de Gheorghe Pârja
Acum, când ne pregătim să cinstim un eveniment
cultural remarcabil, împlinirea a două decenii de la apariția revistei de
cultură NORD LITERAR (20-21 iunie), mi-am adus aminte de doi mari scriitori, cu
obârșii maramureșene. Este vorba despre prozatorul Augustin Buzura, care ne-a
părăsit în urmă cu șase ani, și de prozatorul Nicolae Breban, amândoi
participând, în timp, la sărbătorile revistei. Ani la rând au fost alături de prima
revistă literară din istoria Maramureșului, sporind noblețea și profilul
publicației. Da, minunate și curajoase prezențe în peisajul literar al
Maramureșului! Cum uriașul scriitor Nicolae Breban, nu vă speriați de expresie,
nu a reușit să ajungă în aceste zile în Nordul lui natal, m-am gândit să-l
cinstesc cu câteva fragmente din memoria mea. Și m-am dus la romanul
BUNAVESTIRE, cu un destin radical atât pentru autor, cât și pentru starea
literaturii române.
Romanul apare în anul1977, după câteva refuzuri ale
unor edituri cunoscute în epocă. Curajoasa editură ieșeană „Junimea” și-a pus
sigla pe carte. Am fost fericit de o întâmplare în legătură cu manuscrisul
acestui roman „scris sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil și original”,
după cum scria N. Manolescu. Dar să vă spun povestea mea. Eram la Borșa, cazat
la Hotel Iezerul. Recepționera Ileana, fie iertată, îmi spune că în hotel este
cazat profesorul Ion Ianoși, cu soția Janina. Le știam operele, mai ales
traducerile din opera lui Dostoievski. M-am încurajat cu elanul vârstei, le-am
bătut la ușă, au fost interesați de necunoscutul de mine și am petrecut o seară
de neuitat. Din vorbă în vorbă, am ajuns și la scriitorul Nicolae Breban, pe
care-l admirau nespus de mult.
În acea împrejurare am aflat despre manuscrisul
romanului BUNAVESTIRE, refuzat de edituri din țară. Profesorul Ianoși, pe o
terasă cu vedere spre Pietrosul, mi-a spus că autorul ar fi vrut să-și trimită
manuscrisul în Franța, sau Germania, dar nu a reușit. Cert este că romanul a
apărut în țară. Și a avut parte de critici la nivel înalt. La o plenară a
Comitetului Central, scriitorul Titus Popovici și liderul comunist N. Ceaușescu
au atacat pe larg romanul BUNAVESTIRE. S-a pornit o critică îndârjită împotriva
cărții în presa de partid și literară din țară. Nume cunoscute ale literaturii
române de atunci l-au pus la zid pe autor. Le dădea de furcă un personaj,
Farca, cu idei de sorginte extremistă de dreapta, și identificând autorul cu
unul dintre personajele cărții. Denunț literar tipic, denunț literar și
polițist, a comentat mai târziu romancierul.
Acolo, pe o terasă borșeană, profesorul Ianoși îmi
spunea că personajul misterios din carte este Mihai Farca și nu Grobei,
merceologul cu tranzistorul de gât. Textele lui Farca au o stilistică, dar și o
problematică venită din opera lui Nietzsche. Pe atunci, filosoful german era
asimilat cu curente care nu se învățau la școală. De aceea, în România lumea nu
l-a agreat, dar nici nu l-a cunoscut. A fost prost interpretat, prost citit și
a contrariat foarte multe locuri comune ale bunului-simț. În schimb, Nicolae
Breban avea, și atunci, temeinice lecturi din Nietzsche. A scris despre
nihilismul filosofului german, despre motivul eternei întoarceri, acea
respingere a vieții de Dincolo.
Toate aceste idei, și multe altele, au fost puse în
seama unor personaje din BUNAVESTIRE. După cum răspicat a spus în repetate
rânduri autorul romanului, este o neghiobie să se confunde mesajul personajelor
cu convingerile scriitorului. Eu zic că până la un punct. Că am văzut personaje
care l-au învăluit pe autor. Dar nu-i o regulă. Nicolae Breban nu s-a lăsat
ispitit de teoriile lui Farca, deși el le-a pus în mișcare. Întotdeauna
romancierul a fost interesat de relația dintre maestru și ucenic. Pe această
temă a creat cupluri memorabile. În cazul nostru, Farca și Grobei. Au fost
minți iscoditoare și în vremea apariției romanului (1977), care au decupat și
dimensiunea politică a personajelor, atmosfera abisală în care se mișcau.
Mărturisea Nicolae Breban în volumul „Confesiuni
violente” că el „vede politicul ca o abisalitate, ca ultimul vis posibil al
omului.” Plecând de la ideea că omenirea este încă puternică, nu-i secătuită,
dacă mai este capabilă să creeze mituri esențiale. Crede autorul nostru că
politica este ultimul mit, ultima religie, ultima logică. Se vede lesne că nu a
fost ușor să navigheze cu aceste idei pe apele învolburate ale sistemului.
Vestirile din BUNAVESTIRE ne-au fost multora, mie da, ferestre spre o altă lume
a imaginarului. Chiar o lume cu idei posibile.
În noaptea aceea de la Borșa, după sfaturile
profesorului Ion Ianoși, a fost punctul de plecare în căutarea cărții. S-a
nimerit, ca la facultate, profesorul să ne predea Estetica. M-am dus cu romanul
la el să-i spun că lecția din Munții Maramureșului a rodit. Nu uit a spune că
atunci, de la Borșa, la Desești, am venit cu mașina familiei Ianoși. Doamna
Janina mi-a dăruit, cu dedicație, o traducere din Dostoievski. Această amintire
ziditoare despre BUNAVESTIRE fie un gest de prețuire pentru romancierul Nicolae
Breban, născut în Baia Mare. Care ne-a transmis urări de viață lungă revistei
de cultură NORD LITERAR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu