Strigătură de Crăciun (Chiuzbaia)

Dumnezeule preabun,
Iată-i seara de Crăciun
Și Maria-i tot pe drum!
Caută un loc uscat,
Ca să nască-un împărat.
Pe-mpăratul cerului,
Cerului, pământului.
Tot umblă din sus în jos,
Căutând un loc frumos,
Ca să-l nască pe Cristos!
Tot umblă din jos în sus,
Precum și în cărți e scris,
Ca să-l nască pe Isus!
Căutându-și un lăcaș,
Pentru a naște-un copilaș,
Iese din mândrul oraș,
Unde nimeni n-o primea,
Supărată că-mi era!
Vânt și ploi că o udară,
Maica Sfânt-i tot afară,
Loc de născut nu aflară.
Bogații stau la căldură
Și de Maica nu se-ndură
Și în loc să-i dea de toate,
O privesc cu răutate
Și o scot chiar din cetate.

Maica Pururea Fecioară,
Umblă tot plângând afară,
Până colo înspre seară.
Ploile că mi-au udat-o,
Vânturile mi-au suflat-o,
Dumnezeu c-a apărat-o!
Și colo mai către seară,
Maica Sfântă că-și aflară,
Un mândruț la stăulaș,
Care-a fost al ei lăcaș.
Stăulașul plin era,
De vite ce rumega
Și pe Maica o primea.
De vite, de oi, de boi,
Când durerea i-a venit,
Nici lumină n-a avut,
Lumina i-a oferit,
O stea de la răsărit,
Nici căldură nu avură,
Maica Sfântă când născură,
Însă, vitele-au lăsat,
Cald peste ea au suflat.





Dumnezeule preasfinte,
Dă-mi sănătate și minte.
Sănătate, cât o cetate
Și dă rău să fiu departe.

Într-o zi mai de demult,
S-a născut un Fiu presfânt.
Fiu-i mare împărat
Și ne scapă de păcat.
Nu s-a născut în palat,
Al lumii mare-mpărat,
Ci în ieslea vitelor
Și-n poiata oilor.
Boii peste El suflară,
Căldură ca să îi dară.
Când pruncuțul mic plângea,
Maica Sfântă-l alina,
Îngeri-n cor îi cânta!

Dumnezeule preasfânt,
Cobori, Doamne, pe pământ
Și vezi câte rele sunt.
Că de-atâta răutate,
Se ceartă soră cu frate,
Însă, Tu, le știi pe toate.
Mă mir, Doamne, ce să fie,
De-i atâta dușmănie,
Că nu mai colindă nime
Și toate crâșmele-s pline.
Cum se-mbată oamenii,
Pe vremea bisericii,
Merg acasă, să sfădesc,
Pe Dumnezeu îl suduiesc,
Îl suduiesc și-l hulesc,
Mă mir, Doamne, cum trăiesc?!

Nu auzi numai de rău,
Omu-i fără Dumnezeu!
Nu se roagă lui Isus,
Pe cruce de lemn L-au pus!
Nu se roagă, nu țin post,
Doamne, ce-i cu neamul nost?
Nu au vreme duminica,
Ca să asculte slujba.
Nu țin post, clacă nu fac,
Hulesc mare-mpărat.
Stau mereu în fogădău,
Suduie pe Dumnezeu,
Doamne, ce-i cu neamul meu?

Să sfădesc frați între frați,
Părinții nu-s ascultați,
Ba mai rău, mulți îs uitați,
Uitați de prunci, uitați de fete,
Toți se gândesc doar la moarte.
Tineri-s cu rostul lor,
Fu-iecare fac ce vor,
Îl uită pe Dumnezeu,
Se miră de ce li-i rău?

Dumnezeule preabun,
Azi, că-i seara de Crăciun,
Ne-ai fost și ni-i fi scăpare,
Ne-ai fost, ne ești alinare,
Îndreaptă-L pe fiecare
Și-ai pentru toți îndurare.
De iertat nu mai iertăm,
De rugat nu ne rugăm,
În biserici nu intrăm
Și de Dumnezeu uităm.
Doamne, ce în iesle te-ai născut,
Dă iar bine pe pământ!
Frați cu frați să se iubească,
Pe Dumnezeu să-L cinstească.

Dumnezeule preabun,
Azi îi seara de Crăciun,
Încălză căsuțele,
Dă-ne pace, liniște,
Iartă-ne păcatele
Și fărădelegile!
Că îi seara de Crăciun,
Trimite-ne gândul bun,
Ai milă de-al Tău popor,
Fii, Doamne-nțelegător,
Fii, Doamne, ocrotitor,
Nu lăsa poporul Tău,
Să-L uite pe Dumnezeu,
Că ne-ai dat și rău și bine,
Toate astea sunt la Tine.
La bine, 
Uităm de Tine,
Ne-aducem aminte, zău,
De al nostru Dumnezeu,
Numai când noi dăm de rău!

Dumnezeule, preabun,
Haide-n seara de Crăciun,
Să cinezi cu noi la masă,
Intră și la noi în casă,
Încălză-ne inima,
Dă-ne binecuvântarea Ta!
Cu dragoste Te-om primi,
Cu ce-om avea, Te-om cinsti,
Afară nu Te-om lăsa,
Noi, Ți-om deschide ușa!
De cu seară, până-n zori,
Om primi colindători,
Ai nașterii vestitori!
Și colinda om răsplăti,
Fiecare cum a ști,
Doamne, pentru-a le mulțumi!

Dumnezeule preabun,
Hai în seara de Crăciun
Și ne binecuvântează casa
Și ne binecuvântează masa,
Afară nu Te-om lăsa,
Scaun la masă Ți-om da!
Maică Sfântă, preacurată,
Nu lăsa casa uitată
Și nebinecuvântată!
Roagă-L, tu, pe Fiul tău,
Roagă-L, tu, pe Dumnezeu,
Să ne apere de rău,
Să ne de-ajutorul Său!
Ne-ai dat, Doamne, sănătate,
N-am știut mulțumi de toate!
Ne-ai dat masă-mbelșugată,
La Tine-i iubirea toată.
Ne-ai dat rod îmbelșugat,
Bine, Tu, ne-ai arătat,
Știu că-am trăit în păcat.

Dumnezeule mărit,
Dumnezeule slăvit,
Azi îi seara de Crăciun,
Maica Sfântă-i tot pe drum.
Pruncii merg a colinda,
Maica Sfântă loc căta!
Loc ferit de ploi și vânt,
Într-un grajd ea a găsit
Și acolo pe fân jos,
Naște pe Isus Cristos!
Îngerii s-au bucurat,
Vestea mare ce s-a dat, 
Pe Isus L-au apărat,
Știind, că-I a lumii Împărat.

Păstorii călătoreau,
Magii după stea umblau,
Pe cel născut căutau.
Și atât L-au căutat, 
Până ce L-au și aflat,
În staulul vitelor,
Lângă ieslea oilor,
Fiecare ce-a venit,
Cu ce-a putut L-au cinstit,
Cu-aur, smirnă și tămâie,
Ast-au adus dar întâie.

Dumnezeule preabun,
Îi aci sfântul Crăciun,
Știm că-n mâna Ta sunt toate,
E și viață, e și moarte,
Haide la noi în căsuță
Și te-așează la măsuță,
Cu căldură Te-om primi,
La noi astăzi de-ai veni!

Dumnezeule preabun,
Te ne-aduci sfântul Crăciun,
Tu ne aperi, ne veghezi
Și ne binecuvântezi,
Iartă a mele păcate,
Știu că le-oi plăti pe toate.
Gătită-i steaua de ieri,
Să iasă astăzi pe cer,
Și cum steaua o ieșit,
Pe Cristos l-o-adeverit!
Cerul s-o-mbăcat în nori
Și pământul tot în flori,
Florile-s de veselie,
Dă-ne, Doamne, rod în grâie,
Rod în grâie,
Până-n brâie,
Dă, Doamne, așa să fie!
Și ovesă,
Cât de dese,
Pănă-n mese,
Dă, Doamne, la gazde-alese!
Și-n secară
Până-n scară!
Pace-n țară,
Rod la vară,
Dă, Doamne, să fie iară!

Țarina să înflorească,
Cine-ascultă să trăiască,
Neamul să și-l înmulțească!
Harnici ca albinele,
Mândri ca și grâiele,
Sănătoși ca muntele,
Neamuri cât furnicile!
Să trăiești gazdă, găzdoaie,
Hai în casă, nu sta-n ploaie,
Colinda să ne-o plătești,
Cam cu cât te socotești!
Mult de-i da,
Mult îi avea!
Puținel de vre a da,
Și-asta Domnul îți primea,
Numai nu te încurca!
Mulțume la Dumnezeu,
Că te-o apărat de rău,
C-ai ajuns zi de Ajun,
Sfântă seară de Crăciun!

Să trăiască gazda mult,
Pân-a fi pe cap cărunt,
Să trăiască și găzdoaia,
Pân-a fi pe cap ca oaia!
Să trăiești gazdă de casă,
Să primești colinda-n casă,
Să ne pui pe toți la masă,
Și să nu te miri de ce-i,
Știm că ni-i da colăcei,
Ca și-n Cana Galilei!

Să trăiești gazdă de casă,
Că-ai ajuns zile frumoasă,
Neamul să-ți fie apărat,
De al lumii împărat.
Și găzdoaia să trăia,
Colinda să ne-o plătea,
C-un pahar de băutură,
Ce l-om pune-ncet la gură,
Un pahar, ori poate două,
Poate șapte, poate nouă,
Pace-n țară,
Grâu la vară,
Grâu să facem colăcei,
Ca și-n Cana Galilei,
Din grâuț colac om fa,
Domnului l-om închina,
De iertare ne-om ruga!

Amu toate s-au sucit,
Nu-i așa ca mai demult,
Nu suntem bisericoși,
Post nu ținem, suduim,
Pe Dumnezeu nu-L iubim
Și-atunci, oare, ce a fi?
Cum, Dumnezeu, ne-a iubi?
Mila Lui nemărginită,
Iertarea Lui înmiită,
Ne-am putea cu toți întoarce,
Batăr, în ceas doisprezece!
Petreceți cu Dumnezeu
Și să n-auzim de rău!

Varsă, Doamne, dar și bine,
Dar și bine de la Tine,
Peste casă, peste masă,
Peste oamenii din casă!
Varsă, Doamne, dar și bine ...
Varsă, Doamne, ....

S-ajungeți multe seri frumoasă,
Ca seara din astă seară ...
La anul și la mulți ani!

Vasile BELE, decembrie 2016