Învățătorul, munca și privegherea

 

                                                                                        de Gheorghe Pârja

Am avut un noroc mare să fiu într-o sală de clasă, dintr-un sat maramureșean, Bârsana, când marele poet creștin Ioan Alexandru a susținut o lecție, în fața cadrelor didactice, despre menirea învățătorului. Erau și elevi în acea încăpere, care a devenit un altar didactic. Despre muncă și priveghere a vorbit atunci poetul născut în satul Topa Mică. Da, prin muncă ținem această patrie în lumina cunoașterii, ne supunem rânduielii firii, iar prin priveghere îi cinstim pe slăviții premergători. Multe sfaturi le-a dat poetul celor de față. Țin minte că sugera ca fiecare zi a copiilor, alături de învățător, să fie o sărbătoare. I-a îndemnat să citească literatura română în duhul ei și să deprindă copiii cu marea râvnă pentru graiul și limba română. Citiți-le textele cele mai frumoase și adânci, spuneți-le adevărul, tratați-i ca pe niște oameni în toată legea, a mai spus poetul.

Atunci mi-a coborât în față icoana învățătorului din satul meu, Vasile Fodoruț, apoi șirul de apostoli care au luminat așezările Maramureșului. Care m-au îndemnat și pe mine, când mă pregăteam să devin dascăl, să nu mă abat de la cele două principii: munca și privegherea. Vremea a trecut, acum alte cerințe se pun în fața noilor învățători și, mai ales, ale elevilor. Unele adaptate timpului în care am intrat, altele răzbunătoare pe arta învățării. Teorii scoase din mănușa prea largă a dezordinii. Nici în ziua de astăzi cei doi vectori esențiali ai educației – munca și privegherea – evocați de poetul Ioan Alexandru nu și-au pierdut importanța. Am privit în jurul meu și am aflat pilde de apostoli ai școlii, cu toată deruta ei actuală, care duc spre împlinire nobila profesie de învățător. Deși se caută să i se schimbe denumirea.

Sunt slujitori ai catedrei care știu rânduiala învățării. Unul dintre ei este prof. înv. primar Gelu Dragoș. Ca argument al trudei și deschiderii spre lume a alumnilor este și revista clasei a IV-a, de la Școala cu clasele I-VIII, din Mireșu Mare, care poartă titlul eminescian „Dintre sute de catarge…” (nr. 4/2023). Este un fapt mai puțin obișnuit ca o clasă să aibă propria revistă, propria oglindă a devenirii elevilor spre marea aventură a vieții. Fără îndoială că fermentul acestei idei, care marchează sufletul căutător al ucenicilor, este învățătorul Gelu Dragoș. De altfel, prof. Dorel Merciu, directorul Școlii, îi recunoaște meritele profesionale. Cuvinte de recunoștință scrie în editorial Eugenia Enescu-Gavrilescu, redactor-șef al revistei „Amprentele sufletului”, făcând un portret convingător domnului învățător Dragoș, cu toată panoplia de activități educative care formează destine ce răzbat în viață.

Revista propune și modele care fascinează, cum este actorul român al tuturor timpurilor: Florin Piersic. Cum învățătorul Gelu Dragoș este un cunoscut și un sensibil poet, această însușire s-a răsfrânt și asupra ucenicilor din bancă. Elevii lui au pus pe portativul mirării, în fața lumii, gândurile trecute prin filtrul cultivării limbii române sub forma versului cântător. Mi-a atras atenția concursul „Micul Bucătar”, prin care se formează deprinderi gospodărești. Competiția a avut și câștigători. Este cultivată și dragostea pentru natură. Prof. Ana Dragoș scrie despre Ziua de 1 Iunie, sărbătorită la Mireșu Mare. Și despre o excursie la Grădina botanică din Jibou. Și la Rezervația naturală de stejar pedunculat de la Lucăcești – Fersig. Inspirată este publicarea întâmplării „La cireșe”, de Ion Creangă, cu o morală atât de actuală: „Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag.”

Elevii sunt familiarizați, și prin intermediul revistei, despre Ziua Internațională a Păsărilor. Este marcată și o întâlnire cu scriitori, la Școala Gimnazială din Mireșu Mare. Nu este uitat nici Eminescu, care a constituit tema unui proiect educațional pentru elevii școlii. Este consemnată și importanța orelor de educație fizică și sport (prof. Bîrlea Olimpia Diana). Instructivă și necesară este și pagina de religie realizată de prof. Bara Antonela. O pagină despre codul bunelor maniere. Puțin umor nu strică nici pentru elevi. Multe imagini cu aspecte din viața școlară. Adică, elevii în jurul învățătorului. Și multe diplome obținute de elevi la concursuri naționale, județene și locale.

M-au emoționat scurtele scrisori ale câtorva elevi, adresate învățătorului Gelu Dragoș. Scrise caligrafic, de mână, nu la calculator. Scrisul de mână arată personalitatea omului. Sunt mulțumiri pentru bunătate și învățarea faptelor bune, pentru grija față de ei. Gândurile elevilor m-au dus cu amintirea la acea sală de clasă, care a fost un altar pedagogic, când poetul Ioan Alexandru pleda pentru muncă și priveghere. Așa se zidește starea firească a omului, când lumina firii izvorăște dinlăuntrul ființei. Că asta face învățătorul, dăruiește lumina sufletului lui celor care îi ascultă povețele. Aceasta este bucuria slujirii. Așa este, domnule învățător Gelu Dragoș? Că dintre sute de catarge vor fi și corăbii care se vor avânta în larg. Deocamdată, elevii învățătorului Gelu Dragoș se află pe o punte sigură. Privesc cu încredere spre orizont.