CUVÂNTUL AUTORULUI

 

La volumul AL- XII-LEA de CUGETĂRI SCRIS ÎN COLABORARE CU PREOT ILIE BUCUR

Motto: Albert Einstein(1879-1955)-„Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea rațională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul și a uitat darul.”

 

Mulți dintre noi vorbim despre suflet-neștiind dacă el există, nefiind cunoscători ai sufletului sau în uniune cu el, nepercepând acest al doilea

„eu” cel invizibil, care, de altfel, ne definește iar cunoașterea lui Dumnezeu este primul și cel mai important pas spre cunoaștere în general.

Benedict Ghiuș(1904-1990)-citat la nr.96 din cartea aceasta scria: „Pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu, pentru a ne întâlni cu Dumnezeu este nevoie de coborârea în noi, de exploatarea universului interior.”

Și atunci-trebuie să-l cunoaștem, să-l definim, să-l apărăm și să ne folosim de el.

-Cum vom face aceasta?

-Citind biblia și alte cărți religioase, scriind propriile gânduri despre natura existenței umane; o parte din răspunsurile la multele întrebări care se vede că i-au frământat și pe celebrii gânditori le-am găsit în scrierile lor și în aforisme.

Dante Alighieri(1265-1321)-citat la nr.192 din cartea aceasta scria:„Dumnezeu este iubire veșnică, lumină veșnică, întâlnit cu omul, creat de El, în Hristos și cu universul creat de El, în legile care stăpânesc în armonia cosmică, un Dumnezeu extramundan, creator și păstrător al creației, realizator al unirii omului cu frumusețea Lui, fără să se contopească, și al armoniei cosmice, iubirea mișcă sori și stele.”

Între religie și știință/ nu e o ruptură/ e o legătură/ pe care o vede fiecare/ în felul lui, desigur/ cum a fost când eu pe lume nu eram, / când încă nu existam, / era însă ceva-/ ceva din neant/ care ne-a creat/ era EL-ATOTPUTERNICUL! -aceste întrebări au străbătut secolele, și le-au pus savanții, scriitorii, gânditorii din antichitate, geniile din toate timpurile și nu în ultimul rând oamenii Bisericii din toate timpurile care au ținut sus stindardul credinței pentru care au și murit de multe ori. Perle ale gândirii oamenilor mai sus enumerați-culese din sute de cărți consultate pentru o idee ce va fi scrisă, au stat la baza muncii noastre. Citatele sunt însoțite de date despre autorul lor, apoi urmează un citat din Cartea Cărților care aduce un plus ideii exprimate prin certificarea adevărului în lumina credinței creștine.

Orice vârstă are „de ce”-urile ei-mai multe la începutul existenței omulețului, apoi din ce în ce mai puține, dar...nu se termină aproape...niciodată!

Un mod simplu de a face cuiva un serviciu este găsirea citatelor potrivite, celebre, deosebite, dar potrivite unei anume situații; oferindu-le celorlalți-le împrospătezi spiritul, le mângâi sufletul, le dai sfaturi pline de înțelepciune în mod indirect-deoarece frumusețea unui citat constă în faptul că e scurt și la obiect-ele fiind conserve de inteligență, sunt pastile de bun simț-condensate, folosite la tratarea bolilor de caracter.

-Care problemă a existenței ne pune pe gânduri?

-Poate ideea că suntem 99 la sută duh/suflet, minte intuitivă- și numai 1 la sută materie grosieră cum sustim unii cercetători?/sufletul/conștiința este o structură energetică/ o lumină  condensată-el este „un colector exclusiv de lumină, de gând, cuvânt și purtare”-„Ce este sufletul”-de Mihai Aroșoaie și Eugen Nicolae Gîscă.

Se zice că singura diferență dintre știință și religie este aceea că știința este preocupată de materia obiectivă, de ceea ce se află aici și acolo, pe când religia este preocupată de omul care observă realitatea înconjurătoare, de ceea ce simte omul în interiorul ființei sale-de lumina din om.  La o suferință sufletească trebuie să ai un anumit medicament sufletesc.

Un om e ca o lumânare, luminează cât timp ține viața-mai mult sau mai puțin/ și crede că nu se va stinge niciodată: uneori fitilul lumânării se termină-/și atunci lumina e din ce în ce mai slabă/-până ajunge la întuneric;/dacă ceara se topește/se stinge lumânarea/dar sunt și alte lumânări pe care le atingem/viața merge înainte/omul se schimbă/ Universul are ceva de spus/ uită-te și vei vedea calea/ adevărul/ lumina!

Omul liber va alege drumul rugăciunii și al meditației, copacul încrederii va începe să crească, adevărul i se va revela,/ copacul va înflori prin iubirea față de tot ceea ce ne înconjoară (soare, mare, vânt, lună, floare, piatră, om, animal) fiecare va vedea ce e corect/incorect,/ prin călătoria în noi înșine putem atinge adevărata aventură a cunoașterii/ și soarele etern va răsări și va străluci/, ne va da căldură și lumina sufletului pentru omul aflat în proces de armonizare.       

Una dintre cele mai bune explicații ale conceptului de Dumnezeu și de viață

în acest plan se poate observa din conversația celor doi gemeni aflați încă in burtica mamei.

În pântecele unei mame erau doi copii. Unul l-a întrebat pe celălalt:

-Crezi în viața după naștere?

Celălalt a răspuns:

-De ce întrebi? Desigur, trebuie să fie ceva după naștere. Poate că suntem aici să ne pregătim pentru ceea ce vom fi mai târziu.

-Prostii, a spus primul. Nu există viață după naștere. Ce fel de viață ar fi asta?

Al doilea zice:

-Nu știu, dar va fi mai multă lumină decât aici/ poate ne vom plimba cu picioarele și vom mânca cu gura noastră/ poate că vom avea alte simțuri, pe care nu le putem înțelege acum.

Primul a răspuns:

Asta e absurd./  Mersul pe jos e imposibil,/  și să mâncăm cu gurile noastre?/  E ridicol! Cordonul ombilical alimentează hrana și tot ce ne trebuie./ Cordonul ombilical e atât de scurt, viața după naștere e exclusă,/ logic./

Al doilea a insistat:

Ei, bine, cred că este ceva, și poate că este diferit decât este aici. Poate că nu vom mai avea nevoie de acest cordon fizic.

Primul a răspuns:

Prostii, dacă există viață, atunci de ce nu s-a mai întors nimeni de acolo?/ Nașterea este sfârșitul vieții, /iar, /după naștere nu există decât întuneric, liniște și uitare./ Nu ne duce nicăieri!

Al doilea a spus:

Ei, bine, nu știu-dar cu siguranță ne vom întâlni cu mama și ea va avea grijă de noi!

-Mama! Tu chiar crezi în mamă?/ Asta e de râs!/ Dacă mama există-unde este ea acum?

-Al doilea :

-Ea este peste tot în jurul nostru./ Suntem înconjurați de ea,/ suntem de la ea.

-Fără ea lumea/lumina asta nu ar fi și nu ar fi putut exista!

Primul copil răspunde:

-Nu o văd,/ deci, /e logic-ca ea să nu existe!

Al doilea răspunde:

-Uneori, când ești în tăcere, /dacă te concentrezi și asculți,/ îi poți percepe prezența,/ îi poți auzi respirația, mângâierile și vocea cristalină ca o muzică/ care ne înconjoară cu iubire./ Încearcă această tăcere și ai să vezi că am dreptate!

Ca o concluzie trebuie să înțelegem că energia pe care o avem e doar împrumutată/ și că într-o zi-vom fi nevoiți s-o dăm înapoi/deci să trăim în pace, liniște, curaj, /căldura luminii și a dragostei să ne însoțească pentru a lumina cu lumina noastră cât mai mult timp. Prin această carte încercăm să aducem un plus de lumină, gând și cuvânt în sufletele voastre.

Primele„ înghițituri” din știință te fac „ateu”-iar ultima înghițitură îl conține pe Dumnezeu; când cunoașterea ta e mare, nu poți merge mai departe, nu poți fără Dumnezeu (NIHIL SINE DEO).           

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, LSR- filiala Maramureș, Ulmeni,aprilie, 2022