Se afișează postările cu eticheta Valentin-Nicolae Bercă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Valentin-Nicolae Bercă. Afișați toate postările

marți, 3 iulie 2018

"Pamantul nostru-i scump si sfant, Ca el ni-e leagan si mormant"

"Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat.”

Noi vrem pămînt!
Publicată în Vatra, 1894, nr. 3
George Coşbuc







Cu respect faţă de milioanele de Români care şi-au dat viaţa, pentru o Românie Mare, Bogată şi Frumoasă,

Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

sâmbătă, 10 martie 2018

150 de ani de la naşterea lui Constantin Rădulescu-Motru


“Românismul este şcoala energiei româneşti. Prin aceasta înţelegem că este spiritualitatea chemată să ne dea încredere în viitorul neamului. Am avut începuturi de organizare politică şi culturală, care pe orice popor l-ar cinsti. Şi avem încă destulă vitalitate pentru a înfrunta cu succes o perioadă de renaştere. Putem organiza din nou satul nostru ţărănesc, din punct de vedere sanitar, administrativ şi economic, pentru a face din el o fortăreaţă a neamului. Avem destule inteligenţe în diferite pături ale populaţiei pentru ca să realizăm cu ele o şcoală nouă, atât la sat cât şi la oraş. 
Avem amintirea încă vie a războiului victorios pentru întregirea neamului. Este timpul să avem curajul, ca după întregirea neamului să ne afirmăm şi credinţa în valoarea neamului.”

ROMÂNISMUL
CATEHISMUL UNEI NOI SPIRITUALITĂŢI

CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU

BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ
1936


Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

luni, 16 octombrie 2017

Chere Roumanie


Chère Roumanie, tu prends dans la lutte sacrée le rang que t'assignait la noblesse de tes origines! Oui, tu es de la grande race patricienne, créatrice du Droit! 
Pendant des siècles, au cours d'un long martyre, tu as bu jusqu'à la lie l'injustice et la douleur; mais, dans la nuit profonde, tu gardais, avec ta langue, le secret de ta force et ton idéal. 
Le voici qui se réalise enfin. Après t'être affranchie, tu vas sauver tes frères!

ALLOCUTION
PRONONCÉE
PAR M. PAUL DESCHANEL,
PRÉSIDENT DE LA CHAMBRE DES DÉPUTÉS.

ANNEXE AU PROCÈS-VERBAL DE LA SÉANCE DU 12 SEPTEMRE 1916.
CHAMBRE DES DÉPUTÉS
SESSION DE 1916


Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

sâmbătă, 30 septembrie 2017

“...in mijlocul poporului s-au aflat spirite luminate, oameni cu harul viziunii!

Nestor Vornicescu (n. 1 octombrie 1927, Lozova, judeţul Lăpuşna, azi Republica Moldova - d. 17 mai 2000) a fost un mitropolit român, membru de onoare (1992) al Academiei Române.



“După cum s-au alipit de bună-voie și pentru veșnicie Țările surori, tot astfel, această Unire a națiunii române să se extindă și asupra Sfintei noastre Biserici strămoșești.”
(Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 31 decembrie 1919)

„Constituind de-a lungul istoriei noastre o permanentă, o sacră năzuință, ideea unității național-statale, ca și cea a independenței și suveranității naționale, s-a exprimat în chip evident ca o permanență de program și înfăptuire.
Temeiurile dezideratului de unitate națională, deziderat nutrit vreme de secole de către locuitorii statornici ai provinciilor românești, și-au aflat totdeauna legitimitatea în moștenirea comună de la străbuni a aceluiași spațiu etno-geografic, carpato-dunărean-pontic, în unitatea de limbă, de credință și tradiție.
Chiar dacă, secole la rând, ținuturile românești au trebuit să aibă organizare și conducere administrativă separate – date fiind condițiile dezvoltării istorice și, mai ales, contextul specific al epocii feudale timpurii, când s-au constituit statele românești – modul de viață al românilor era același și în toate prilejurile potrivite și-au manifestat dorința de organizare și conducere unică, voința înfăptuirii unității național-statale, cauza sfântă pentru care poporul român a luptat nestrămutat, cu adâncă, nezdruncinată credință în dreptul și în dreptatea sa.
“Ce sunt toate frământările popoarelor, decât năzuința de a realiza ideea dreptului lor, de a apăra această idee atât în relațiile dintre popoare cât și în acelea dintre clasele sociale?” – se întreba eruditul istoric A. D. Xenopol. În aceeași ordine de idei, savantul Nicolae Iorga atrăgea atenția asupra faptului esențial, axiomatic pentru istoria universală, că “o națiune are dreptul să se conducă după interesul ei”- interesul de a-și apăra ființa națională, dreptul la unitate, independență și suveranitate.
Statornica speranță și credință în izbânda deplină a eforturilor pentru înfăptuirea idealurilor naționale și sociale, pentru apărarea drepturilor istorice legitime și a ființei neamului au unit toate forțele poporului roman în momentele hotărâtoare ale istoriei noastre. “Cele trei Țări românești din Daacia lui Traian – arăta Vasile Pârvan – Ardealul, Moldova și Țara Românescă, s-au sprijinit una pe alta, trimițându-și oameni, oști, bogății, cărți de învățătură, și au fost așa un trup și un suflet.”
“Un trup și un suflet” au fost și rămân, pentrtu veșnicie, ținuturile românești cu oamenii lor, păstrând, de la o generație la alta, flacăra sacra a iubirii de Patrie.
Însăși independența, arăta același V. Pârvan, s-a păstrat și se va păstra mereu pe temelia ființei naționale, pe unitatea ce s-a consolidate mereu în decursul timpului.
Finalizarea dezideratului Unirii și unității noastrte naționale în frontierele străvechi, dobândirea independenței depline, au reprezentat încununarea aspirațiilor întregului neam românesc și, în mod legitim, au dobândit și o recunoaștere în conștiința Europei.
După înfăptuirea de o clipă – în oceanul vremii – a visului de Unire de către Mihai Viteazul la cumpăna secolului al XVI-lea și secolului al XVII-lea, unitatea noastră națională a fost realizată în chip temeinic, desi parţial, în anul 1859, prin actul istoric de la 24 Inuarie și alegerea lui Alexandru Iaoan Cuza ca domnitor în cele două Principate Unite. A fost un act cu profundă semnificație în lupta pentru unitate deplină, act ce s-a bucurat de adeziunea deplină și de sprijinul entuziast al celorlalte provincii românești, Transilvania, Banatul, Dobrogea. Aceeași adeziune și unitate de simțire s-au manifestrat și în contextual evenimentelor care au condus la dobândirea deplinei independențe de stat a României în 1877 – 1878. 
Unirea s-a desăvârșit cu mari jertfe în anul mântuirii 1918. 
In toate aceste momente cruciale, în mijlocul poporului s-au aflat spirite luminate, oameni cu harul viziunii, care au arătat calea pentru înfăptuirea năzuințelor poporului, pentru exprimarea conștiinței sale de unitate, de alcătuire a unui singur stat care să cuprindă în granițele sale pe toți românii.”

1 Decembrie 1988
Dr. NESTOR VORNICESCU
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT

DESĂVÂRȘIREA UNITĂȚII NOASTRE NAȚIONALE – 
FUNDAMENT AL UNITĂȚII BISERICII NOASTRE STRĂBUNE
EDITURA MITROPOLIEI OLTENIEI
CRAIOVA – 1988


Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

vineri, 4 august 2017

"Ofiţerii şi gradaţii la piese!"

6/19 august 1917 – Atacul de la Padurea Răzoare -Mărăşeşti


„O puternică coloană duşmană iese din pădurea Răzoare şi se îndreaptă către Cota 100. Rezerva batalionului I/51, cu o companie de mitraliere, îi iese în cale. Zadarnică împotrivire. Copleşit de numărul mare al atacatorilor, contraatacul român e zdrobit. Toţi ofiţerii cad, în frunte cu comandantul. 
Dar compania de mitraliere a batalionului e aci. Căpitanul Ignat Grigore îşi aşezase mitralierele într-o tranşee, adunase în jurul său sfărâmăturile batalionului şi organizase rezistenţa. Căpitanul Ignat primise ordinul să ţie pe loc înaintarea duşmanului “cu orice preţ”. El a înţeles care e singurul preţ cu care se poate plăti oprirea inamicului şi nu i s’a părut prea mare.
Mitralierele încep să ţăcăne, iar duşmanul e pironit în faţa tranşeei. Artileria germană reperează tranşeea şi aruncă ploaie de şrapnele peste compania de mitraliere; ea stă neclintită şi ţăcăniturile precipitate parcă înumără vieţile pe care le răpune şi tot nu pridideşte. De două ori duşmanul ameninţă cu împresurarea; de două ori şi compania îşi schimbă aşezarea şi secerişul nu conteneşte. Rândurile apărătorilor scad văzând cu ochii; cadavrele duşmanilor şi camarazilor îngreunează mânuirea maşinilor. Din când în când, încă o mitralieră amuţeşte, încă un servant cade fulgerat. Acum n’a mai rămas nici un soldat care să poată înlocui pe cei căzuţi. Căpitanul Ignat dă un ordin scurt:
- Ofiţerii şi gradaţii la piese!
Şi el însuşi se aşează la piesa no. 1. Sub mâna dibace a maestrului, glasul mitralierei izbucneşte mai mânios decât oricând.
Şi momentul fatal soseşte. Puhoiul duşman a trecut peste mormanul de cadavre semănate în faţa companiei eroice şi s’a năpustit furios în linia ei de fier şi foc. Cei din urmă servanţi, rămaşi în viaţă, sunt ţintuiţi cu baionetele pe mitralierele lor. 
La postul său, Căpitanul Ignat, străpuns de zeci de baionete, cade, îmbrăţişând ţeava înroşită a mitralierei pe care o servise până în cea din urmă clipă.
A doua zi, sanitarii au găsit pe câmpul de luptă o tranşee acoperită cu două rânduri de cadavre de duşmani. Dedesupt, printre mormane de benzi şi de tuburi arse, opt mitraliere, îngropate sub dărâmăturile tranşeei. Era compania de mitraliere a Batalionului  Întâiu. Căpitanul Ignat, sublocotenentul Grigoriu şi toţi servanţii pieselor erau la postul de datorie, cu mâinile încleştate pe trăgaciu şi cu capetele plecate peste ţeava piesei lor. Pe faţa de ceară a şefului, moartea fixase pentru veşnicie zâmbetul de satisfacţie al omului care izbutise să-şi îndeplinească consemnul.
Jertfa nu fusese de prisos. Un ceas de întârziere a înnaintării duşmanului însemnase câţiva kilometri de apropiere a rezervelor diviziei, care sosiau în pas alergător la locul primejdiei.”

MITRALIERELE CĂPITANULUI IGNAT
ISTORIA RĂZBOIULUI PENTRU ÎNTREGIREA ROMÂNIEI
1916 – 1919
VOLUMUL II
AUTOR CONSTANTIN KIRIŢESCU


Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni

vineri, 14 iulie 2017

“In acest ceas al istoriei isi afla actul de nastere Manastirea Soveja.”


“Iarna anului 1644-1645, Târgovişte. Un sfânt, pe numele său Varlaam, pe vremea aceea mitropolit al Moldovei, îşi lăsa sărutată, după tradiţie, mâna dreaptă, mai întâi de către domnul muntean Matei Basarab, apoi de către doamna acestuia, Elena, una dintre cele mai erudite femei ale timpului, de către Udrişte Năsturel, fratele ei, cumnatul de nădejde al domnului muntean, şi în cele din urmă de către marii boieri ai curţii. Venise în Ţara Românească prin vechiul ţinut al Putnei şi Focşaniului, pentru a pecetlui pacea atât de tulburată de războaie dintre cele două ţări surori, Moldova şi Ţara Românească.
Şi într-o clipă de taină petrecută cu luminatul voievod muntean, Dumnezeu i-a strecurat în minte o îndrăzneaţă idee. Aceea de a-i propune acestuia, ca semn al împăcării, ridicarea de către fiecare dintre domnii celor două ţări a câte unei mănăstiri în patria celuilalt.
În acest ceas al istoriei îşi află actul de naştere Mănăstirea Soveja.
Lucrările au început în primăvara anului 1645, iar în decembrie acelaşi an biserica mănăstirii ctitorului muntean era gata, în timp ce domnul Moldovei, Vasile Lupu, ridica Biserica Stelea din Târgovişte. Şi, astfel, "cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu porunca şi cheltuiala preapăcătosului rob al lui Dumnezeu Ioan Matei Basarab şi Voievod a toată ţara Ungrovlahiei şi a soţiei noastre kneaghina Elena, s-a ridicat acest dumnezeiesc templu al Naşterii Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, afară din hotarele ţărei noastre, în locul moldovenesc al Vrancei. Ziditu-s-a cu bunăvoinţa şi cu pogorământul Domnitorului moldovenesc Ioan Vasile Voievod, în anul facerii lumii 6153 (1645)", după cum glăsuieşte o variantă a traducerii pisaniei bisericii în limba slavonă.”



Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni

miercuri, 31 mai 2017

1 IUNIE


„Hai să intrăm în această cetate, din pură curiozitate. Adică pentru o zi fiecare copil mic să-şi fie lui însuşi bunic. Să-şi spună poveşti şi singur să-şi dea plin de gravitate sfaturi, pe care tot el să le creadă în taină fleacuri. Deci astăzi n-o să ne mai scapere pe nici un drum picioarele: stăm acasă şi zicem că ne dor şalele. Of, eu simt creştetul parcă-mi cresc din el cuie şi mai am alt junghi tocmai la mama dracului, în călcâie. Nu ştiu, aţi remarcat oftatul? Bătrâneţea începe aşadar, odată cu văitatul. Iată-ne într-o lume fermecată, pe lângă care orice poveste pare seacă şi adevărată. Din copii am devenit dintr-o dată moşi şi strămoşi şi purtăm galoşi...”

Să îmbătrânim – de-o probă

Din volumul:
Unde fugim de-acasă?
(Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti)

Marin Sorescu
Editura Tineretului, Bucureşti 1966


La Mulţi Ani fericiţi, dragi copii,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni

vineri, 30 decembrie 2016

La mulţi ani, 2017 !


Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Şi făcliile aprinse.
Şi la anul să trăiţi,
Să vă găsim infloriţi,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate-ndestulată.
La anul şi la mulţi ani!
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni

duminică, 24 aprilie 2016

"Să iertăm toate pentru Înviere"


                                                       Slavă… Şi acum… Ziua învierii!
                                                       Şi să ne luminăm cu prăznuirea, 
                                                       Şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. 
                                                       Să zicem: fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; 
                                                       Să iertăm toate pentru Înviere. 
                                                       Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, 
                                                       Cu moartea pe moarte călcând, 
                                                       Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!


Ziua Învierii gl. V+ Terirem - Nectarie Schimonahul (Solist Dirijor Prof. Dr. Victor Șapcă)
Grupul psaltic „Sf. M. Mc. Dimitrie” al Catedralei Mitropolitane din Craiova


http://teofanmada.ro/2016/04/20/iata-mirele-vine-concert-de-muzica-bizantina-la-arad/

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Credin%C5%A3a&optiune=Muzic%C4%83+psaltic%C4%83&optiune2=%C3%8Envierea+Domnului+-+Sfintele+Pa%C5%9Fti

Cu credinţă,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a românilor de pretutindeni