PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Iobăgia, bunătatea și... țara

1. „Cereți vârtos să se șteargă iobăgia, pentru că, lucrând pe nimica de vreo zece sute de ani în brazdele domnilor, ați plătit și de o sută de ori pământul care vă dădea hrana vieții de pe o zi pe alta, cu atât mai mult că l-ați plătit degeaba, pentru că acela a fost al vostru și pentru el s-a vărsat sângele strămoșilor voștri. Să caute de aceea cu toții a se uni cu poporul, declarând fără sfială ungurilor că nu se odihnesc până ce nu se va recunoaște prin lege națiunea română și până ce nu va fi reprezentată în dietă, pentru a putea judeca în ce chip și sub ce condiții să se unească cu Țara Ungurească”.

Avram Iancu (1824-1872),

a fost un avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848, din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare, aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth. În anul 1846 a terminat Științele Juridice și a dorit să se angajeze în Cluj, într-o funcție administrativă, fără salariu în prima fază, dar a fost refuzat de guvernul unguresc de la Cluj, pe motiv că era dintr-o familie de iobagi. Așa se face, că după câteva săptămâni, ajunge cancelist la Tg. Mureș, la Tabla Regească (Curtea de Apel a Transilvaniei). În martie 1848 își ia diploma de avocat. Aici a cunoscut pe viitorii revoluționari în frunte cu Alexandru Papiu Ilarian, Nicolae Vlăduțiu, Șuluțiu, Ioan Buteanu ș.a. Tinerii, în frunte cu Avram Iancu și-au dat seama că ungurii îi amăgesc, s-au retras la Blaj și apoi spre munții Apuseni unde cutreierând satele au mobilizat oamenii întru apărarea demnității românești și a „ștergerii iobăgiei”. În cele două adunări de la Blaj, Avram Iancu înconjurat de două mii de români, le spunea acestora: „Românii NU vor cerși libertatea de la unguri, ei sunt destul de tari ca să și-o stoarcă prin luptă”.  Avram Iancu îi îndemna la luptă pe românii transilvăneni spunându-le. „VOI SUNTEȚI POPORUL„ Pleacă la Viena în anul 185o, pentru a cere drepturi pentru românii transilvăneni, dar s-a ales numai cu promisiuni. A refuzat medaliile împăratului Austriei și, chiar mai mult, nu l-a  așteptat pe Muntele Găina pe Împăratul Franz Josef, ceea ce a atras ura austriecilor împotriva lui Avram Iancu. În 17 august 1852 a fost arestat de trupele imperiale și trimis la Alba Iulia sub escortă, unde a fost maltratat de un funcționar austriac mărunt. În ultimele două decenii ale vieții sale a suferit o boală psihică, umblând din sat în sat. Avram Iancu este considerat cel mai mare erou național al românilor din Transilvania, iar memoria lui cinstită în mod deosebit de români și îndeosebi de moți, între care trăiesc și azi urmașii foștilor lăncieri al lui Iancu, de la 1848. În dimineața zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei lui Ioan Stupină din Baia de Criș. Clopotele au bătut trei zile și trei nopți și comitetul de înmormântare l-a declarat „EROU AL NAȚIUNII”. Înmormântarea a avut loc sub gorunul lui Horea din curtea bisericii din Țebea. În 1992, Banca Națională a României a emis o bancnotă cu valoare nominală de 5.000 de lei (ron), pe aversul căreia a fost reprezentat portretul lui Avram Iancu. La „Mănăstirea de pe Dealul Comoarei” din Sărmașu, în semn de prețuire, i s-a ridicat un bust executat de renumitul sculptor Astaluș Ioan.

***

2. „La orice întâmplare să-ţi arăţi virtutea (bunătatea) ta, nu viciul (răul)  tău".

Iordache Golescu (1768 - 1848),

a fost un boier, cărturar, dramaturg, pamfletist, moralist, om politic muntean. A fost unul din cei mai activi cărturari și oameni de stat ai Țării Românești în prima jumătate a secolului al XIX-lea. A fost unul dintre întemeietorii mișcării culturale, sprijinind activitatea lui Gheorghe Lazăr, ocupându-se cu organizarea școlilor românești. A cunoscut foarte bine limba elină, latina și franceza. A ocupat mai multe funcții: logofăt al Țării de Jos, membru în Divanul țării, membru în comisia pentru cercetarea învățământului și efor al școlii, mare vornic și Ministru al Dreptății, președinte al Sfatului Consultativ, magistru în înaltul Divan. În anul 1822, la Brașov, a pus bazele unei societăți secrete, politice și literare „Societatea pentru progres” împreună cu fratele său Dinicu Golescu și Ion Heliade Rădulescu. A murit în 1848 la Orșova în drum spre Băile Herculane. Acolo a și fost înmormântat, după care în 1860 a fosr reînhumat alături de soția sa în Biserica din Golești. El este autorul unei „Gramatici românești”, a alcătuit o „Hartă Geografică”, are un manuscris ce cuprinde 16.350 proverbe, culese din popor, a tipărit un „Dicționar” al limbii române „Condica Limbii Românești” în șase volume, a încercat să traducă Iliada lui Homer, însă a reușit numai o treime.

***

   3. „A ADMINISTRA O ŢARĂ”, adică a îngriji de îmbunătăţirea stărei materiale şi morale a locuitorilor ei, fără a şti peste ce dispune, unde şi în ce măsură se simte trebuinţa de a interveni, şi îngrijirea de până acum ce fructe a produs, este ca şi a medicina (a pune diagnosticul) pe un pacient nevăzut şi neîntrebat de suferinţele lui”.

Dionisie Pop-Marţian (1829 – 1865),

a fost un statistician și economist român, inițiator al școlii economice protecționiste. A fost primul director al Oficiului Central al Statisticii din România. A organizat primul recesământ modern din România. Face parte din familia preotului Samuil și Ana Marțian. A participat la Revoluția de la 1848, fiind unul din prefecții lui Avram Iancu. A făcut studii la Viena, la Facultatea de Drept și Filosofie, primind o bursă de 300 de florini din partea Arhiepiscopiei de Blaj. Pune bazele primelor publicații românești în domeniul economic „Analele Statistice” și „Analele Economice” care au apărut periodic din 1860. A participat la Congresul Internațional de Statistică de la Viena (1857), unde și-a .însușit foarte multe lucruri pentru economia românească. Alexandru Ioan Cuza, prin Decretul domnesc nr: 117 din 1859, îl numește șef al Serviciului statistic central din Țara Românească iar mai târziu șef la Direcția Centrală de Statistici, unică pentru întreaga Românie. Bolnav de tuberculoză, la 7 iunie 1865 s-a stabilit temporar la Munchen, unde a murit și a fost înmormântat.

***

P.S. „Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, să nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu bogăţia sa”   (Ieremia 9, 23).

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul