Avantajul unei abordări realiste a ceea ce se petrece în societate plecând de la soarta oamenilor, cu favorizările și îngrădirile ei, este că ea captează istoria și pragurile ei. Asumându-mi acest focus și operând cu date la zi, am descris schimbarea lumii (Criza și după criză. Schimbarea lumii, 2011), odată cu dificultățile Europei unite (The Destiny of Europe, 2012) și noua anvergură a Chinei ca supraputere (Ascensiunea globală a Chinei, 2016). În jurul lui 2010 s-a trecut de la lumea instalată în 1990 – cu globalizare comercială, terapii de șoc, deschiderea frontierelor, prevalența capitalului financiar, intensificarea comerțului, relativizarea suveranității statelor, o supraputere solitară – la o lume restructurată – cu pluralizarea actorilor principali, reafirmarea statelor naționale, revenirea autoritarismului în democrații, ieșirea de sub controlul unor doctrine și modificarea dinamicii societăților. Am scris că schimbările ating o asemenea amploare, încât lumea intră sub conducerea unei „geometrii variabile a supraputerilor și puterilor” (Ordinea viitoare a lumii, 2017). În același timp, temele se schimbă (Stăpânirea complexității, 2023), încât conceptele moștenite trebuie revizitate. Orice noțiune învățată acum o decadă are nevoie de readecvări.
În fața noii situații, am spus-o cu ani în urmă,
administrația Joe Biden a recurs la improvizația scindării lumii în „democrații
și autoritarisme” și la globalism ca politică. Aceste opțiuni au șubrezit
democrațiile și libertățile, au slăbit statele și au dus la războaie.
De astăzi,
președintele puterii hegemonice a lumii, cunoscut pentru corectura sa a
globalizării (vezi Donald Trump, Crippled America – How to Make America Great
Again, Threshold Editions, Simon & Schuster, Inc., New York, 2015), s-a
angajat să pună capăt ideologiei globalismului și să deschidă un nou orizont
țării sale și altor popoare.
În prima sa declarație în contextul inaugurării,
Donald Trump a caracterizat anii din
urmă ca „patru ani lungi de declin american”. Aș adăuga doar că, în virtutea
ponderii neobișnuite a Americii, a fost un declin în relațiile mondiale și în
multe locuri din lume.
Simpla victorie a lui Donald Trump în alegerile
prezidențiale din Statele Unite ale Americii, din 7 noiembrie 2024, a pus deja
în mișcare lumea în care trăim. S-a oprit un curs al lumii spre război mondial.
Alunecarea democrației în cenzurarea alternativelor politice se oprește. S-a
denunțat „noua corectitudine politică” și începe revenirea la respectul
cetățeniei și minții deschise. Se condamnă folosirea „justiției” pentru lovirea
rivalilor politici. S-a scăpat lumea de o abordare care a dus în înfundătura
înlocuirii cooperărilor cu ostilitatea, a schimburilor cu sancțiunile.
Discursul inaugural al președintelui Donald Trump,
condus de motivul creării unei Golden Age în America, a conturat viitorul cu
curaj și limpezime. Multe sintagme au sintetizat însă nevoi și aspirații mai
larg răspândite ale timpului nostru. „ O națiune puternică, prosperă, liberă”;
rolul major al „patrioților”; suprimarea „establishmentului corupt” și
„restaurarea competenței” în administrație; trecerea la „revoluția bunului simț
(the common sense revolution)”; stoparea inflației și a creșterii prețurilor în
energie; „națiune manufacturieră”; să-i prețuim pe muncitorii și lucrătorii
care întrețin societatea modernă; „întoarcerea la libertatea cuvântului în
America (back to the free speech in America)”; restabilirea meritului în
ascensiunea socială; abolirea persecuției oamenilor pentru opinii; câștigarea
competițiilor, nu a războaielor; „restaurarea promisiunii Americii (restore
America, s promise)” – astfel de sintagme rămân de la început în memorie
aproape pretutindeni. De îndată ce discursurile se publică oficial, se vor
putea face analize detaliate.
Peste toate, după ce trece în muzeu paupera
filosofie a istoriei a lui Karl Popper – uimitor vehiculată și pusă în
aplicare, căci America are în tezaurul ei istoric viziuni incomparabil mai
echitabile cu faptele, cum este de departe cea a lui John Dewey – un fapt se
lămurește. Acum, dilema amplu discutată în America deceniilor din urmă,
„republică sau imperiu?”, capătă o nouă soluționare. Cu incomparabilele ei
resurse, America este angajată să fructifice șansele unei relansări.
Ce urmează pentru lume? Să evaluăm, deocamdată pe
scurt, ce vine.
Este clar că Asia își va continua dinamica, care a
transformat-o în centrul economiei și politicii mondiale. China va continua
dezvoltarea tehnologică, economică, socială, democratică și culturală, care a
făcut din ea supraputerea inovativă de azi. Cu politică deschisă cooperării,
Japonia și Coreea de Sud vor urca în importanță. Republicanii americani și
creativa Chină vor gestiona mai bine
contenciosul în jurul Taiwanului spre o rezolvare înțeleaptă. Iar Africa se va
lăsa inspirată de șansele unei noi dinamici, folosind oportunitățile
constelației mondiale.
Devine limpede că lumea creștină va putea să-și
reafirme valorile fără comprimările din ultimii ani. Lumea islamică își va
asuma noi inițiative. Este de așteptat ca, după ce creștinismul a lămurit relațiile
cu sursa sa, care este iudaismul, și Islamul să ajungă la un acord cu celelalte
religii monoteiste. Orice credință se va bucura de respect fiind devotată
umanității din oameni.
Valul schimbărilor ce vin din America va atinge
Europa. Uniunea Europeană de azi nu va putea rămâne la birocratism – o
semnalează tot mai multe țări și cei mai mari economiști, sociologi, filosofi
de pe continent. Nu vor fi nepărat noi exituri – chiar dacă „euroexit”,
„frenchexist”, ”germanexit” sunt puse azi condiționat pe agendă. O regândire a
Europei unite pe direcția reconstrucției instituționale va fi inevitabilă. Ea
va fi salutară, împreună cu revenirea la proiectul fondatorilor, al „Europei
națiunilor” și a „democrației”, și deschiderea spre creația din lume.
Lumea s-a schimbat, nicio țară nu mai este ca acum
un secol sau o jumătate de secol, nici măcar ca acum câțiva ani. Se deschide
posibilitatea eliberării de propagandă și ideologii, spre o discuție matură, cu
argumente, în locul clișeelor. Se deschide posibilitatea de a discuta dosare
ale istoriei care au fost amânate mult timp.
Aranjamentul de securitate european nu poate rămâne
la ceea ce este. Nu este posibilă securitate proprie împotriva altor țări, ci
numai cu ele. Propaganda ostilității din
anii treizeci și reluarea acesteia la care asistăm în ultimii ani distruge Europa unită și nu rezolvă nimic.
Pentru România, valul american al schimbării ar
putea îndemna la asumare competentă și devotată de sine și la reconstrucție –
instituțională, economică, culturală. Se pot discuta, firește, multe aspecte.
Între altele, este enormă cantitatea de falsuri ce se aruncă pe piață, adesea
de „academici” de carton, care, în locul inovării, întrețin tenace simple
clișee. O împrospătare a vederilor, concepțiilor, ideilor este necesară precum
oxigenul – dacă se vrea smulgerea țării din apropierea locului ultim în Europa.
Este vitală părăsirea „corectitudinii politice” a anilor de tristă amintire,
cincizeci, practicată azi copios, doar cu semn invers: atunci se ataca
americanismul, acum se atacă rusismul – atacuri care servesc interese meschine
și nu duc înainte România. Este normal să ai puncte de vedere și rezolvări
proprii, dar obsesia propagandistică nu aduce nimic bun.
„Revoluția bunului simț” s-a discutat demult în
filosofie. Dar împrejurarea că acum este asumată de președintele supraputerii
hegemonice a lumii are importanță practică enormă. Căci oriunde bunul simț se
activează, este grijă și respect pentru individul care suntem fiecare.
O revoluție a
bunului simț face practic din individ punctul de plecare și referința
evaluărilor. Ea face posibilă trecerea de la democrația selectivă, la
democrația integrativă și de la democrația mută, la democrația ca formă de
viață – o trecere de care este atât de vitală nevoie astăzi.
Autor:
Andrei Marga
Sursa:
<a href=”http://www.andreimarga.eu“>Andrei
Marga</a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu