Memorabilă este activitatea sa la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, unde a susţinut cu demnitate şi curaj că România trebuie tratată ca un stat independent şi suveran, cerând să i se recunoască sacrificiile făcute în războiul abia încheiat, precum şi unirea Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei cu Patria Mamă.
„Politica este un şir neîntrerupt de griji“
A desfăşurat o amplă bătălie diplomatică, neezitând să-l contrazică pe preşedintele Conferinţei, care susţinea că statele mari au responsabilităţi mai mari decât cele mici. În replică, Ion I.C. Brătianu a spus „Responsabilitatea fiecăruia dintre state, indiferent de mărimea lui, nu este mai puţin totală în ce priveşte independenţa şi securitatea sa“. Evident, o asemenea atitudine nu convenea celor care s-au erijat în Consiliul Suprem al respectivei Conferinţe, dar Brătianu nu şi-a propus să intre în „graţiile“ acestora, ci a susţinut cu fermitate interesele ţării sale. A plecat din Bucureşti în ziua de 11 ianuarie şi a rămas la Paris până la 2 iulie 1919. A negociat săptămâni în şir, zile şi nopţi, ajutat de o echipă de experţi din rândul cărora făceau parte personalităţi precum generalul Constantin Coandă, Constantin Diamandi, Nicolae Mişu, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Pelivan, Mircea Djuvara, Ludovic Mrazec.
A fost nevoie de un uriaş consum de energie şi de inteligenţă, a avut de întâmpinat multe adversităţi, dar nu s-a lăsat învins, ştiind că luptă pentru ţara sa. El îi spunea lui I.G. Duca: „Politica îţi poate da din când în când satisfacţii şi onoruri; dar, pentru un om iubitor de ţară şi conştient de răspunderile sale, politica este un şir neîntrerupt de griji, de jertfe, un drum pe care eşti sortit să culegi mai multă nedreptate decât răsplată“.
Cu harta României Mari în geantă
Dincolo de dificultăţile prin care a trecut, şeful delegaţiei române s-a întors de la Conferinţa de Pace cu harta României Mari în geantă. Acesta rămâne actul esenţial, care l-a înscris în istorie pe Ion I.C. Brătianu ca un adevărat patriot român.
În 1919, când s-a trasat noua hartă a Europei, liderii marilor puteri – Franţa, Marea Britanie, Italia, SUA – urmăreau să-şi impună dominaţia în Europa şi în lume. Ion I.C. Brătianu a iniţiat colaborarea statelor cu „interese limitate“ – România, Serbia, Grecia, Polonia, Cehoslovacia –, reuşind să se impună în faţa Consiliului Suprem. În acea dispută, diplomaţia românească a promovat noile principii ale relaţiilor internaţionale, înscrise în Statutul Societăţii Naţiunilor, şi a obţinut un veritabil succes prin recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, hotărâtă la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia în 1918.
Agenda politicienilor, paralelă cu realitatea europeană
Astăzi, în 2017, asistăm la o situaţie oarecum similară cu cea din 1919. De această dată se urmăreşte reorganizarea Uniunii Europene, astfel ca aceasta să funcţioneze cu „două viteze“. Guvernele din Germania, Franţa, Spania şi Italia susţin împărţirea statelor membre în două categorii: cele dezvoltate (categoria I) şi cele mai puţin dezvoltate (categoria a II-a). Ca urmare, în ultimele luni se desfăşoară o amplă dezbatere, fiecare ţară promovându-şi, cu argumente şi stăruinţă, propriile interese.
Din păcate, în aceste momente decisive, agenda publică a liderilor politici români este paralelă cu realitatea europeană. Ei sunt preocupaţi de răfuieli interne, de probleme colaterale, de satisfacerea propriilor orgolii şi vanităţi.
Preşedintele României, care, potrivit Constituţiei, „reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale“, a pus între paranteze „funcţia de mediere între puterile statului“ şi s-a plasat în fruntea mişcării împotriva Guvernului şi a principalului partid de guvernământ. La rândul său, Executivul, deşi are în structura sa Ministerul Afacerilor Externe, este absent de la reuniunile UE, unde se decide soarta Europei şi, evident, a României. Abia instalat, Guvernul s-a preocupat de adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, care a generat manifestaţii de stradă „spontane“, neautorizate, cu care s-a solidarizat şi preşedintele României, care a ţinut să fie văzut în rândul protestatarilor.
Iohannis, la Malta: „export“ de dispute interne
În ziua de 3 februarie 2017 a avut loc în Malta o „reuniune informală“ a liderilor UE, unde s-a discutat despre pregătirea summitului, tot „informal“, de la Roma, din 25 martie, care se va pronunţa asupra „direcţiilor strategice ale evoluţiei Uniunii Europene“. Se ştie bine că la aceste întruniri „informale“ se iau cele mai importante decizii, confirmate apoi în cadrul reuniunilor oficiale.
Era de aşteptat ca preşedintele României să fie extrem de activ şi să argumenteze necesitatea ca ţara sa să fie validată ca membru egal cu celelalte state din UE. Să aducă argumente, să realizeze colaborări cu liderii celorlalte state cărora li se rezervă un loc secundar şi să pledeze împreună pentru adevărata unitate a UE.
În realitate, preşedintele – făcând abstracţie de locul unde se afla şi de ordinea de zi a Conferinţei – a mutat disputele interne pe plan internaţional. Ajuns în Malta, a declarat că situaţia din ţara sa „este destul de complicată şi am sute de mii de români de-ai mei în stradă, trebuie să găsim o soluţie la această problemă şi cred că o vom găsi“.
În realitate, preşedintele – făcând abstracţie de locul unde se afla şi de ordinea de zi a Conferinţei – a mutat disputele interne pe plan internaţional. Ajuns în Malta, a declarat că situaţia din ţara sa „este destul de complicată şi am sute de mii de români de-ai mei în stradă, trebuie să găsim o soluţie la această problemă şi cred că o vom găsi“.
Nu ştim ce argumente a folosit (şi dacă le-a folosit) pentru susţinerea intereselor României, dar s-a comunicat că a discutat „minute bune“ cu prim-ministrul Germaniei şi cu premierul Olandei. După întâlnirile respective, preşedintele a precizat că cei doi demnitari „au fost impresionaţi când le-am zis că sute de mii au ieşit în stradă“, drept care „şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu evenimentele din ultimele zile de la Bucureşti“. Este clar că preşedintele nu a fost preocupat de viitorul statut internaţional al României, ci a urmărit să obţină sprijin în calitatea sa de reprezentant al opoziţiei politice din ţară.
Niciun cuvânt despre promovarea intereselor României
În ziua de 7 februarie 2017, preşedintele s-a prezentat în faţa Parlamentului, dar nu pentru a relata despre cele discutate la Malta şi despre punctul de vedere expus la respectiva Conferinţă, pentru a propune realizarea unui consens naţional privind promovarea intereselor României în cadrul UE.
A venit pentru a continua răfuiala cu Guvernul şi cu majoritatea parlamentară. A declarat că ar fi vrut să vorbească „despre lucruri importante pentru România. Aş fi vrut să vă vorbesc despre Centenar… Aş fi putut să mai vorbesc poate despre proiectul de ţară… dar vremurile nu sunt obişnuite şi suntem în plină criză politică. Sute de mii de români protestează în stradă; naţiunea e în alertă, e vie, e atentă şi e foarte nemulţumită… Românii sunt indignaţi şi revoltaţi… Ce facem? Dragilor, ce facem?… Nu vă bateţi joc de România!… Voi convoca un referendum… Îi felicit pe părinţii care şi-au adus copiii în Piaţa Victoriei pentru o lecţie de democraţie“.
Aşa a glăsuit preşedintele, în timp ce Europa fierbe. Nicio vorbă despre reuniunea de la Malta. Niciun cuvânt privind locul ce i se rezervă României în UE pentru mulţi ani de aici înainte!
Așteptăm să ne hotărască alții soarta
Între timp, reprezentanţii Germaniei, Franţei, Italiei şi Spaniei s-au întrunit la Versailles şi au convenit ca la summitul de la Roma să susţină o UE cu două viteze. La rândul lor, Ungaria, Cehia și Slovacia şi-au strâns rândurile, stabilind să acţioneze în comun pentru a face faţă ofensivei celor „din grupa I“.
Liderii noştri politici aşteaptă ca alţii să hotărască soarta României. Ei nu se implică în activităţi care i-ar putea deranja pe „cei mari“. Consilierul prezidenţial pentru Afaceri Europene, Leonard Orban, a ţinut să lămurească opinia publică: preşedintele consideră că „este inutil să aibă loc dezbateri în Parlament privind viitorul Uniunii Europene după Brexit“, deoarece „poziţia României este deja formată“, şi anume că „ar trebui să se meargă cu toţii înainte, să se avanseze cu toţii“. Este greu de crezut că Ludovic Orban, fost consilier UE, nu ştie că asemenea declaraţii nu au nicio valoare, că pentru a obţine ceva trebuie să negociezi „la sânge“, să fii mereu „pe fază“, să intervii la momentul oportun, să contribui la elaborarea documentelor respective.
România s-a plasat singură la coada UE
În al 24-lea ceas, mai exact, în ziua de 7 martie 2017, preşedintele a zis că „vom avea şi consultări şi dezbateri publice“ în legătură cu UE. Evident, ca o măsură de prevedere, să nu se spună mai târziu că s-au luat decizii majore, iar cel care reprezintă statul român a făcut doar figuraţie.
După toate probabilităţile, aceste dezbateri interne vor fi inutile, deoarece România s-a plasat singură la coada UE, devenind oficial ţară de mâna a doua, dispreţuită, piaţă de desfacere pentru statele din linia I, cu o forţă de muncă ieftină, numai bună pentru a fi stoarsă, în continuare, de resursele ei naturale.
În schimb, liderii ei politici vor trăi în aceeaşi atmosferă de „satisfacţii şi onoruri“, fericiţi că nu i-au supărat pe „cei mari“. Şi evident că nu au simţit nevoia să afle cum s-a comportat, într-o situaţie similară, Ion I.C. Brătianu.
Autor: Ioan Scurtu
Sursa: Ioan Scurtu Blog
