despre murdăriile îndelung cocoloşite la cel mai înalt nivel al
sforăriilor politice (aroganţă, demagogie etc.), iar Ponta şi ciracii lui mult
ar fi dat ca ele să nu fie ştiute taman înainte de turul doi al
prezidenţialelor: Pe de o parte incapacitatea de fond a acestui guvern în
general, a Ministerului de Externe în special de a rezolva o chestiune de bun
simţ şi rutină pentru orice cârmuire cu adevărat democratică, pe de altă parte
ridicola obstinaţie cu care făuritorii democraţiei originale înţeleg să se
cramponeze de litera unor legi prost alcătuite şi lesne interpretabile (în
definitiv, precum în atâtea alte cazuri mult mai puţin importante, uşor de
corectat printr-o ordonanţă de urgenţă!), doar-doar în acest chip mârşav vor
izbuti să îngrădească până la capăt dreptul la vot al românilor din diasporă,
adică al acelui important segment de alegători (circa un sfert dintre români
trăiesc în afara graniţelor ţării), care doresc să-şi exercite respectivul drept
constituţional pentru ca şi în acest mod să poată contribui la o reală
schimbare a României în bine, nicidecum la perpetuarea actualei stări
deplorabile, garantată de Ponta şi ai lui prin vrednicia dovedită în
pălăvrăgeli şi potlogării.
La drept vorbind, Titus
Corlăţean nu şi-a dat demisia, că pentru alde ăştia, vorba lui Petre Ţuţea,
noţiunea de demisie a fost ştearsă din Dicţionarul limbii române. Prins între
ciocanul dispoziţiilor venite de la Ponta, care – după votul din primul tur –
ne putem închipui cam cât de mult îndrăgeşte şi respectă diaspora din ţările
occidentale, şi nicovala valului de proteste ale românilor din străinătate şi
din cele mai mari oraşe româneşti (Bucureşti, Cluj, Timişoara etc.), Titus
Corlăţean a fost sacrificat pentru ca Ponta să pară democrat şi pentru ca noul
ministru Teodor Meleşcanu să-şi arate abilităţile de bătrân securist prin
tergiversări, pertractări, cacealmale ca cea cu obligativitatea anunţării
intenţiei de vot cu minimum o jumătate de an înainte şi, desigur, prin
îmbunătăţiri neesenţiale („legea nu permite!”) aduse anacronicului sistem de
vot la care sunt condamnaţi românii din diasporă (numărul redus al secţiilor de
votare, birocraţia care încetineşte procesul şi creează cozi imense etc.),
când, de fapt, toate aceste aspecte jignitoare pentru alegători şi
descalificante pentru autorităţi, erau bine cunoscute din anii anteriori şi
puteau fi uşor preîntâmpinate fie prin introducerea votului electronic, fie
măcar prin amendarea legii cu pricina, astfel încât ambele părţi să fie
nestresate, ba chiar mulţumite una de cealaltă.
Cum naiba de ciracii lui
Ponta n-au înţeles şi nu l-au sfătuit pe acesta, că printr-o impecabilă
organizare, ei cu toţii ar fi avut numai de câştigat cu mult mai mult decât
prin pomene electorale şi prin constrângerile exercitate asupra tuturor
bugetarilor, inclusiv asupra preoţilor ortodocşi, iar el, în calitate de
candidat la funcţia supremă în stat, ar fi luat o serioasă opţiune pentru
Cotroceni?!
Că doar în mâna lor este
pâinea şi cuţitul: Ponta a intrat în competiţie de pe poziţiile de forţă ale
premierului (dacă bunul simţ nu l-a îndemnat să-şi dea demisia înainte de
începerea campaniei, cum de-i permite legea aşa ceva?), iar miniştrii din
lăbărţatul său cabinet (la o populaţie de circa 18 milioane, România îşi
permite să furajeze vreo 30 de miniştri, în timp ce SUA, cu o populaţie de
peste 330 milioane, are doar 12!) sunt cu toţii agenţi deosebit de activi în
campania lui electorală, nu doar cu vorba şi ameninţările, ci şi cu fapta.
Altfel spus cu banii tuturor contribuabililor, mai ceva ca şi cu banii lor
dobândiţi pe căi necinstite, jaf pentru care în vecii vecilor nu vor da
socoteală. Cam aşa cum procedează extrem de dubiosul Liviu Dragnea, pe a cărui
mână sunt aproape toţi banii ţării şi care nu se zgârceşte să facă asemenea
danii pentru Biserica Ortodoxă Română (lăcaşurilor de cult mai vechi sau în
construcţie), încât patriarhul francmason Daniel s-a simţit obligat să-i
răsplătească dărnicia cu ordinul Sfinţii
Martiri Brâncovineni, dar şi cu porunca dată tuturor subordonaţilor (uriaşa
armată de clopotari, preoţi şi ierarhi) de a-l sprijini făţiş pe Ponta în
campania lui neonestă, ca şi când acesta ar fi român ortodox, deşi el este dreptcredincios
doar din raţiuni politice şi face tot posibilul să-şi ascundă originile nedemne
(bunicul lui dinspre mamă se numea Naumovici, evreu bolşevizat ajuns colonel de
securitate şi prieten la toartă cu generalii de securitate de origine evreiască
Pantiuşa Bodnarenko şi Alexandru Nikolski, doi dintre cei mai siniştri torţionari
ai românilor).
Înclin să cred că erau
atât de siguri de victorie în turul doi, încât chiar şi aceia dintre ei care-şi
mai pierd niscaiva timp cu cititul, n-au mai acordat atenţia cuvenită
avertismentelor lui Gustave Le Bon din celebra lui carte Psihologia maselor, cum că trăim în era mulţimilor („Evenimentele
memorabile sunt efectele vizibile ale unor schimbări invizibile intervenite în
sentimentele oamenilor”) şi că, da, o fi „mulţimea întotdeauna inferioară din
punct de vedere intelectual”, dar – adaugă autorul – „din punct de vedere al
sentimentelor şi al actelor pe care aceste sentimente le provoacă, ea poate fi,
după împrejurări, mai bună sau mai rea. Totul depinde de modul în care este
sugestionată”.
De precizat că protestele
românilor din diasporă şi din ţară nu au fost sugestionate în sensul sugerat de
Gustave Le Bon, de pildă de un lider charismatic, capabil să înfăptuiască
eroisme cu ajutorul mulţimilor („Eroisme, evident puţin inconştiente, dar cu
astfel de eroisme se face istoria”), ci ele au purces de la imboldul din
totdeauna al acestor oameni de a contribui efectiv la ridicarea României şi au
fost declanşate pentru unii (românii din diasporă) de vădita încălcare de către
autorităţi a dreptului lor legitim la vot, iar pentru alţii (românii din ţară)
de către inepuizabilul spirit de solidaritate, prin care aceştia nu numai că
veghează la respectarea drepturilor lor, dar automat apără drepturile
constituţionale ale tuturor românilor, chiar şi ale acelora care nu şi le
cunosc, le ignoră sau consimt să şi le vândă pentru un blid de linte.
N.B.La cea de-a doua
întâlnire a candidaţilor pentru turul doi, Victor Ponta a refuzat de mai multe
ori propunerea lui Klaus Iohannis de-a convoca Parlamentul pentru renunţarea
îndată la legea amnistiei şi graţierii. De unde concluzia clară pentru toată
lumea: În cazul în care, Doamne fereşte, Ponta ajunge la Cotroceni, el va fi
preşedintele de serviciu al penalilor şi puşcăriaşilor din PSD, eventual şi din
alianţele efemere încheiate de acesta, şi doar în timpul liber sau în concediu
va fi preşedintele de faţadă al celorlalţi români!
Sighetu Marmaţiei,
George PETROVAI
12 nov. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu