de Dumitru Păcuraru
Puţine guverne din lume vor scăpa cu faţa curată din lupta cu covidul. Deschizătoare de drumuri în multe domenii, Franţa rămâne una din ţările în care protestele publice au schimbat istoria. De la Revoluţia Franceză din 1789, trecând prin Comuna din Paris până la revolta studenţilor din 1968, francezii au demonstrat că sunt animaţi de un puternic spirit revoluţionar. Bine organizate, sindicatele din Franţa sancţionează cu promptitudine orice măsură nepopulară a guvernului, indiferent de natura ei, de necesitatea dictată de economie. Fermierii francezi îşi ştiu cere drepturile, la fel ca multe alte cotegorii socio-profesionale.
Ţara care a renunţat la lunga şi strălucita domnie a regilor pentru republică dă şi de data aceasta semnalul luptei împotriva guvernului care „schimbă măsurile anti-covid odată la trei zile”. Dacă în România doar ceferiştii au intrat într-o grevă spontană din cauza salariilor, în Franţa cadrele didactice ameninţă guvernul că închid şcolile.
Sindicaliştii nu s-au lăsat impresionaţi de cele 350.000 de infectări pe zi cu noua tulpină Omicron. Încă de la declamşarea panemiei fiecare ţară a luat măsurile pe care le-a crezut de cuviinţă. Uniunea Europeană a ratat şansa de a demonstra că este pregătită să facă faţă provocărilor în mod unitar. Aşadar cum se va finaliza conflictul guvern-sindicate în Franţa este strict problema Franţei.
Nu se poate spune că în România strategia anti-covid nu s-a schimbat din trei în trei zile. Uneori se schimbă şi de trei ori pe zi. PSD şi PNL nu au reuşit să ajungă la o unitate de acţiune anti-covid. Nu reuşesc să ajungă la un punct de vedere comun în cazul scumpirilor la energie. Dacă PSD şi PNL nu se pot înţelege asupra a două probleme mari cât roata carului – covidul şi scumpirile – cum vor putea guverna aceste partide şapte ani împreună?
Luarea unei măsuri greşite în lupta anti-covid se reflectă în numărul mare de decese faţă de alte ţări. Scumpirile la gaze, curent, carburanţi teleportează românii în România lui Ceauşescu care trimitea totul la export ca să plătească datoria externă. Se reîntoarce frigul şi foamea din România multilateral dezvoltată în România confiscată de PNL şi PSD?
După câteva zile de la emiterea facturilor care îngrozesc populaţia aflăm că de fapt majoritatea firmelor de furnizare sunt cu capital de stat. Partea statului din facturile umflate ar fi de circa 70%, TVA, accize, impozite.
Deci marele căpcăun al scumpirilor este Statul. Ce va face statul cu banii adunaţi în plus în urma scumpirilor? Va plăti datoria externă ridicată la un procent care îngrozeşte specialiştii în finanţe.
În anul 2021 Guvernul Cîţu a împrumutat 25 de miliarde de euro, crescând cu 33% datoria României din 2019. Ce înseamnă cei 29 de miliarde de euro primiţi prin PNRR raportaţi la împrumuturi?
Protestele, o eventuală grevă a cadrelor didactice, ca în Franţa, ar putea ameliora situaţia? Ar pune presiune pe partidele de la guvernare, ar obliga guvernul să fie mai exigent, să lucreze efectiv nu să se prefacă doar că lucrează.
Şi în pandemie, şi după declanşarea crizei economice, politica naţională de cadre a rămase axată pe cantitate, nu pe calitate, pe cât mai mulţi angajaţi la stat, cu cât mai bine plătiţi, cu atât mai ineficienţi. Florin Cîţu a bâiguit ceva despre „garniturile” care trebuie să însoţească guvernele. Dacă la guvernare este PNL „garnitura” să fie liberală, iar dacă la guvernare este PSD „garnitura” de funcţionari să fie social-democrată.
Dar scumpirile nu sunt nici liberale, nici social-democrate. Sau mai ştii, poate că sunt şi liberale şi social-democrate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu