Preşedintele Liviu Dragnea a propus la Congresul PSD de
sîmbătă ca statul să contracteze un credit „uriaş” şi să construiască
autostrăzi, spitale, şcoli, terenuri de sport, căi ferate, aeroporturi,
hidrocentrale, o centrală atomică, urmînd să-l restituim în 30 de ani.
Societatea ar accepta ideea sa, dacă ar fi convinsă că banii vor fi cheltuiţi
eficient şi transparent. Între două rele (lipsa de dezvoltare şi dezvoltarea
forţată), îl preferăm pe al doilea, avînd în vedere că investiţiile vor aduce
locuri de muncă şi salarii, dacă vom primi suficiente garanţii.
Liviu Dragnea trebuie să-i convingă pe contestatari, şi nu
sînt puţini şi nici fără susţinere în justiţie şi servicii. Acest politician de
vîrf dovedeşte o uimitoare tărie şi răbdare să accepte criticile, pînă la a fi
batjocorit (cea mai eficientă metodă de decredibilizare a sa), însă n-ar trebui
să le răspundă prin a-i jigni în vreun fel, ci el şi partidul său ar face mai
bine să-i consulte, să aibă răbdare cu ei, să-i informeze, să le explice iar şi
iar, sperînd că îi vor convinge şi îi vor face să înţeleagă adevărul-adevărat.
Nimic nu-i sigur, societatea e ruptă şi punte între maluri
nu există. Dacă PSD-ul nu va reuşi, vom pierde cu toţii, încă o dată. Există
riscul ca social democraţii să nu ştie ce fac şi nici măcar să nu ştie că nu
ştiu ce fac şi aici ar trebui să intervină opoziţia, Preşedinţia, Academia
Română, opinia publică. Pînă la urmă, de majoritate depinde dacă vom merge pe
calea unui credit uriaş sau nu.
Protestul devine credibil cînd argumentul nedrept este
ambalat atractiv, fiind mereu mai comodă calea scurtă decît judecata cu propria
minte, însă dreptatea în acest caz al creditului uriaş nu-i un moft, chit că
democraţia ia în seamă majoritatea voturilor exprimate. Adevărul poate fi
neglijat de mulţime, însă nu şi învins de manevrele celor care-şi văd doar
interesul partinic. De data aceasta ar trebui să se abţină, să nu mai întreţină
scandalul, să accepte că depindem unii de alţii. Dacă opoziţia va avea o
poziţie demnă, alegătorii vor aprecia intenţia de a trata problema fără a-i
face de rîs pe guvernanţi.
Săgeţile politice la adresa puterii vin nu doar din
opoziţie, ci şi din celelalte medii ale societăţii, toate fiind un efect al
concurenţei, căci mulţi oameni se zăpăcesc prin imitaţie psihologică, se
îngrijorează pentru viitor, fierb de furie, tensiunea le creşte şi încep să
treiere pleavă, iar vorbele se transformă în ace. Cum le răspunzi? La primul impuls,
îi dispreţuieşti, rîzi de ei, nu-i bagi în seamă, dar nu este o soluţie
inteligentă să întorci obrazul (dacă nu eşti sfînt), ştiind că mulţimea se
căieşte întotdeauna prea tîrziu… Mai bine ar face PSD şi ALDE să înfrunte
opiniile contrare, să-şi folosească mintea cea tare, iar dacă au dreptate,
poate vor reuşi să schimbe părerile greşite, să „lumineze” minţile contrare.
Altă cale decît acest tip de negociere continuă între
opozanţi nu există, calea unică spre prosperitatea comună fiind cunoaşterea asociată
cu dreptatea. Cealaltă opţiune este să rămînem în necunoaştere/nedreptate, să
ne scăldăm zi de zi în compromisuri, precum bivolii în balta cu noroi. PSD+ALDE
să nu depăşească măsura, să nu creadă că aceste partide sînt mai frumoase şi
mai deştepte decît celălalt, că nu mai au nevoie de nimic. Schimbarea părerii
este obligatorie şi trebuie să-i asculte cu toleranţă pe cei din jur – chiar şi
atunci cînd bîrfesc, să îi ia în seamă – chiar dacă nu spun adevărul.
Aşadar, Liviu Dragnea şi aliaţii săi vor avea minte tare
dacă vor prezenta garanţii cît mai credibile că investiţiile „uriaşe” pe care
le propun vor fi realizate de bună calitate şi la un preţ corect. (Metoda de
verificare prin diriginţi de şantier este păguboasă, căci de regulă lucrările
publice cedează de îndată ce ies din perioada de garanţie!) Iar a doua grijă a
guvernanţilor şi a instituţiilor administrative şi de represiune este să
elimine mita prin comision.
Autor:Nicolae Goja
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu