de Gheorghe Pârja
Curgerea timpului nu are hotare, nu este împărțită
în județe, țări ori continente. Dar noi, oamenii, am recurs la aceste convenții
teritoriale, care până la urmă au rodit identitar. Sunt amprente ale
generațiilor lăsate asupra locurilor în care s-au perindat, care nu seamănă
între ele. Prin vreme, s-au mai întâmplat interferențe firești, s-au polenizat
cu rânduieli dintr-un loc în altul, dar fiecare sat în Maramureș avea, și mai
are, orgoliul lui. Fiecare zonă a țării, până astăzi, are un sigiliu propriu
care nu îndepărtează, ci unește sufletul oamenilor. Este o secvență din
miracolul poporului român. Deși erau unele diferențe între oameni și locuri,
exista un fond principal de simțire, care nu s-a alterat în istorie. Și ne-a
salvat ca neam. Avem o unitate de limbă magistral demonstrată de Tache Papahagi
în opera lui de referință „Graiul și folklorul Maramureșului”. Una dintre cele
mai importante lucrări din domeniul dialectal, prin semnalarea și descrierea
fenomenelor lingvistice și etnografice.
Cartea marelui profesor de origine aromână, Tache
Papahagi, ne-a fost redată, în ediție anastatică, în urmă cu trei ani, de conf.
univ. dr. Ioan-Mircea Farcaș, un eveniment editorial, binefăcător, de luat în
seamă. Cu multe învățăminte, rezultate din cercetarea de teren, care susține
unitatea limbii române și a poporului român. Este o redută științifică ce
calmează teoriile învolburate venite de aiurea, care doresc schimbarea prin
forță și a lumii Maramureșului. Stați liniștiți, lumea noastră nu stă pe loc,
este în mișcare, dar nu forțați zidurile. Nu prin surpare, ci prin fireasca
rotire a Pământului. Pentru sfârșitul de an v-am mai pregătit o carte cu titlu
care ne privește: „Maramureșul Istoric – studii de istorie și arheologie”,
coordonată de universitarul Mihai D. Drecin, membru corespondent al Academiei
Oamenilor de Știință din România, Gabriel Moisa, Delia Cora și Cristian
Culiciu.
Nu uit a spune că este vorba despre Maramureșul
Istoric din stânga și din dreapta Tisei. Autorii studiilor cuprinse între
coperțile volumului au adus contribuții importante, documentare și de
interpretare, pentru cunoașterea istoriei Maramureșului. Studiile publicate
abordează teme diverse, acoperind un segment de timp foarte întins – din epoca
dacică până în zilele noastre – comentează momente de cotitură din vremuri
învolburate, dar și legăturile firești, familiale, economice, culturale,
religioase și politice dintre românii de pe cele două maluri ale Tisei. Volumul
a apărut anul trecut, 2020, sub egida Academiei Române, Centrul de Studii
Transilvane. A devenit, se pare, o carte rară, mie mi-a căzut în mână dintr-o
pură întâmplare. Dar nu a mai fost o întâmplare, mai zilele trecute, când am
primit în dar, de la poetul și editorul Ion Mariș, o carte de mare preț pentru
Maramureș. Este vorba despre „Scrieri istorice” de Tit Bud (1846 – 1917), fost
vicar al parohiilor greco-catolice din Maramureș în cadrul Episcopiei de
Gherla.
Cartea a fost îngrijită de profesorul și jurnalistul
Ioan Ardeleanu-Pruncu (Asociația Firul Vieții) și apărută la Editura „Valea
Verde” din Sighetul Marmației, 2021, condusă de Ion Mariș. Este o ediție
aniversară, prilejuită de împlinirea, acum în decembrie, a 175 de ani de la
nașterea preotului-cărturar Tit Bud. O carte-document, scoasă la lumină, spre
binele tuturor, îngrijită cu acribie și profesionalism de prietenul Ioan
Ardeleanu-Pruncu. Bucuria mea, în premieră, a fost să citesc o istorie a
comunei Sat-Șugatag, unde Tit Bud a fost preot. Scrie vicarul greco-catolic al
Maramureșului: „La aceasta m-a îndemnat iubirea către patria mea, Maramurăș, și
dorul ca să nu se piardă și să nu se dea uitării, unele date interesante și
numele antecesorilor noștri.”
O perioadă, numele lui Tit Bud a fost ocolit în
presă, dar eu îl știam de la intelectualii sigheteni, pe când eram elev. Am
știut că a desfășurat o vastă activitate socială și culturală, care îl ridică
în rândul celor mai mari cărturari, pe care i-a dat în cursul timpului
Maramureșul Istoric. Edificator, în acest sens, este și studiul îngrijitorului
ediției aniversare. Despre Tit Bud, omul și cărturarul, preotul și
întemeietorul de biserici și școli.
Așa privesc eu Maramureșul la sfârșit de an, 2021.
Cu cărți bune și rare, care ne reprezintă. Încolo, deschideți, ușa salonului de
oaspeți, cu mesele întinse, cu costițe și cârnați și cu un tort aniversar. La
Mulți Ani! Și colinde de Anul Nou! Doamne ajută, la toată lumea, în noul an,
2022!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu