Cica, ce treaba avem cu orientarea sexuala a dirijorului? N-avem, bre, nicio treaba care e....activul si care e pasivul, ori daca schimba rolurile, nici pe unde si-o introduc, problema e de ce a simtit el, pederastul, nevoia sa-si evidentieze homosexualitatea taman in concert!?
Despre muzica, nu, nu zic nimic, ca nu ma pricep, recunoscui deja asta cand cu Vocea lui Chirila
, dar, totusi, am inteles ca acest concert de la Viena este, in primul rand, despre traditie.
O traditie nitel...nazista, dar nazistii s-au dovedit mari iubitori de arta, cica. Ei n-au infipt baionetele in tablouri si nici nu au doborat statuetele, ei au jefuit muzeele ca sa-si intregeasca colectiile...
Dar, hai sa ne intoarcem la concertul cu o traditie de aproape 100 de ani (iertati-ma, progreseilor si neomarxistilor, stiu ca faceti alergie la acest cuvant!
): inaugurat in 1939, imediat dupa inceperea razboiului, intr-o sala si mai...veche (la care inteleg ca a contribuit si un roman
), Concertul de Anul Nou de la Viena a reusit in tot acest timp sa fie unul...conservator (oare de aia se numesc la noi facultatile de muzica ,,conservatoare de muzica"?
), unul care a pastrat traditia: cea a datei, cea a salii, cea a repertoriului, cea a florilor si ornamentelor, cea a ...costumatiei!
Noa, aici am vrut sa ajung! Bine, nici aici nu ma pricep, dar m-a luminat prietenul Baroian ca concubinul-dirijor, imbracat in negru si...bleu marin, a inlocuit papionul cu ....brosa!
Nici la brose nu ma pricep, dar acelasi Baroian zice ca Veorica Dancila avea niste brose mai acatari..!
Si niste copcii de prins parul, adaug eu, dar asta dirijorul n-avea. Poate subiectul pasiv...
Salve Ieuropa!
Emil COSTIN

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu