Scrisoare pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXIII(2023),
nr. 493(1 –15 Mai)
Dragii
mei enoriași!
Lecția Regelui. În primăvara aceasta am avut două vizite particulare de
șefi de stat. Nimic important, dacă diferența dintre cele două personaje nu ar
fi fost atât de mare și atât de izbitoare. Mai întâi a venit în Transilvania
președinta unui stat oarecare. Era pentru a doua oară când făcea o asemenea
vizită. De fiecare dată s-a comportat sub orice critică. Prin vorbele și
faptele ei a jicnit profund poporul român, făcând pe oricine să constate cât de
mare este răbdarea acestui popor și cât de mare este prudența - ca să nu zic
altfel! - autorităților române! Comportamentul a fost atât de josnic, încât
socotim că nici nu se merită să mai stăruim asupra lui.
A
doua vizită, tot particulară, a fost a regelui Charles al Angliei. Cu câteva
zile înainte fusese încoronat rege al uneia
dintre cele mai mari puteri ale lumii. Prima vizită externă pe care a
efectuat-o a fost în România. Nu era prima, fiindcă mai înainte, în calitate de
prinț moștenitor, făcuse nenumărate astfel de vizite la noi. Realizase chiar și
un film despre România. De data aceasta a venit mai întâi la București, l-a
vizitat pe președintele țării noastre, a ținut unul dintre cele mai frumoase
discursuri despre țara noastră, despre frumusețile și bogățiile ei, despre
oamenii ei minunați pe care i-a cunoscut, încheind cu versurile lui Mihai Eminescu. ,,Ce-ți
doresc eu ție, dulce Românie,/Țara mea de glorii, țara mea de dor!”
A
mers apoi în Transilvania, într-un sat modest, de care nu auzi decât când vine
regele Charles în România. Acolo și-a cumpărat o casă și o grădină cu câțiva
ani în urmă și, de câte ori simte nevoia să-și reîncarce bateriile sufletului,
se retrage acolo. Într-un peisaj mirific, studiază plantele, păsările și
animalele locului, se reîntâlnește cu oamenii satului, pe care acum îi știe pe
nume. De data aceasta au venit ca să vorbească cu dânsul români de la mari
depărtări, din Maramureș, din Moldova, din Dobrogea. Priveam la televizor
reportajul și nu-mi venea să-mi cred ochilor, când bărbați și femei simple,
bunici și bunice se îmbrățișau și se sărutau cu regele, parcă ar fi făcut-o cu
unul de-al lor, din familie. Oamenii îi aduceau câte ceva de la ei de acasă, o
sticlă de băutură, ceva de mâncare specific zonei lor, un obiect artizanal.
Dincolo de aceasta îi aduceau sufletul lor, dragostea și respectul lor. Regele
nu respingea pe nimeni. Cu o modestie și bună-cuviință pe care greu le mai
întâlnești azi la cineva dintre contemporanii noștri sus-puși, regele vorbea cu
toți, îi îmbrățișa, dădea mâna cu oamenii, râdea destins, se plimba cu ei prin
sat și prin împrejurimi, asculta istoria și legendele locului.
A
dat apoi o masă pentru toți cei prezenți și el a stat cu ei la masă, a ciocnit
pahare, a făcut și a primit urări. Parcă era o apariție din alte vremi. N-am
observat nimic din morga specifică personajelor politice, n-am observat gărzi de corp,
lunetiști, poliție înarmată până în dinți, garduri care să țină mulțimea la distanță. Regele
acela nu se temea de nimeni și de nimic. El iubea oamenii și locurile
românești. Istoricii au stabilit mai înainte, că regele Charles și-ar avea
chiar rădăcini în România, ca descendent al voievodului Vlad Țepeș. Altfel
spus, regele Charles al Angliei a venit prima dată într-o vizită externă în
România, pentru ca să împartă cu ,,ai săi”, cu ,,rudele sale” bucuria trăită de
el cu puțin înainte. Se știe doar că o bucurie adevărată n-o poți împărtăși
decât cu cei mai apropiați ai tăi, cu rudele sale. Regele Charles ne-a dat nouă
și lumii întregi cea mai concretă și convingătoare lecție de bună
creștere. A dovedit cu prisosință, că a
frecventat cei șapte ani de acasă la zi, ci nu la fără frecvență! Cine are urechi
de auzit să audă!
Cu
câțiva ani în urmă predam la Liceul Economic din Tr. Severin. Când am mers
într-o clasă de-a XII-a, cele două table, care însumau cca. patru metri, erau
pline de un scris mărunt. La ora precedentă se făcuse analiză matematică. Era
rezolvată acolo o singură ecuație! I-am întrebat pe elevi: ,,- Măi copii,
puteți voi să faceți o asemenea ecuație?” ,,- Da, părinte!” mi-au răspuns ei cu
curaj. ,,- Dacă ziceți că sunteți așa de pricepuți, vă propun și eu o ecuație
mai simplă!” ,,- S-o auzim! O facem imediat!”
O elevă a șters tabla și am început să scriu: 4 + 4 + 4 + 4 + 2 + 3 – 7 =
0. ,,- O puteți face, copii?” i-am întrebat. ,,- E imposibil, părinte! Undeva e
o greșeală în enunț!” ,,- Nu, copii! Ecuația e rezolvabilă!” ,,- Arătați-ne dvs.
cum se rezolvă, că noi nu știm!” ,,Iată,
copii, le-am zis. Patru ani școala elementară, plus patru ani școala
generală, plus patru ani liceul, plus patru ani facultatea, plus doi ani
masteratul, plus trei ani doctoratul, fără cei șapte ani de acasă este egal cu
zero! Omul poate să aibă zeci de ani de școală, bogății nemăsurate, funcții
înalte, dacă îi lipsesc cei șapte ani de acasă, rămâne un bădăran toată viața
lui. În primii șapte ani ai vieții se imprimă în sufletul lui curat abecedarul
bunelor maniere, bunei-cuviințe, atunci va învăța cum să fie Om! Ei, ce ziceți,
se rezolvă ecuația mea?” ,,- Așa da, au răspuns ei gânditori, numai că nu este
o soluție matematică sau algebrică, ci una de viață!”
Regele
Charles al Marii Britanii ne-a dovedit cu prisosință că are pe cei șapte ani de
acasă, că este un adevărat model pentru orice politician, pentru orice om,
pentru simplul motiv că este Om. Să trăiască și să-i dea Dumnezeu sănătate și
mulți ani de aici înainte să fie model!
Despre
primul personaj rămâne să concluzionați dumneavoastră, cititorii! Dacă merită!
Oricum,
prin comportarea noastră, prin modestie și bună-cuviință, fiecare dintre noi
putem să fim atât creștini adevărați, cât și mici regișori, pe care să-i
respecte și să-i iubească lumea, să-i iubească și Dumnezeu! Credeți că e greu?
Se merită să încercăm!
*
Cuvinte părintești. Continuăm să redăm gânduri ale Sfinților Părinți
privitore la Fapte: ,,Plata este mare dacă nu
săvârşeşti fapta cu speranţă de plată; Faptele se judecă totdeauna după intenţia
celui ce le săvârşeşte; Fapta rea ca şi cea bună izvorăsc din sufletul celui ce
le săvârşeşte şi nu din natura corpului; Nu vom avea nici un folos văzând
soarele, mâncând şi bând, dacă viaţa noastră nu va fi întovărăşită de fapte
bune...; Tot aşa, creştinul nu va avea nici un folos de la credinţa lui şi de
la darul câştigat prin botez, dacă nu va avea fapte bune şi va fi expus tuturor
patimilor; După cum hrana întreţine viaţa noastră şi prin ea trupul ne este
economisit, tot aşa, dacă vom avea fapte bune, vom avea cu noi pe Duhul Sfânt
şi când avem cu noi pe Duhul Sfânt, vom avea şi fapte bune. Şi din contră, dacă
nu avem fapte bune, Duhul Sfânt ne părăseşte, iar dacă rămânem pustii de Duhul
Sfânt, atunci şi în fapte vom şchiopăta; De aceea s-au zămislit atâtea rele în
lume, fiindcă în faptele cele cu adevărat rele noi nu ne sfiim de Dumnezeu, ci
de oameni; Cel ce are succes în fapte bune, dacă judecă pe alţii că nu ar fi
vrednici de a şti şi aprecia faptele sale, ci se mulţumeşte numai cu hotărârea
lui Dumnezeu, acela nici în cele contrare nu va mai aştepta părerea altora;
Nimeni din cei ce sunt în răutăţi să nu se descurajeze, nimeni dintre cei cu
fapte bune să nu se mândrească, ci acela să fie cu frică, iar acesta cu bună
voinţa; Urât lucru este a face cineva fapte murdare. Dacă cineva se ruşinează
de ele, răul scade pe jumătate, a se lăuda cu ele este culmea nesimţirii; Omul virtuos de s-ar găsi chiar în robie sau
în temniţă ori în fundul pământului, nimic nu-l va putea face să se abată de
la fapta bună; Fapta bună nu aduce atât folos celor ce o primesc, cât aduce
celor ce o fac, pentru că le dă curaj faţă de Dumnezeu; Prin fapte bune harul -
dat prin botez - creşte, ajunge mai strălucit şi redă o lumină mai
strălucitoare; Faptele noastre nu se mărginesc numai la viaţa de aici, ci ne
grăbim spre o altă viaţă cu mult mai lungă, mai bine spus, spre una care nu are
sfârşit; Nu va fi de nici un folos să ne numim creştini, dacă nu facem fapte
potrivite cu numele de creştin. Şi dacă vreţi, vă voi aduce ca martor vrednic
de crezare pe Iacob, fratele Domnului, care zice: „Credinţa fără fapte e
moartă“ (Iacob, 2, 17). Aşadar, pretutindeni este nevoie de săvârşirea
faptelor, căci, dacă lipseşte aceasta, numele de creştin nu ne poate folosi la
nimic; Un om de ispravă trebuie să-şi măsoare toate faptele sale după folosul
obştesc şi să îmbunătăţească (să îndrepte) viaţa altora”(SF. IOAN GURĂ DE
AUR)
*
O, Om! Redăm mai jos o poezie cu
acest titlu a poetului Traian Dorz, plină de învățătură pentru fiecare
dintre noi. Iat-o:
O, om, ce mari
răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau
grai,
de pilda ce la alții dai,
căci ea, mereu, spre iad sau
rai
pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
în viața ta în toată,
căci gândul care-l scrii
sau spui
s-a dus ... în veci nu-l mai
aduni,
și vei culege roada lui,
ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăți sau va întina,
rodind sămânța pusă-n ea
de dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt ... cuvântul
scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri, dar tot ce-ai
scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre
paradis,
spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul tău,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre
rău,
spre curăție sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuși sau va-nălța,
vor merge suflete pe ea.
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață ... viața ta
e una, numai una,
oricum ar fi, tu nu uita
cum ți-o trăiești vei câștiga,
ori fericire pe vecie,
ori chin pe totdeauna.
O, om! ce mari răspunderi
ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau
grai
sau lași prin pilda care-o dai
pe mulți, pe mulți, spre iad
sau rai
mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita! ... Fii
credincios
cu grijă și cu teamă,
să lași în urmă luminos,
un semn, un gând, un drum
frumos,
căci pentru toate, neîndoios,
odată vei da seamă.”
*
File de jurnal – 27 Ian. 1984. ,,De dimineață m-am dus la Părintele Ionică
Sfetcu și l-am împărtășit. Se simte tot mai rău. Era un om voinic. A ajuns un
schelet. După ce l-am împărtășit a mai discutat cu mine câteva minute. Mi-a
spus că la prima întâlnire cu bârdenii să le cer iertare pentru dânsul. El îi
iartă pe toți. După ce va deceda, va trebui să merg la dânsul acasă, să-i
revizuiesc biblioteca și să rețin ceea ce cred că e mai important pentru
biserică și pentru mine. Tabloul cu biserica veche a satului, tablou pictat de
pictorul Dumitru Ghiață-Colibași, să fie bisericii satului. L-am rugat pe
Părintele Ionică să permită să-l pictăm în biserică pentru a fi permanent în
mijlocul nostru. A acceptat. Caietul cu predici l-a donat bibliotecii
parohiale. I-am
sărutat mâna. Cu greu m-am putut stăpâni să nu izbucnesc în plâns. În schimb,
mă trezesc noaptea plângând în somn pentru dânsul. Pentru bunicii mei n-am
suferit atât.
Domnul Virgil Sfetcu, fiul Părintelui Ionică,
mi-a spus că nu mai este nici o speranță, că medicii îi mai dăduseră de trăit
până azi, așa că dumnealor se așteaptă dintr-o oră în alta. Deja au început
pregătirile pentru înmormântare. Au comandat și tronul.
Unchiul Tilică Motorga, cântărețul de la Bârda, a
plâns când i-am spus că niciodată nu-l vom mai vedea pe Părintele Ionică în
biserica noastră la slujbă.
Eu mă simt destul de bolnav. Ochii îmi fac
probleme tot mai serioase. Musculițele se înmulțesc și încep să se lege între
ele cu fire negre. Teama de orbire mă obsedează tot mai mult.
Seara, după ce se lăsase întunericul, m-am trezit
cu o mașină la poartă. Îl aduseseră pe Luță Albici din Bârda de la spital. Avea
blocaj de rinichi. Trăgea să moară. Limba o scosese din gură și avea spume. Era
inconștient. Am strigat la el, i-am cerut să dea un semn că vrea să se
împărtășească. Nici un răspuns. Nu l-am împărtășit, deși am trezit dușmănia
familiei.
Am mai lucrat ceva la Coloana Infinitului, vol. II”.
*
Șerban Cioculescu. Îl cunoșteam pe Șerban Cioculescu din scris cu
mult înainte de a-l fi cunoscut personal. Îi admiram capacitatea de a aborda
cele mai diverse teme de cultură. Articolele sale erau adevărate sinteze
tematice. Cărțile recenzate, aproape una în fiecare zi, interviurile, luările
de poziții în cele mai diverse domenii ale criticii, istoriei literare,
literaturii propriu-zise, făceau din Șerban Cioculescu un adevărat titan, în
fața căruia trebuie să ai un sentiment de micime și umilință. Devenise
pe-ncetul în cultura română adevăratul Eudoxiu, - personajul înțelept și
atotștiutor, ce și-l alesese pentru scenele sale savuroase din ,,Ramuri” -,
iar cititorul, indiferent din ce categorie socială ar fi făcut parte,
adevăratul ,,învățăcel”. Din cărțile și articolele lui Șerban Cioculescu
descifrai câte ceva din tainele vieții și ale culturii.
Personal
l-am cunoscut prin 1974-1975. Găsisem la secția de manuscrise a Bibliotecii
Academiei Române din București o variantă inedită a Supplex-ului și mă
duceam acolo zi de zi pentru a transcrie manuscrisul și pentru a conspecta
bibliografia de referință. Veneau acolo tot felul de oameni, din București și
din provincie, din țară și din străinătate. Cabinetul de manuscrise avea o sală
de lectură destul de neîncăpătoare pentru numărul mare de cititori și
cercetători. Locurile nu se găseau ușor întotdeauna. Adesea trebuia să stai în
picioare sau izolat pe vreun scaun, până se elibera un loc la o masă.
Eram
student pe atunci. Observam adesea un loc liber, unde nu se așeza decât un anume
bătrânel, care venea din când în când pe acolo. Funcționarii bibliotecii îl
tratau cu mult respect. Într-o zi, văzând că numai locul acela este liber în
sală, m-am dus și l-am ocupat. Când a venit îndrumătoarea de sală să-mi aducă
lucrările comandate, a tresărit ca arsă. A venit repede la mine și mi-a spus pe
un ton poruncitor: ,,- Vă rog, eliberați imediat locul acesta! Este al
domnului director!”
Am
fost atent până a apărut și ,,domnul director”, adică bătrânelul mărunțel,
slab, ușor încovoiat de spate, cu o privire iscoditoare. S-a așezat acolo și
îndrumătoarea de sală i-a adus imediat dintr-un fișet un braț de cărți.
Știam
că director al Bibliotecii Academiei este Șerban Cioculescu, dar pentru prima
dată făceam legătura între nume și persoană. Îl urmăream discret. Era aprofundat în studiu. Citea repede,
aproape în diagonală, pagină după pagină, își nota pe niște foi idei, fraze,
uneori redacta pe loc articole. Grămezile de cărți și manuscrise ce-l
înconjurau parcă îi erau cunoscute în cele mai mici amănunte. Răsfoia câte o
carte până găsea exact ceea ce-l interesa, lua alta, citea altceva, aparent la
întâmplare. Articolele sale deveneau un fel de magnet, care aduna idei și
citate de pretutindeni, transformându-le miraculos, ca-ntr-un adevărat creuzet,
în unități indestructibile. Era imposibil să stai pasiv în apropierea lui
Șerban Cioculescu. Hărnicia lui era molipsitoare și-ți dădea percepția trecerii
irecuperabile a timpului. Aveai impresia că este un elev aflat în preajma unui
examen decisiv al vieții lui. Și asta zi
de zi, devenind un fel de modus vivendi!
Într-una
din zile m-am dus după el, când a ieșit din sala de lectură și l-am abordat. Am
făcut-o destul de timid, dar am căpătat repede curaj, văzând că-mi acceptă
discuția cu oarecare jovialitate. Era chiar binevoitor, aflând că sunt student
la Teologie. M-a întrerupt și mi-a recomandat ca temă pentru teza de licență Aspecte
religioase în lirica argheziană, făcând precizarea că aceasta era tema
care-l preocupase pe el de mulți ani. M-a întrebat ce-i cu mine pe acolo, cu ce
mă ocup? I-am explicat și s-a arătat foarte interesat. De altfel, cred că era
tipul de om pe care-l interesa orice și oricine.
În
finalul discuției noastre i-am înmânat câteva dintre ultimele mele ,,creații
poetice”, rugându-l să-și exprime o părere, mai precis dacă se merită să mai
continui sau nu. A zâmbit ironic și mi le-a oprit. Mi-a spus că trebuie să le
citească și-mi va da un răspuns în pauza următoare. Peste câteva minute a
revenit în sală. S-a apucat iar de lucru.
Îl
urmăream cu sufletul pe buze. Eram tare nerăbdător să-i aud părerea. Timpul
parcă se oprise pe loc. Îmi făcea impresia că Profesorul uitase de foile mele.
Poate au trecut câteva ore, până și-a amintit că trebuie să mai facă o pauză….!
Atunci a luat și foile mele și a început să le citească. O viespe dacă m-ar fi
înțepat în momentele acelea n-aș fi simțit-o. Îl vedeam notând din când în când
câte ceva în foile sale.
Când
a ieșit el pe ușă, am sărit și eu de pe scaun, propulsat puternic de un resort
nevăzut. L-am ajuns pe coridor. S-a oprit, mi-a întins manuscrisele, m-a privit
binevoitor și mi-a spus: ,,- E interesant, tinere! Chiar mi-am notat unele
expresii. Nu e rău să continui. Dacă tovarășul Ceaușescu ar citi poeziile
dumneatale, i-ar place. Oricum, dacă vreo editură îmi va solicita un referat la
ele, să știi că-l voi scrie!”
Dincolo
de euforia momentului, am analizat pe-ncetul vorbele lui Șerban Cioculescu și
am înțeles că ironia ce-l caracteriza în scris nu-l părăsise nici în acea
clipă. Cu toate acestea am continuat să-i citesc articolele din presă cu
același interes și respect. Mai târziu mi-a recenzat cartea cu George
Călinescu în ,,Flacăra”. Se strecuraseră în recenzia lui niște
erori, probabil datorită unei lecturi prea grăbite. Am scris un răspuns, pe
care nu mi l-a publicat revista respectivă ca drept la replică.
Un
profesor al meu mi-a sus: ,,- Să nu fii mâhnit de asta! Bucură-te că despre
o carte a ta a scris Șerban Cioculescu și a scris frumos. El nu scrie la
întâmplare!”
Vă
mulțumesc, maestre!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă parohia
noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Doamna Liliana Drăgan din
București: 2.340 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg (Germania):
243 lei; Domnișoara Bordeiașu Rodica-Elisabeta din București: 200
lei; Doamna Mănescu Valeria din Malovăț: 140 lei; Domnul Sfetcu
Grigore din Tr. Severin, fiu al satului Bârda, Domnul Nicolai
Valentin din Cerneți(MH) și Doamna Petrescu Silvia din Oradea: câte 100
lei; Doamna Mehedințu Elena din Brașov: 60 lei;
Domnul Pau Dumitru-Claudiu
din Malovăț
a mai achitat 200 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 420
lei; Domnul Crăciunescu Florin din Malovăț a achitat 200 lei pentru
contribuția de cult; Domnul Bazavan Gheorghe(fostul primar) din
Malovăț a achitat pentru contribuția de cult: 136 lei; Doamna Sfetcu Stela din
Bârda a achitat 100 lei pentru contribuția de cult.
*
În
ziua de 18 Mai vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Vânjuleț.
Vom duce masa de prânz pentru cei 25 bătrâni internați, o cositoare pe benzină
cu fir și un uscător automat de rufe de 10 kg. Domnișoara Bordeiașu
Rodica-Ecaterina din București a donat deja 600 lei pentru masă. Vom
reveni.
*
În
ziua de luni, 26 iunie, vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la
Cujmir. Vom duce mâncare de prânz pentru cei 30 de bătrâni internați, 30
cearșafuri de pat și 30 pijamale.
*
În
Săptămâna Sfintelor Patimi, la biserica din Valea Boierească au fost aduse și
montate la altar uși de lemn sculptat. Toată lucrarea a costat 10.000 lei, bani
donați de un enoriaș al parohiei noastre, care nu vrea să i se știe numele.
Dumnezeu să-i ajute!
*
Până
în prezent am donat 263 exemplare din Psaltire, dintre care 113 exemplare în afara parohiei, celor
ce au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în ultimul an. Încă
mai așteptăm pe cei care n-au avut timp să vină la biserică până acum să-și
ridice cartea! La 1 iulie închidem acțiunea!
*
Publicații. În această perioadă preotul
Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare
pastorală” – 492, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 1 mai
2023, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Moara lui
Gelu”, Baia Mare, 28 mai 2023, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 29 mai 2023, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
Brânză trufanda, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXV(2023), nr. 1180 (25 mai), p. 12; Amintiri
despre Arhimandritul Iuliu Scriban, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 31 mai 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com); Păcate și păcătoși, în ,,Națiunea”,
București, 31 mai 2023, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro); Cancerul
Europei, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr.
1181(1 iun.), p. 12; Căpitanul
Nicolae Zoican, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 7 iun.
2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com);
*
Parohia
noastră a republicat lucrarea I. Neacșu, Martirii Ardealului, ed. a
II-a.
*
Simpozion . În zilele de 15-17 mai s-a desfășurat la Tr. Severin
ediția a XV-a a Simpozionului Internațional ,,Mehedinți - Cultură, Civilizație,
Spiritualitate”. Au participat ierarhi, academicieni, profesori universitari,
oameni de cultură din țară și
străinătate, preoții din Mehedinți și profesorii de Religie, autorități locale.
Simpozionul a fost organizat și anul acesta de Episcopia Severinului și
Strehaei, la inițiativa, cu sprijinul și binecuvântarea Preasfințitului
Episcop Nicodim. Nivelul intelectual al participanților și calitatea
comunicărilor au fost de înaltă ținută, dovedind cu prisosință că acest
simpozion a devenit deja un moment de
referință în peisajul cultural românesc.
Preotul
Dvs. a susținut comunicarea Aspecte
politico-sociale și bisericești din România(1945-1981). Surpriza cea mare a
oferit-o Prea Sfințitul Episcop Nicodim, când, în plină desfășurare a
simpozionului, a luat cuvântul și a ,,divulgat” tuturor celor prezenți, că
preotul Dvs. a împlinit frageda vârstă
de 70 de ani, că a făcut, a dres și mai are
de gând să mai facă multe. Cei prezenți au cântat de mai multe ori ,,Mulți
ani trăiască!” Preotul a luat cuvântul și a enunțat două concluzii: 1. După
aproape 50 de ani de preoție poate afirma, în deplină cunoștință de cauză, că
cea mai frumoasă misiune ce-a fost încredințată omului pe pământ este preoția;
2. Dacă ar avea posibilitatea s-o ia de zece ori de la capăt, tot preot
s-ar face și tot în satul său s-ar duce, adică în mijlocul Dvs.!
Îi
mulțumim cordial Prea Sfințitului Episcop Nicodim și-l rugăm pe Dumnezeu
să-i ajute ca să mai facă asemenea urări de bine și de sănătate și la
împlinirea vârstei de 80 ani, de 90 ani, de…. 100 de ani și așa mai departe!
*
Zâmbete. ☺ România – o țară
aflată veșnic între mântuire și mântuială. ☺Frumos ar fi să dispară familia
tradițională din instituțiile statului, unde mama, tata și copilul sunt
colegi de birou! ☺Soția mea iubește cultura. Dimineața face circ și seara
teatru. ☺Cei din industria
armamentului fac un apel către cei din industria farmaceutică să înțeleagă că acum e rândul
lor. ☺Ești calm? Liniștit?
Înseamnă că n-ai dat peste femeia potrivită! ☺Răsăritul
ar fi formidabil, dacă l-ar pune puțin mai târziu. ☺ Anunț către vecinii
mei…: Am dat telefon la pompieri și au zis că vin sâmbătă și ne fac baie
la toți odată.
*
Excursii. Pelerinaje. Excursia programată pentru
11 mai nu s-a putut efectua din lipsă de participanți suficienți pentru un
autocar. O amânăm pentru data de 6 Iulie. Așadar, va avea următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr.
Severin(catedrala) - Cerneți(mănăstirea) - Strehaia
(mănăstirea) - Gura Motrului (mănăstirea) - Craiova (orașul,
catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna, mănăstirea
Jitianu) - retur. Costul: 60 lei/persoană.
Rămân cei înscriși, plus
cei ce se vor mai înscrie până la completarea locurilor.
*
Înmormântări. În ziua de 5 mai am oficiat
slujba înmormântării pentru Albu Natalia(91 ani) din Malovăț, în ziua de
10 mai pentru Pană Sevastian (67 ani) din Schela, fiu al satului
Malovăț, iar în ziua de 12 mai pentru Boncioc Gheorghe(63 ani) din
Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!
*
Anunțuri. ►În ziua de duminică, 21 Mai, ora 11, în
incinta bisericii din Bârda va avea loc licitația terenurilor parohiei din
Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii și cimitirului din Bârda; în ziua de
duminică, 28 Mai, ora 11, în incinta bisericii din Malovăț, va avea loc
licitația terenurilor parohiei din Ogașul Barbului, curtea bisericii și
cimitirul din Malovăț.
*
Program. În cursul lunii Iunie avem
următorul program de slujbe: 3 Iun.(Bârda-Malovăț); 4 Iun.(Malovăț);
5 Iun. (Malovăț); 10 Iun.(Malovăț-Bârda); 11(Bârda); 17
Iun.(Bârda-Malovăț); 18 Iun.(Malovăț); 24 Iun.(Bârda-Malovăț);
25 Iun.(Bârda ); 29 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 12). În restul timpului,
la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă,
la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate,
pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră! Hristos a înviat!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu