Aflăm dintr-un
comunicat al Cotrocenilor că președintele Klaus Iohannis a semnat ieri
decretele de decorare a unor personalități din Regatul Țărilor
de Jos. Un gest frumos, deși cam ciudat, dacă ne gîndim mai ales la
motivarea unora dintre amintitele decorații, ca și
la cei decorați.
Deși nu e ziua națională a Olandei, ieri a căzut o ploaie de
decorații peste cîteva personalități din Țara
Lalelelor. Unele justificate.
Altele, ceva mai greu.
Asta, pentru că o decorație
din partea unui stat se presupune că se acordă pentru servicii reale aduse
respectivului stat de către cel decorat.
În cazul distincțiilor
acordate ieri, să zicem că ele sunt deplin justificate în cazul doctorului Kees
van der Vlies, de la Spitalul Maasstad din Rotterdam, locul unde au fost tratați, acum trei ani, cîțiva dintre răniții de
la ”Colectiv”.
La fel cum justificată poate fi și decorarea cu Meritul Cultural a lui Jan Willem Bos,
traducătorul în olandeză al lui Cărtărescu și
al Anei Blandiana. Ori a lui Jan Achtereekte, Președintele
Fundației NetSib, creată în urma înfrățirii dintre orașul președintelui
nostru, Sibiu, și un oraș olandez.
De ar fi fost doar atît.
Aflăm, însă, și că
”în semn de înaltă apreciere pentru sprijinul acordat României, în perioada în
care a îndeplinit funcția de
Prim-ministru al Regatului Țărilor de
Jos, în vederea finalizării negocierilor de aderare a țării noastre la UE, pentru susținerea
dezvoltării relațiilor pe multiple planuri
dintre cele două țări, Președintele României a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare
Cruce Excelenței sale domnului Jan
Peter Balkenende. De asemenea, în semn de înaltă apreciere pentru sprijinul
acordat României, în perioada în care a îndeplinit diferite demnități ale Regatului Țărilor de Jos și ale
Uniunii Europei Occidentale (WEU), în vederea aderării țării noastre la NATO și
UE, pentru promovarea constantă a legăturilor româno-olandeze, îndeosebi prin
stimularea schimbului de experiență
între tinerii ambelor țări, Președintele Klaus Iohannis a conferit Ordinul
Național „Steaua României” în grad de
Comandor Excelenței sale domnului Wim
van Eekelen”.
De aici, lucrurile devin puțin
confuze, pentru că cei sus pomeniți au
fost orice, numai susținători ai
integrării României nu. Ba, am spune, chiar dimpotrivă.
Nu e deloc clar ce a făcut vreodată pentru România Wim van
Eekelen, în afara unor declarații mai
mereu defavorabile nouă. Ne amintim, bunăoară, cum decreta în 1999 – la un
seminar organizat de European Journalism Center în Maastricht – la adresa țării noastre că “sentimentul la Bruxelles
este ca Romania doarme”. ”Perceptia la Bruxelles este ca Romania constituie o
problema pentru ca nu exista vointa de a impinge lucrurile inainte” mai spunea
el, adăugînd că Romania nu este pregatita, din pacate, pentru integrarea in UE și că ea se va alatura UE, cel mai probabil,
peste 10-15 ani. Adică prin 2014, profeție
inexactă, din fericire.
Mai știm că, în
2006, parlamentul Olandei a ratificat Tratatele de Aderare a Romaniei si
Bulgariei cu o majoritate de aproape doua treimi. O majoritate în care nu s-a
regăsit, însă, Alianta Crestin-Democrata, condusa de premierul Jan Peter
Balkenende, decorat ieri cu a doua mare decorație
a României, ca importanță, și care s-a pronuntat împotriva ratificarii
Tratatelor.
Balkenende era atît de pornit contra României încît nu se
lăsa înmuiat, cînd și cînd, decît cu
prețul unor contracte babane, precum
cel din 2004, cînd țara noastră a
cumpărat de la olandezi un sistem de rachete ”Hawk” de care ei încercau să
scape după ce apăruse bănuiala că sunt producătoare de cancer.
Ambasadorii Olandei la București,
în mandatele lui Balkenende și după,
atunci cînd nu se ocupau cu traficul de influență
pe lîngă ministere, se specializaseră, și
ei, în a atrage atenția public și permanent, precum Tanya Van Gool, că
România nu a făcut nimic după integrarea europeană, mai ales în domeniul justiției. Ceea ce avea să ducă la o replică
nervoasă a președintelui Traian Băsescu:
“Nu este obligatoriu ca ambasadorii să ştie situaţia în ţările în care sunt
acreditaţi”.
Același Băsescu
făcea o trimitere discretă, într-un interviu, la un fenomen binecunoscut, anume
evaziunea practicată în România de firme olandeze. Se întîmpla în vremea
celebrului război al lalalelor, cînd, după o nouă barare a intrării noastre în
Schengen de către olandezi, România le-a blocat accesul pe piața noastră cu un transport de flori: ”Olanda
trebuie să ştie că România este angajată într-o bătălie necruţătoare,
indiferent care sunt costurile, împotriva evaziunii fiscale, mai ales împotriva
evaziunii transcomunitare, care are originea în statele UE, cu finalizare în
detrimentul bugetului României. Olanda trebuie să înţeleagă acest lucru”.
Și mai adăuga Băsescu,
malițios, că nu România, ci Olanda,
prin portul Rotterdam, ”e poarta de intrare a ţigărilor, a alcoolului, a
drogurilor. Şi nu România, din neputinţă, a legalizat prostituţia, nu România,
din neputinţă, a legalizat consumul de droguri”.
După ce ne-au pus tălpi nenumărate la integrarea în UE și NATO, Olanda se ”ocupă” azi cu blocarea
noastră la poarta spațiului Schengen,
fiind țara care s-a opus cel mai des
accesului României.
Relațiile noastre au
fost reci, în consecință
Sigur că e grozav ca o relație
rece să fie încălzită diplomatic, iar orice efort în acest sens merită salutat.
De aici, totuși,
pînă la a mulțumi prin decorații unor politicieni care au făcut exact pe
dos în raport cu motivarea decorării e cale lungă.
Ca mai mereu, Klaus Iohannis lasă impresia că e cu mintea în
altă parte și semnează, ca primarul,
orice.
Să ne declarăm, probabil, mulțumiți că președintele
nu l-a decorat și pe olandezul Geert
Wilders, liderul Partidului pentru Libertate, care acum cîțiva ani a lansat un site unde olandezii să
poată raporta nemulţumirile lor în legătură cu imigranţii din România. Dar nu e
timpul pierdut.
Autor: Bogdan Tiberiu
Iacob
Sursa: InPolitics

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu