Cum arată cei 885.000 de kilometri de cabluri subacvatice care țin Internetul în viață

 Lumea nu mai este atât de mare pe cât ne imaginam cândva. Nu doar că întregul Pământ este supravegheat de sateliți în fiecare secundă, dar în același timp suntem mai conectați ca niciodată, mulțumită sutelor de mii de cabluri plasate sub oceanele lumii.

De fiecare dată când vizitezi o pagină de Web, mai ales dacă site-ul se termină cu “.com”, e foarte posibil ca informația pe care o primești pe ecran să treacă cu viteza luminii prin cabluri aflate sub oceanul Atlantic sau Pacific, fără să îți dai seama de asta nici măcar o secundă. Cei de la Business Insider au făcut o animație interesantă care arată unde sunt plasate toate cablurile care “țin Internetul în viață”.

Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, lumea a început să fie din ce în ce mai conectată.

Cyrus Field, omul de afaceri american, fondator al Companiei Atlantice de Telegrafie (Atlantic Telegraph Company), folosindu-se de două nave, timp de câteva săptamani, după mai multe tentative nereușite, a montat în 1859, pe sub Oceanul Atlantic, primul cablu submarin între America și Europa, mai exact, între Newfoundland (în nordul Americii) și Irlanda. Primul cablu a oferit o legătură prin telegraf între Europa și America. Nu s-au putut transmite mai mult de 200 de mesaje, cablul submarin dovedindu-se fragil și cedând după doar trei săptămâni de utilizare. În 1866, Cyrus Field a instalat, pe aceeași linie (Newfoundland – Irlanda), pe o distanță de peste 4.000 de kilometri, un al doilea cablu, care a fost funcțional vreme de o sută de ani. În acest fel, timpul necesar transmiterii informațiilor, între Europa și Statele Unite ale Americii, s-a redus de la 12 zile, cât îi trebuia unui pachebot să traverseze Atlanticul, la câteva secunde.

Următoarele conexiuni au vizat cabluri de telefonie ca apoi, în anii ’80 și ’90, să urmeze cablurile optice de mare viteză dedicate Internetului. Astăzi, cablurile optice, cele de telefonie și cele dedicate altor folosințe mai puțin cunoscute formează o rețea imensă sub toate oceanele și mările lumii, începând cu Oceanul Atlantic și terminând cu Marea Okhotsk și Marea Neagră.

Cablurile submarine au și ele numele lor precum conductele de gaze faimoase (Nabucco, Nord Stream sau South Stream). De exemplu, unul dintre cele două cabluri care străbat fundul Mării Negre pleacă de la Mangalia și ajunge la Istanbul și se numește KAFOS. Acesta a fost inaugurat în iunie 1997, are o lungime de 538 km și este folosit de mari operatori de telefonie din România și Turcia precum Orange, Telekom, Vivacom și Turk Telekom. De asemenea, Groenlanda e conectată la un singur cablu care pleacă din Canada, atinge coasta Groenlandei, pentru ca apoi să sfârșească în Islanda. Singura insulă europeană care e conectată la un singur cablu este Insula Svalbard, legată doar de Norvegia.

În prezent, numai sub oceanul Atlantic se află 285 de cabluri dintre care 22 sunt încă nefolosite. Cel mai nou dintre acestea, Emerald Express, traversează Atlanticul și conectează New York cu Dublin într-un traseu dus-întors, oferind o viteză totală de transfer de 40 Tbit/s. Pe de altă parte, cablul cel mai vechi aflat în funcțiune este TAT-1 din 1956 și este dedicat strict telefoniei, putând garanta 35 de semnale telefonice deodată. Primul cablu de fibră optică care a traversat Atlanticul a fost TAT-10 plasat în 1992 și conectează America cu Germania oferind o viteză de transfer de abia 1Gbit/s.

Cablurile submarine de internet au o lungime totală de 885.000 de kilometri. În total sunt peste 300 de cabluri de internet în mările şi oceanele lumii.

Cel mai lung cablu este SEA-ME-WE 3 care leagă sud-estul Asiei de vestul Europei cu trecere prin Orientul Mijlociu, lungimea acestuia fiind de 36.800 de kilometri. Cea mai mare adâncime la care se află un cablu este de 7,2 kilometri sub nivelul mării.

Cablurile submarine (cele mai multe cu diametrul de 69 mm şi o greutate de 10 kg/metru) sunt instalate cu ajutorul unor nave dotate special pentru o asemenea activitate, care să poată îndeplini misiuni de lungă durată, vara şi iarna deopotrivă, în orice punct al mărilor şi oceanelor. Traversarea unui ocean cu un astfel de cablu costă sute de milioane de dolari şi durează câteva luni.

Aceste cabluri sunt deţinute în special de companii private, printre care şi Google sau Facebook.

Cel mai rapid cablu de fibră optică din lume a fost inaugurat de Google. Cu o lungime de 9.000 de kilometri, proiectul "Faster" se întinde pe sub Oceanul Pacific, legând Statele Unite de Japonia, şi este capabil de viteze teoretice de până la 60 Tbps (terabiţi pe secundă), de 600.000 de ori mai mult decât o conexiune de 100 Mbps tipică în România. Noul cablu Google a crescut cu peste 50% lăţimea de bandă totală disponibilă între Coasta de Vest a SUA şi Asia. Cablul a costat 300 de milioane de dolari şi a fost finanţat şi dezvoltat de un consorţiu de şase companii din care mai face parte şi China Mobile, cel mai mare operator de telefonie mobilă din lume după numărul de clienţi. Cablul traversează Oceanul Pacific din Oregon, pe Costa de Vest a SUA, până în Chiba şi Mie, în Japonia, zone cu risc foarte redus de valuri tsunami.

Conform unui studiu recent, prin cablurile submarine se desfăşoară peste 95% din traficul online.