Din bucata mea de pâine
Am crescut un om și-un câine,
S-a dus și n-a mai venit,
Câinele mă recunoaște,
Omul nu mă mai cunoaște.
Doar câinele mi-a rămas,
Mă apără de necaz,
Nu doarme zi, și nici noapte,
Mă păzește cu dreptate.
Îl bat și îl dau afară,
Sare gardul, vine iară.
Omul e și dușmănos,
Chiar de vorbește frumos,
Te vorbește-n față bine
Și-n spate lovește-n tine.
Ce ai, omule, cu mine?
Nu-ți fac nici o stricăciune.
Când am bani și o duc bine
Toata lumea e cu mine,
De n-am bani și o duc rău,
Nici cel neam nu-i neamul meu.
Și atunci, te-ntreb pe tine:
Care-i om și care-i câine?
Vasile Militaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu