O viață

 

Bunicul meu dormea pe-o mână de paie.

Nu era lumină, doar un opaiț în odaie.

Ceas deșteptător... cocoșul îi  era

și-odată cu găinile-adormea.

 

Iar când afară miroasea a sloiuri,

bunicul slobodea-n butoi țoiuri,

iar când mă întorceam la cuibar,

aveam câteva ouă-n buzunar.

 

Nu aveam aragaz sau frigider,

doar lampă de gaz și un cuier.

Mă ducea mama la slujbă de mână,

c-o dulce primăvară la-ndemână.

 

Și nu aveam asfaltul pe șușea.

Normal, nici dungă albă nu era.

Șoseaua se tot rezema în șanțuri,

of, viață priponită-n lanțuri!

 

Degetele nu-mi mai ies din gând

și mă dor anii duși... plângând.

Soarele are buze-nsângerate,

mă bântuie o coasă și o moarte.

 

Autor: Puiu Răducan

Băile Olănești - 26052024