CA FOŞNETUL
la bătrâneţe
ca foşnetul
mâhnit disperat
al frunzei desprinse
desprinse
toamna
curge
lacrima mea
ce n-o vedeţi
* *
Îndată
Ce m-ai părăsit
Regretele
Răvăşite
De moarte
Se-nvolbură
Mai tare
Decât torentele
Pârâului
De munte
Ieşit
Din matcă
Iar absenţa ta
Lasă-n suflet
Răni sângerii
Mai dureros
De triste
Decât rănile
Frunzelor biciuite
Sfâşiate
Şi sfârtecate
Toamna de vânt
Ploi
Şi frig
*
* *
Ah, poeziile !
Aceste miraculoase
Flori
De sentimente
Parcă-s crescute
Din firimiturile
Pâinilor
Frânte
De Iisus
*
* *
Khayyam
Mai am acasă
Vin
Într-un butoi
Te rog întoarce-te
Din morţi
De sânge
Să-l golim
Amândoi
Iar după asta
Voi fi atât
De fericit
Încât te rog
Să crezi
Că nu-mi pasă
Dacă-n Rai
Sau Iad
Dumnezeu
Mă va trimite
*
* *
Pe stradă
Visul curat
Al tinerei
Îndrăgostite
Pare
Lumina
Aurei
De icoană
Ieşită
La plimbare
*
* *
Fără tine
Inima mea
Capătă treptat
Moleşeala
Şi plictiseala
Târgului spart
*
* *
Am fost şi eu
În lumea asta
Nu inutil
Sfâşietor
Dureros
De sângeriu
Strigăt de frunză
Veştedă
Desprinsă
De creangă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu