Fotografia zilei - Gelu Dragoș Junior&Unguru Bulan(Ciprian Cătunescu)

 

Fotografia zilei - Cățelușa LEA

 

Foto: Gelu DRAGOȘ Junior

Fotografia zilei - Bavna și binefacerile ei

 

La mulți ani binecuvântați, fiului meu Gelu DRAGOȘ Jr.

 

Cum au ajuns aripile sa fie ataşate pe spatele îngerilor

privind pasarile, dedal si icar au invatat zborul,

oamenii l-au uitat...

tarziu au inceput sa viseze ca zboara din nou

si nicio pasare nu s-a mai simtit libera in zbor;

masinarii de zbor mai grele ca aerul

aruncau bombe grele,

pamantul devenea plin de sange

iar pasarile flamande rupeau cu ciocul

bucati de carne

soldatilor ramasi li se montau aripi metalice

din armele devenite inutile dupa

razboi

si deveneau ingeri...

Cum a ajuns marea să fie sărată

Pamantul sa fie un ring de dans!

au spus,

apoi au dansat pana li se rupeau incaltamintele

si tot nu s-au oprit,

nici cand le sangerau picioarele

si marile se colorau in rosu...

apoi au zis:

Pamantul sa fie o pictura imensa,

au vopsit catargele vapoarelor,

pescarusii si marea

si nu s-au oprit nici cand li se rupeau pensulele,

nici cand ii dureau mainile...

tarziu, cand s-a lasat inserarea,

au inceput sa planga si au sarat marea...

Nord Literar – 252

Noul număr al revistei de cultură „Nord Literar”, proaspăt ieșit de la tipar, rămâne o alternativă de lectură de calitate pentru iubitorii de literatură și nu numai.

Ioan Es. Pop este laureatul din acest an al Premiului Național de Poezie „Lucian Blaga”, prilej cu care Irina Petraș realizează un portret al poetului care ne privește „dintr-un înlăuntru care sugerează captivitatea”.

Ion Papuc îi conturează un portret jurnalistei Viorica Pârja, pornind de la cel mai recent volum al său, „Spectacolul inteligenței umane”, iar Horia Bădescu lui Constantin Cubleșan la împlinirea vârstei de 85 de ani, „omul acesta de o bunătate funciară, scriitorul acesta demn de profesiunea lui”.

Gheorghe Glodeanu aduce pe tapet temele principale - alchimia și călătoria inițiatică - ale volumului „Alchimistul” al lui Paulo Coelho, care l-a plasat pe autor în Guinness Book, fiind cea mai tradusă carte a unui autor în viață.

Prin originalitatea stilului, volumul „Cronici cronice și acute” al lui Nicolae Weisz poate fi integrat „jurnalismului de tip Gonzo”, din perspectiva criticului literar Daniela Sitar-Tăut.

La rubrica „Avalon”, Ovidiu Pecican se oprește asupra volumului „Reforma la români. Un fenomen de transfer cultural în secolele XVI-XVII” al universitarului budapestan Nagy Levente, în care sunt analizate primele semne ale modernității noastre, pornind de la începuturile utilizării limbii valahe în biserici.

Rubrica „Orfeu” îl are ca invitat pe poetul Vasile Barbu (Uzdin, Serbia), precum și pe parodistul Lucian Perța.

„Nord Literar – 21, între jurnal și reportaj sentimental” este materialul în care Dana Buzura-Gagniuc face o radiografie cu accente personale a evenimentului dedicat aniversării revistei, derulat timp de două zile, din care n-au lipsit lansările de carte, Muzeul Autografelor, târgul de carte, dezbaterea, seri de muzică și poezie.

„Caut să judec drept și să rostesc cu rost” – își expune Delia Muntean crezul în interviul acordat Marinei Kalkan, redactor al revistei „Lumina” din Pancevo, Serbia.

Șase recenzii sunt în acest număr al revistei: Teodor Damian la volumul lui Iuliu-Marius Moraru, „Părintele Savarion și alte năzdrăvănii literare”, Ioan Hădărig despre „Jocul Cuvintelor, Carte de citit și colorat” a Elenei Cristea, Constantin Cubleșan la volumul de poezii „Neodihna gândului” al poetului maramureșean Gheorghe Pop, Raluca Hășmășan despre „Urcăneștii” lui Pavel Dan. Gheorghe Pârja se oprește asupra a două volume aparținând unor autori maramureșeni pe care Revista de Cultură „Nord Literar” i-a premiat în acesta an: „Autori canadieni” al Anei Olos și „Odiseea filosofică a cunoașterii și alte texte” al lui Florian Roatiș.

Ioan Dorel Todea interpretează critic romanul Monei Șimon, „Locul unde mai trăia ziua”.

Pagina de proză aparține Daianei Felecan, cu un fragment emoționant având-o în prim-plan pe mama sa.

La pagina de poezie, îi regăsim pe Sandu Frunză, Ciprian Coc și Gelu Dragoș jr., iar în pagina dedicată artelor, Dalina Bădescu creionează un portret al artistului plastic Mircea Bochiș, atât din perspectiva creației, cât și a atitudinii acestuia în contextul artei contemporane.

În pagina de traduceri, Adrian Grauenfels (Israel) ne propune câteva fragmente din creația lui Umberto Eco.

Poemul lunii aparține poetei Elena Cărăușan, iar ilustrarea revistei este realizată cu stampe, fotografii și cărți poștale ilustrate din patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Dana GAGNIUC BUZURA 

Fotografia zilei - Trofeu pentru pescarul amator Gelu Dragoș Junior

 

Poezii de Gelu DRAGOȘ Junior

 

Psalm

Cu buze de rouă şoptesc un cuvânt;
Agonizând poemul, adaug un rând,
Pe coală, doar creionul mâzgălind hârtia
Vorbeşte cu Tine. Eu scriu poezia.

Şi port zilnic poveri grele-n frunte
Iar Ţie nu-Ţi pasă, deşi vezi că-s multe,
Mă laşi să zdrobesc în vers agonia,
Să risipesc în pahare adânci poezia.

Şi nu sunt eu cel vrednic să-Ţi vorbesc

Căci ştii bine, Doamne, eu zilnic greşesc,

Dar Tu, paşnic, nu-Ţi reverşi mânia

Şi-mi dai zilnic pâinea şi poezia.

M-ai ales dintre-atâţia să Îţi fiu artist,
De-aceea eu scriu şi sunt veşnic trist,
M-ajuţi, Doamne, să-mi înving mândria
Căci numai TU nu-mi ucizi POEZIA…

                         

Nevoia de a te ruga

ştii, Doamne, că n-am mai vorbit cu Tine
de la şaisprezece ani
când îngerul acela flâmănd şi bolnav din mine şi-a rupt aripile
de atunci n-am mai crezut unul în altul
peste puţin timp
am şi uitat unul de existenţa celuilalt...

rar îmi aduc aminte de
apocalipsa 22, 13
şi cuvântul Tău, Doamne, mă însângerează...

aş vrea uneori să-mi crească aripi de heruvim
să mă pot muta de pe-acum sus în cer
să Te văd şi să Te ating...

dă-mi Doamne măcar puterea
de a călca nisipul fin al clepsidrelor
de a-mi desena viaţa în interiorul scoicilor
apoi să le vând şi tot eu să mi le cumpăr...

                            

Trenul mort

Trenul înainta încet ducând cu el greutățile veacului nostru...
Rotocoale de fum ce se pierd prin gări construite de oameni
Ce te întreabă de pe peroane murdare "asta nu-i trenul vostru?
Urcați, vă rog în vagonul - cușetă..."

Si trenul isi taraie incet maruntaiele de fier forjat dupa el,
Controlori impreuna cu călători se amestecă-n tăcere pe hol
"Sa nu va temeti, calatoria noastra n-are nici un tel!
Calatorim doar ca sa nu stam degeaba!"

Trenul porni din ultima gara spre direcția CER
Controlori-îngeri se-mping întrebând de bilete,
Mă strecor ținând în lesă câinele meu, zis cerber...
"Mai e puțin și ajungem si noi, băiete!"

                                            Gelu Dragoș Junior

 

Mai am pași de făcut!

 

În lume există un moment și un loc

În care nu mă simt aiurea deloc,

Momentul în care simțeam că trăiam,

Când eram tânăr și copilăream...

Dar timpul fuge și tace mereu,

Și ne dăm seama târziu că e greu...

Și orice ar fi,

Nu-l poți opri...

Suntem condamnați a trăi...

Și nu ne dăm seama decât prea târziu;

De ce se întâmplă asta? Nu știu,

Dar timpul nu șade niciodată în loc,

Se-ntinde de parcă e foc!

Ne arde aiurea,

Începi să simți ura.

Atunci când începi să trăiești,

Din păcate

Te duci spre cele cerești.

Fuck off

Nu mă duc nicăieri!

Mi-aduc aminte de ziua de ieri

Și nu o să mor, cel puțin nu acum,

Încă mai am de făcut pași pe drum...

Gelu DRAGOȘ JUNIOR

La mulţi ani binecuvântaţi Gelu DRAGOŞ JUNIOR!!!

 

Fiul meu drag Gelu Junior, tata şi întreaga familie te felicită de ziua TA de naștere! Îți doresc din suflet să fii mândru de tine fiindcă eşti un bărbat corect, altruist, bun la suflet, săritor, sensibil, iubitor de neam românesc. 

 Luptă-te zilnic pentru fericirea ta și neapărat folosește puterea minţii în orice bătălie sau demers sufletesc ori economic. Succes perpetuu fiule drag, sănătate maximă, muzică rock de calitate  și toate visele tale să ţi se împlinească! 

LA MULŢI, MULŢI ANI LUMINOŞI!

                                                                             

Poesis - Gelu Dragoş Junior

 

                         ***

Nu-mi pasă de lume că mă vorbește din greu

Lumina din voi e întunericul meu,

Aud vorbe că aș fi derbedeu

Dar

Nu-s satanist și nu-s nici ateu,

Prin venele mele curge sânge de zeu

Dac

Și iar mă apropii de pietre și tac,

În preajma ta mereu mă prefac

În înger și demon, în sfânt și în drac

Mă storci de putere și zac

Lumina din tine e întunericul meu

 

                      ***

Hey,

Mă uit în oglindă și văd că's urât,

Iar încep să strâng sticla de gât

Și nu-mi pasă de tot ceea ce e banal

Mă scutur de tot; parcă's la spital

Și parcă nimic nici nu are rost,

Vreau să bag un cui și văd că e post

Nu sunt prost;

Cum p..ă să treci peste tot ce-i al nost'

Când suflul vieții tale-i anost

Damn

Acum stau și ascult, sunt pe beat,

Povestea asta parcă e pe repeat:

Carbit;

Pușc artificii zici că's lovit,

Copiii din zonă m-au nimerit

Zău

Și parcă deodată mi-e frică să sper,

Iubeam cândva ziua de ieri.

Nu's miner

Dar viitorul îmi e incert

Să știți că vă uit, dar nu pot să iert

Yeah

 

 

Fotografia zilei - Armillaria mellea

 

Foto: Gelu DRAGOŞ JUNIOR

Pădurea Bavna (ne)schimbată...

 Era ciudat cum pădurea arăta diferit scăldată în lumina palidă a dimineții. Era ceva feeric, misterios și totodată minunat ce o învăluia. Dar totuși era aceeași pădure pe care o cunoștea dintotdeauna, de când era doar un copilandru. Era ceva ce îl legase încă de atunci de pădure. O legătură care se crease pe veci. Semeția copacilor. Liniștea sufletească pe care o simțea acolo, în mijlocul pădurii, departe de cărările știute de oameni. Acolo unde doar fiarele umblau în miez de noapte, acolo unde se putea elibera de societate, unde se simțea el întreg, așa cum era. Acolo erau locurile pe care i le arătase bunicul lui, locuri în care știa că va găsi recompensa dorită: armillaria tabescens sau popular: bureții de bortă.

În scurt timp își dădu seama că nu se înșelase: pădurea era diferită. Îmbătrânise, asemeni lui, dar în plus se simțea suferința ei. Dinții drujbelor sfârtecaseră din trupul ei, iar tăieturile topoarele lăsaseră urme adânci încrestate cu sânge. Fără să își dea seama o lacrimă i se rostogoli pe obrazul nebărbierit...

Text şi fotografii: Gelu Dragoş Junior

Poetul Gelu Dragoş Junior premiat de eCreator!

 

POEZII de GELU DRAGOŞ JUNIOR

1. Cum au ajuns aripile sa fie ataşate pe spatele îngerilor

privind pasarile, dedal si icar au invatat zborul,

oamenii l-au uitat...

tarziu au inceput sa viseze ca zboara din nou

si nicio pasare nu s-a mai simtit libera in zbor;

masinarii de zbor mai grele ca aerul

aruncau bombe grele,

pamantul devenea plin de sange

iar pasarile flamande rupeau cu ciocul

bucati de carne

soldatilor ramasi li se montau aripi metalice

din armele devenite inutile dupa

razboi

si deveneau ingeri...

2. Cum a ajuns marea să fie sărată

Pamantul sa fie un ring de dans!

au spus,

apoi au dansat pana li se rupeau incaltamintele

si tot nu s-au oprit,

nici cand le sangerau picioarele

si marile se colorau in rosu...

apoi au zis:

Pamantul sa fie o pictura imensa,

au vopsit catargele vapoarelor,

pescarusii si marea

si nu s-au oprit nici cand li se rupeau pensulele,

nici cand ii dureau mainile...

tarziu, cand s-a lasat inserarea,

au inceput sa planga si au sarat marea...

3. Poem pentru ea

aştept:

să-mi iasă fluturi pe gură,

să-mi crească flori pe umeri,

să-mi curgă vin din ochi

sau cel puţin să-mi apară poeme în miezul palmelor

ca să mi le citeşti tu,

când îmi săruţi buricele degetelor...

4. Elegia pietrei

Toate pietrele cu care ati dat dupa mine

le-am adunat prin buzunare

si in scurt timp

au incoltit,

au crescut,

au dat ramuri si muguri

de pietre,

au dat rod

si toate pietrele au cazut

ca o ploaie

neasteptata...

***

am plans si m-am rugat

sa crape

sa se prefaca-n nisip

poate vor acoperi macar jumatate

zapada aceasta mult irosita

pe care nu mi-am dat seama ca am adunat-o

pana nu m-a durut

greutatea iernii si gerul din tample...

***

abia tarziu mi-am dat seama:

pietrele nu dau rod decat

pietre...

***

pietrele nu lau rod numai pietre

spunea sculptorul ce slefuia piatra,

si-o alegea cu rabdare,

o intorcea pe toate fetele

pana cand i se parea lui

ca piatra aceea lucrata va creea

sfincsi,

sau stramosi

Decebal si Traian.

***

unde vor mai incapea atatea

pietre?

am strigat...

din cubul meu mare, rotund,

o pasare de piatra isi lua zborul...

5. Pseudo-amore

             "Nu exista tristete mai mare ca insasi existenta"

Am scris o poveste pe cearceaful din pat,

Flamand dupa tine, o, curva moderna,

Cat inca se simte miros de pacat

Inlocuid vag caldura materna.

Noi ne-am iubit pe o sticla de votka,

Mi-ai mangaiat mana cu sanu-n zadar,

Eu te simteam ca pe o simpla polka

Pe care-o dansam natang iar si iar...

Mai toarna-mi iubit-o votka in palma,

Sopteste-mi descantul stravechi si uitat,

Sa-mi cante si mie cocosul din arma

Asemeni lui Petru, ce s-a lepadat...

6. Cautându-mi existenţa

în fiecare joi mi-e dor de mine

îmi caut certificatul de naştere paşaportul

buletinul de identitate

şi sper să nu fie tot eu cel de miercuri

dezamăgit scot din sertarul cu amintiri

poze cu prieteni pe care n-am certitudinea

să-i fi cunoscut vreodată

albumul cu amintiri

una bucată poezie scrisă la şapte-opt ani

mi-aduc aminte de dragoş-gelu-cel-de-cinci-ani

care la grădiniţă mânca hârtii

educatoarea îi spunea că o să ajungă un mare poet

deci beţiv deci avea dreptate

încet încet îmi dau seama că s-a făcut vineri

aşa că nu mai are rost să mă prefac

că sunt eu

în fiecare joi câştig câte o zi..

7. Psalm

Cu buze de rouă şoptesc un cuvânt;

Agonizând poemul, adaug un rând,

Pe coală, doar creionul mâzgălind hârtia

Vorbeşte cu Tine. Eu scriu poezia.

Şi port zilnic poveri grele-n frunte

Iar Ţie nu-Ţi pasă, deşi vezi că-s multe,

Mă laşi să zdrobesc în vers agonia,

Să risipesc în pahare adânci poezia.

Şi nu sunt eu cel vrednic să-Ţi vorbesc

Căci ştii bine, Doamne, eu zilnic greşesc,

Dar Tu, paşnic, nu-Ţi reverşi mânia

Şi-mi dai zilnic pâinea şi poezia.

M-ai ales dintre-atâţia să Îţi fiu artist,

De-aceea eu scriu şi sunt veşnic trist,

M-ajuţi, Doamne, să-mi înving mândria

Căci numai TU nu-mi ucizi POEZIA…

8. Azi nu bat caii sau "De azi nu mai beau"

beţivanii înţepeniţi pe scaune

îşi povestesc viaţa mizerabilă primei persoane care

face cinste cu o votcă,

până îi dor rinichii;

- Nu mai bea, fiule, nu mai bea!

fiindcă o să te doară-n curând

mamele zdrobite sub căruţe şi copite de cai…

prima iubire – prima beţie,

prima dată când a bătut un cal – a doua beţie,

altă iubire – altă beţie…

- Nu mai bate iapa, fiule, nu o mai bate!

fiindcă o să te doară-n curând

mamele ce-şi deplâng fiii alcoolici…

- Nu mai beau, mamă, nu mai beau!

fiindcă mă dor deja

mamele zdrobite sub căruţe şi copite de cai…

9. Nevoia de a te ruga

ştii, Doamne, că n-am mai vorbit cu Tine

de la şaisprezece ani

când îngerul acela flâmănd şi bolnav din mine şi-a rupt aripile

de atunci n-am mai crezut unul în altul

peste puţin timp

am şi uitat unul de existenţa celuilalt...

rar îmi aduc aminte de

apocalipsa 22, 13

şi cuvântul Tău, Doamne, mă însângerează...

aş vrea uneori să-mi crească aripi de heruvim

să mă pot muta de pe-acum sus în cer

să Te văd şi să Te ating...

dă-mi Doamne măcar puterea

de a călca nisipul fin al clepsidrelor

de a-mi desena viaţa în interiorul scocilor

apoi să le vând şi tot eu să mi le cumpăr...

10. Trenul mort

Trenul inainta incet ducand cu el greutatile veacului nostru...

Rotocoale de fum ce se pierd prin gari construite de oameni

ce te intreaba de pe peroane murdare "asta nu-i trenul vostru?

Urcati, va rog in vagonul - cuseta..."

Si trenul isi taraie incet maruntaiele de fier forjat dupa el,

Controlori impreuna cu calatori se amesteca-n tacere pe hol

"Sa nu va temeti, calatoria noastra n-are nici un tel!

Calatorim doar ca sa nu stam degeaba!"

Trenul porni din ultima gara spre directia CER

Controlori-ingeri se-mping intreband de bilete,

Ma strecor tinand in lesa cainele meu, zis cerber...

"Mai e putin shi ajungem si noi, baiete!"

11. Oanei

uneori, seara, împins dinspre apus,

fug din mine

şi nu mă caută nimeni...

mă regăsesc doar zorile

şi rămân surprinse:

în fiecare noapte,

desculţ,

alergam prin visele tale...

12. Vodka

si de va fi sa curga vodka peste noi,

innebuniti de ingeri cu zboruri schingiuite,

vom pierde sirul paharelor umbrite

si-o s-asteptam iubirea sa vie inapoi;

si de va fi ca zborul cadere sa ne fie,

cu aripile rupte ne-om ridica spre cer,

iubito, suferi-vom, de vodka si de ger,

iar pasarea flamanda iti va zambi doar tie...

si de va fi, iubito, sa nu mai fim vreodata

un zbor cu aripi rupte, de pasari risipite,

eu voi uita de vodka, de ger si de iubite

si-oi scrie despre tine cu-o inima curata.

13. Marea ca o femeie albastra

oare e drept să iubeşti marea

ca pe o femeie albastră cu nuferi în palmă?

m-ai întrebat apoi brusc am tăcut amândoi...

ai fi vrut atunci să îmi poţi citi gândurile

sau poate că deja mi le citeai

cum o făceai în fiecare joi seara când te iubeam

abia atunci îmi spărgeai buzele

mi le făceai ţăndări

mi le striveai sub greutatea buzelor tale

dar mie mi se părea că fac dragoste

cu ielele într-un lan de maci

şi că răsuflarea ta e defapt vântul

ce adia uşor prin părul lor despletit...

14. Iubire târzie în iarnă…

nu am nicio afacere cu toata zapada asta

in ciuda celor spuse de tine…

nici macar n-am vazut parisul iarna,

nici nu o sa-l vad vreodata impreuna cu tine

iar pasarile?

parca ieri spuneai ca toate pasarile acelea galbene,

cazute pe caldaram

inghetate,

cu ciocurile stranse,

nu o sa te mai iubeasca vreodata

asa cum te-au iubit…

apoi cearta aceea dintre noi

bibeloul acela de alabastru spart

cartile

aruncate pe geam

dvd-ul cu mozart

                                                         ***************

                                    Curriculum Vitae Gelu Dragoş Junior

Gelu Dragoş s-a născut la data de 5 mai 1988 în Baia Mare, a urmat ciclul primar şi gimnazial la Şcoala cu clasele I-VIII Lucăceşti, comuna Mireşu Mare, apoi a absolvit Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” Baia Mare. Actualmente este operator la Karelia Upofloor SRL Satulung.

 A debutat în presa scrisă la vârsta de 14 ani cu două poezii în pagina de cultură a ziarului local „Graiul Maramureşului”. A publicat în adolescenţă şi până acum câţiva ani când a „amuţit”poezie pe site-urile: „e – Bibliotheca Septentrionalis”,  „eCreator”, „Protecţia consumatorului de literatură contemporană românească – George Vasilievici”, „ Glas comun”, „Citipedia”, „Poesis”, blogul „Moara lui Gelu”, revista „Izvoare codrene”, etc

În 14 mai 2010 după ce a debutat la Cenaclul Scriitorilor Maramureş, regretatul poet Ion Burnar a scris de Gelu Dragoş junior în cotidianul „Informaţia zilei Maramureş” următoarele: „O plăcută surpriză a fost lecturarea la Cenaclul Scriitorilor din Maramureş a textelor poetice ale tânărului Gelu Dragos jr., fiul poetului si animatorului cultural din Mireşu Mare, institutorul Gelu Dragoş. Debutul său literar a încântat asistenţa prezentă prin siguranţa şi naturaleţea versurilor, dincolo de unele stângăcii inerente vârstei tinere. Bun venit în literatură, Gelule”!

La insistenţele şi îndemnul editorului Ioan Romeo Roşiianu, Gelu Dragoş Junior a fost convins să trimită aceste poezii, mai noi şi mai vechi, pentru a fi lecturate de iubitorii de poezie contemporană.

                                                                                  Vasile Bele

                                                                           Chiuzbaia, 31 iulie 2020