Mușcam din timp ca dintr-un măr furat, și-mi
dădeam gândurile la îngeri suveniruri de duminică, doar se va întâmpla ceva neașteptat, nerostit, neînchipuit...
Te atingeam cu tăcerea albastră, priponită de secunda rămasă înafara spațiului, iar umbra furată din umbra copacului cu bufnițe, rămânea sub palma ta, transparentă până în zorii cosmici...
"Te atingeam cu tăcerea " din volumul "Ultima toamnă și întâia primăvară "august 2024, Libotin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu