de Gheorghe Pârja
De mai bine de un an, am fost asediați de grija
pentru schimbarea premierului. Nici nu și-a pus bine generalul Ciucă gradele
militare în camera de rezervă, că au început proiectele pentru venirea la
putere a lui Marcel Ciolacu. Deși Coaliția, când a pornit la drum, a sigilat un
hrisov în care se prevedea rotirea puterii la jumătatea mandatului, nerăbdarea
își făcea simțită prezența. Apoi ni s-a sugerat un calm aparent, numit de
liderii puterii cu termenul de stabilitate. Dacă prin asta înțelegem și statul
pe loc, ori viziuni împachetate în cuvinte, atunci alianța care s-a aflat până
mai ieri la putere (PSD-PNL-UDMR) și-a făcut pe deplin datoria. Adică să amâne
rezolvarea multor probleme importante ale țării. Ceea ce vedem cu ochiul liber
mi se pare elocvent.
Având majoritate parlamentară, puteau rezolva
probleme curente, așteptate de noi, promise de oamenii puterii. Că puterea se
vrea, apoi se validează de vot, și apoi trebuie să ducă spre împlinire
proiectele. Sună frumos! Da, suntem în circuitul unor crize succesive. Scapi de
una, dai de alta! Dar gestionarea țării aparține, în mare parte, puterii
naționale. Care trebuie să discearnă ce este, în context european, prioritar și
necesar pentru cei rămași în România. Privesc și caut să înțeleg lumea în care
mi-a fost dat să trăiesc. Nu sunt dărâmător de construcții, dar nici nu laud
iluziile politice. Scârție, serios și misterios, absorbirea fondurilor europene
prevăzute în acel Plan, semnat de unii și împotmolit de alții. Apoi auzim
aceeași muzică de orgă, parcă am locui în Biserica Neagră din Brașov, care
însoțește obositoarea discuție televizată despre recalcularea pensiilor,
investiții esențiale, crearea de locuri de muncă, scumpirea alimentelor,
enigmatica poveste a pensiilor speciale. Și multe altele.
Fostul premier liberal, care a girat guvernul
stabilității, s-a pierdut în discuții de suprafață, ce nu au rezolvat mare
lucru. La predarea ștafetei, noul premier social-democrat a avut cuvinte de
apreciere pentru guvernul condus de domnul general. La ce v-ați fi așteptat? Că
doar toți au fost la masa de la marele dejun. Toți au fost de față când a
sporit numărul funcționarilor din administrația de stat. Toți au fost împreună
când au mărit veniturile parlamentarilor, primarilor și altor categorii care nu
duceau lipsă de bani. Greva din învățământ le-a mai încurcat armonia
guvernării, a predării ștafetei, dar au pus în funcțiune statul de promisiuni.
Și a venit ora rocadei.
Generalul și-a încheiat misiunea și a venit liderul
PSD să guverneze. Numai că a apărut fractura. UDMR nu mai participă la
guvernare. De aici, multe speculații. Cu întrebări, cu răspunsuri difuze.
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, nu a limpezit motivul explicit al ieșirii din
Coaliție. Ne-a povestit într-un limbaj esopic, cu ironie fină, cum se simte în
opoziție. Și totuși a vorbit de o aterizare forțată. Noul premier nu a făcut
mare caz după plecarea UDMR de la guvernare. Ci s-a prins în hora reformelor.
Mai mari, sau mai mici, dorind să însemne locul. A făcut promisiuni cu termen
în legătură cu pensiile speciale. A promis că va spori absorbția fondurilor
europene. În discursul de învestitură a folosit o expresie care a dat prilej de
comentarii.
Ce o fi acela patriotism economic? Ușor de înțeles,
dar mai greu de realizat. Se zvonește că se dorește ca duminica
supermarketurile să fie închise. În preajma lor, în zi de sărbătoare, țăranii
să vină cu marfa spre vânzare. Nu cred că asemenea inițiative pot fi roditoare.
Se avântă pe câmpurile unor reforme cu puține sanse de izbândă. Se arată
preocupat de bugetul familiei, iar creșterea pensiilor este literă de lege. De
unde bani, domnule premier? Încercarea moarte n-are! Marcel Ciolacu este cu un
ochi la alegerile de anul viitor. Ar cuteza să bată și la ușa Cotroceniului.
Este lung drumul până departe. Până acolo s-au împotmolit la Secretariatul
General al Guvernului.
În ultimele intervenții s-a simțit o oarecare
răceală față de aliatul care a rămas în Coaliție. Își va învinui eventual, când
va veni vremea, partenerii liberali că nu au guvernat bine. Da, dar voi unde
ați fost? Pe de altă parte, au năvălit misterioase sondaje care-i pun pe
liberali pe locul trei în ierarhia partidelor politice din țară. Romancierul
Augustin Buzura îmi spunea cu un prilej: „Datul cu părerea despre orice și
oricând este un vechi și îndrăgit sport național în așa-zisele sondaje.
Realitatea mă obligă să repet observația unui savant. Cifrele nu mint, dar
mincinoșii mint cu cifre”. Între timp, liderul USR, Cătălin Drulă, cheamă la
formarea unui pol de dreapta. Unde a aterizat și UDMR. Ar trebui să știm care
este adevăratul motiv al plecării din Coaliție.
Deocamdată, avem un nou premier. Început de gâlceavă
și promisiuni în numele celui mai mare partid politic românesc. Noi suntem de
veghe. Spor la treabă bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu