Într-o lume în care informația este esențială,
astfel de sume pot fi considerate necesar a fi date deoarece trebuie să te ții
la suprafață. E logic să-ți cauți surse credibile care să-ți livreze informația
cât mai rapid, astfel încât să iei deciziile care se impun. Doar că schema
tradițională nu mai funcționează, iar reducerile pe care le-am operat nu le-am
făcut din zgârcenie ci strict calculat.
Realitatea crâncenă pe care o vedem toți este aceea
că marile agenții sau trusturi de presă au încetat cu desăvârșire să mai
livreze informație. Tot ceea ce livrează sunt malformații media astfel încât să
se potrivească cu ideologia pe care-o susține fiecare. Iată de ce a menține
„liniile deschise” cu astfel de instituții devine nu doar costisitor, ci de-a
dreptul toxic.
Sunt mai multe cauze pentru care se întâmplă ceea ce
vedem. Cu toate că mulți văd „atașamentul ideologic” al patronatelor, mai e și
altceva, anume scăderea înfiorătoare a competenței din domeniu. Dacă mai țineți
minte, pe vremea lui băsescu, dar și ulterior, când în România există un
necesar de susținere pentru ilegitimul stat subteran, apăreau ca prin minune
diverse articole în „media internațională”.Era lesne de constatat cum
„numeroase articole”, în realitate erau semnate de diverse fâțe irelevante din
… România, care lucrau și lucrează la respectivele instituții media. O întreagă
rețea de agenți low cost ajungeau astfel să provoace o presiune infernală prin
intermediul unor atacuri coordonate. Cum au ajuns acești redactori acolo? Mai
ales că aproape în totalitate e vorba de jurnaliști dâmbovițeni de mâna a
zecea. E mai simplu decât credeți: ei au acceptat salariile de mizerie propuse
de respectivele instituții care în acest fel „și-au optimizat” costurile
salariale. Pentru o nulitate e o treabă când se laudă că lucrează la – să zicem
– Reuters, făcând abstracție de realitatea că abia-și duce viața de la o zi la
alta. Și, nulitate fiind, respectă la milimetru indicațiile ideologice. Chiar
mai mult, uneori nulitatea noastră devine „expert(ă)” în ideologie,
rezultându-i niște articole de o corectitudine politică vomitivă.
Iată de ce o astfel de mlaștină nu mai e propice
unora cu opinii ferme. Aveam câțiva preferați care însă ori au dispărut în
jurnalismul independent de tip substack, ori au dispărut pur și simplu. Ceea ce
a rămas e o junglă toxică, plină de false informații sau de titluri pompoase,
livrate drept furaj minților simple. Clickbait-ul e regele absolut.
De aceea criza din presa scrisă nu e o invenție sau
o conspirație a tehnologiei, ci o necesitate, o consecință logică a
deprofesionalizării domeniului. Peste tot pe unde te uiți vezi doar semidocți
susținând aberații, indiferent dacă sunt de-o parte sau de alta a baricadei. De
altfel tocmai aici avem „oglindirea” crizei din media în lumea reală: oamenii
furajați cu informații îndoielnice au devenit extrem de proști. Așa că nu poți
lua de bună opinia vreunui contestatar a orice deoarece te trezești că e prost
de bubuie, opinia fiindu-i influențată de alt prost s.a.m.d. Și-atunci ce ne
rămâne?
Din păcate nne-a mai rămas doar calea directă, care
e și cea mai grea, anume analiza de la bază, utilizând datele brute pe care să
le iei din sursele primare. Mă rog, asta ar fi fost treaba agențiilor
specializate de presă, dar modelul s-a perimat, astfel încât devine mai necesar
ca oricând să devenim propria noastră agenție de presă, ocolind instituțiile
media. Altă cale nu există, credeți-mă. Și uite așa ajungeți să înțelegeți de
ce, în cazul meu, anularea abonamentelor n-a fost o treabă determinată de
avariție ci motivată de faptul că, pur și simplu, nu le mai utilizam. Le
plăteam absolut degeaba, fără să mai am ce citi acolo. Ba chiar mă enervam când
încercam „să fentez” prin preluarea de informații de la ei. Aiurea! Erau doar
prostii.
Acum, privind limpede, înțelegem de ce interacțiunea
cu media trebuie evitată: nu produce decât zgomot și, în afară de a te tâmpi,
nu există nimic altceva. Dar cu informația de care avem nevoie cum rămâne?
Simplu și, în același timp complicat: trebuie preluată de la bază și făcut
efortul de despăduchere ideologică. Un efort pe care trebuie să-l faci singur
deoarece e strict interesul tău. Există desigur și varianta în care te rupi
definitiv de media. E bună și, cu siguranță, vei gândi mai limpede decât cel
puțin 90% din populație. Dacă însă înlocuiești media cu rețelele sociale,
atunci tâmpirea va fi mult mai rapidă și de durată.
În 2007, când m-am apucat de blogul „Trenduri Economice”
am făcut-o pentru că eram dezamăgit de calitatea analizelor economice de pe
piață. Acum, când mă uit în urmă, mi se pare de necrezut. Deteriorarea e atât
de mare încât efectiv ceea ce era atunci pare aproape legendar. Era suficient
să-ți extragi datele unei analize din cele distilate de Bloomberg și aveai o
imagine cât se poate de limpede. Acum așa ceva nu mai e posibil. Fiecare
analiză, dacă vrei să faci ceva cu ea, trebuie să fie bazată pe cifre luate de
la bază, pe care să ți le distilezi singur. A te mai baza pe date distilate de
alții e sinucidere.
Cu alte cuvinte, orice analiză devine mult mai
complexă deoarece trebuie să faci totul. E ca și cum te-ai apuca să
construiești o casă făcându-ți singur cărămizile, betonul fundației și al
stâlpilor de rezistență, scândura s.a.m.d. Se poate, dar e mult mai complicat.
Din fericire și instrumentele pe care le avem la dispoziție au evoluat, iar
totul devine posibil. Ăsta-i contextul, de-aici pornim.
Gata acum pun punct și declar oficial deschiderea
anului pe Trenduri!
Autor:
Dan Diaconu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu