VASILE BELE: ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE… sau TĂCEREA
ȘI-A ZIDIT ZGOMOTUL ÎN CLIPELE NOASTRE… (Florin Cezar Călin)
Motto:
„
– Sorb sedus de vraja mări, vis în care tu erai!
…
înrobit de o speranță… deghizată-n al tău rai.
(rămâi
zgomotul tăcerii… performante deocamdată),
–
Dar și gustul veșniciei, în femeie-ntruchipată!”.
(Florin
Cezar Călin, din „Zgomotul tăcerii noastre…”)
(…)
ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE…
sau
TĂCEREA ȘI-A ZIDIT ZGOMOTUL ÎN CLIPELE NOASTRE…
(semnal editorial, poem îngemănat)
„Să scrii cu sufletul într-o lume fără de suflet
este o grea încercare. Parafrazând versurile lui George Coșbuc – «O luptă-i
viața, deci te luptă…» -, autorul Florin Cezar Călin este exemplul concludent
al versurilor citate. Autorul este un supraviețuitor greu încercat de viață, un
încăpățânat ce a ales să trăiască într-o luptă acerbă a morții cu viața și, mai
mult decât atât, să mai și scrie. Autor al mai multor volume de poezie, cultivă
o scriere cu predilecție în vers clasic, abordând tema iubirii ce acaparează
tot și fără de care viața nu și-ar avea rostul”, zice, prefațatorul prof.
Petronela Apopei, în volumul „Zgomotul tăcerii noastre”, ce a apărut la Editura
Creatio, Oradea, 2020, ISBN 978-606-94779-6-0, 154 p., volum, primit cu
„dedicație și iscălitură”, de la însuși autorul, e adevărat, în urmă cu ceva
vreme. Vorbeam, cumva de vreme? Iată, aici, acum, este vreme să auzim „zgomotul
tăcerii”. O „tăcere” ce-și adună în ecoul în versuri, strofe, poeme de suflet.
Am avut bucuria de a ne auzi la telefon, cu vreme în
urmă. Față în față, vorba românului, încă nu am avut plăcerea de-a ne vedea. Cu
siguranță, vine și acest moment. Știe, Dreptul Dumnezeu, cum le potrivește pe
toate. Și când le potrivește!
Motto:
„În
clipa când îți va fi cel mai greu,
Iubirea
mea (de tine) să te ardă!
…
prin vene să-ți curgă sângele meu.
Surâsul
să îți fie mereu scaldă”.
(Florin
Cezar Călin, din poemul „Blestem…”)
Ascult ecoul
viselor care-și caută
ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE
nu-mi este stânca frământare în asfințit
și nici albastrul nu-mi țese gânduri.
UITÂND TRECUTUL voi adormi în brațele
luminii care-și prinde clipele în
vitrina cu smaralde din cerul libertății
și din CHINUL SINCERITĂȚII…
ȘARPELE CU
CHIP DE OM se apropie de cuvânt
iar tăcerea îi cântă refrenul izvorului
doar CLIPA DE TAINĂ A FERICIRII
culege miros de iasomie dintre două priviri,
o amintire și ultimul BLESTEM al șoaptelor.
Trenul își strigă libertatea printre picuri
ȘTERGÂND URMELE EXISTENȚEI mele…
Am sădit timp
în clepsidre pentru tăcerea
de catifea culeasă din ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE
iar muntele scăldat în verde-miracol
își ascultă ecoul clipelor cernute din ecou.
ROZA VÂNTURILOR – soră cu valul și nufărul
ascultă valsul dimineții pierdute în zâmbet.
Începe COMPLOTUL PAȘILOR MEI
cel dintâi și din urmă banchet stelar…
Urmează O ALTĂ NOUĂ REMIZĂ între
ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE și
UN LABIRINT DE GÂNDURI DIN TRECUT
podul de cuvinte întrece sărutul și-i strigă:
„NU-I JUDECA PE CEILALȚI!”, mâine se vor naște
alte clipe de tăcere din pietre pribegite…
AȘ VREA SĂ-ȚI
FIU GÂNDUL HOINAR ACUM
și TE IUBESC prea mult să te alung din vise
macii curioși de primul zâmbet al dimineții
vor culege rouă din sărutările târzii.
NU ALERGA PRIN TIMP, Ă N-AI SĂ-L PRINZI
mă îndeamnă la rugăciune clopotul
răstignirea din crucea drumului de piatră
încă așteaptă să se ridice CEAȚA MATINALĂ…
Un singur drept îmi mai rămâne – DREPTUL DE-A RÂVNI
în ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE
care-și țese albastrul prin vise…
Tăcerea și-a zidit
zgomotul în clipele noastre
de lumină și cuvânt…
N.A. – ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile unor poezii, din volumul „Zgomotul tăcerii noastre”, autor Florin Cezar Călin.
II.
Motto:
„Nu-i
o fantasmă ci doar un preludiu,
Acea
lumină ce-ți pătrunde-n suflet,
Nu
ezita ca să rămâi cu mine,
Chiar
dacă alții te îndeamnă,
Sau
ei cred că îți vor bine,
Încearcă
să-ți urmezi instinctul,
Să
vezi și iei doar partea care,
Îți
convine”.
(Florin
Cezar Călin, din poemul „Culege din mine roadele iubirii veșnice…”).
Am țesut în
șoapte de smaralde
ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE
– pentru preludiul ce urma să se nască
între clipele de AGONIE ȘI EXTAZ căzute din
albastrul zâmbetului rătăcit
între un afințit și glasul clopotului.
ASCULTĂ PAȘII CUM FUG DE AMINTIRI
și-și cern trecutul între toamne și timpuri
răstignite…
AȘ VREA SĂ-ȚI SPUN CE NU SE POATE SPUNE
în umbra șoaptelor culese din valuri necălcate
te voi iubi cum curcubeul își iubește culoarea
iar răsăritul își iubește zorii dimineții,
AȘA CĂ NU UITA, TU, NICIODATĂ,
clipele care-și strigă gândurile plecate
în alte pribegii împreună cu macii târzii
dintr-un alt timp. Greierul își cântă refrenul
la vioară – „ATUNCI AM ÎNȚELES CĂ FĂRĂ TINE,
nu sunt nici eu și nu îmi este bine,
dar trece-vor și dimineți cu sărutări uitate
cu zâmbete și gânduri din stele adunate”…
AȘ VREA SĂ
ȘTII DE-ACUMA PENTRU TINE
începe-al zâmbetului răsărit de rouă
de va fi vânt ori slabă adiere
o voi culege din macii plini de miere.
AȘA CĂ NU-NCETA SĂ MĂ IUBEȘTI
să-mi scrii pe rouă sau pe-astrele lumești.
Nu complica sărutul dimineții
lasă-ți sânul să culeagă din zorii
unui verde-miracol mirul
– CĂCI VIAȚA CHIAR NE ESTE FOARTE SIMPLĂ…
CHIAR DACĂ VIAȚA-MI ESTE CA O SITĂ
prin care se cern timpuri și toamne
sărutul cuvintelor am să-l pun cunună
unui joc – dar nu orice fel de joc –
un joc al dragostei țesute cu gânduri
când? răspunde ecoul din privirile timpului
CÂND DRAGOSTEA NE VA FI JOC ÎN DOI…
Când va
înflori ZGOMOTUL TĂCERII NOASTRE…
„- Sărută-mă pe gură și-apoi taci!
– Nu vezi că suntem astăzi mai săraci?!
C-o-mbrățișare, două sau mai multe,
Cu vise dar și doruri ce-s pierdute” –
s-a auzit în noapte refenul dimineții rătăcite
în sărutări trimise în pribegia veacurilor…
Tăcerea și-a zidit
zgomotul în clipele noastre
de lumină și cuvânt…
N.A. ce apare
scris cu majuscule, sunt titlurile unor poeme din volumul „Zgomotul tăcerii
noastre”, autor Florin Cezar Călin.
Vasile Bele, Chiuzbaia, 3 iunie 2023;
Membru
U.Z.P.R., Filiala Vâlcea;
Membru
L.S.R., Filiala Cluj-Napoca;
Cenaclul
Scriitorilor din Maramureș;
Președinte
ASCIOR – Aria Maramureș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu