La prima întrunire din 2012, desfăşurată la Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" din Baia Mare, după o scurtă vacanţă, maramureşenii au demonstrat că le-a fost dor de cenaclu, prezentându-se în număr nesperat de mare. Programul a fost unul bogat, citindu-se poezie, dar lansându-se, totodată, revista "Izvoare codrene" şi documentarul biobibliografic dedicat lui Dragomir Ignat. Primii care au citit versuri au fost doi membri ai Cenaclului "Petre Dulfu" din Satulung: tânăra Alexandra Burlacu şi Ioan Ardusătan. Despre poezia primeia, etnologul Pamfil Bilţiu a opinat că "încă nu e finită, dar sclipiri există", în timp ce despre versurile lui Ardusătan, acelaşi Bilţiu a opinat că "sunt mai elevate, mai elaborate, dar nu de foarte mare substanţă". Cel care a citit un întreg volum în pregătire, intitulat "33 de poeme", a fost Ioan Hada, care a cerut să i se facă observaţii concrete, pe text, însă acest lucru nu s-a prea întâmplat (doar criticul literar Virginia Paraschiv conformându-se şi recomandându-i să recupereze anumite motive poetice uitate). "Hadaikurile lui Hada sunt o combinaţie între haiku şi felul lui de a vedea în vers o reflectare scurtă a unei sensibilităţi", a început să comenteze poetul Nicolae Scheianu, continuând: "Ele impun, până la un punct, o personalitate, creează un spaţiu în care poţi căuta, dar acest spaţiu e rotund, te întorci mereu de unde ai plecat. Începe prin a plăcea, dar apoi plictiseşte prin repetiţie, ajunge să te enerveze propria plăcere. Sigur, Ioan Hada a fost remarcat de critici buni, ceea ce nu e de ici, de colo. Dar el va avea de luptat continuu cu forma aceasta a poeziei, din care nu reuşeşte să iasă". Ioana Ileana Şteţco a comparat poezia lui Hada cu o scară desfăşurată pe orizontală: "E foarte ciudat cum cineva poate să meargă pe această scară şi, atunci când vine un gând, o conjuncţie se întoarce pe prima treaptă, cu un grad de profunzime foarte redus. Ioan Hada ar putea să scrie mai puţin, să se repete mai puţin şi să fie mai profund în ceea ce ne propune, căci nu e recomandabil, nici măcar terapeutic, să scoţi în fiecare an o carte".
Revista "Izvoare codrene", ajunsă la numărul 7, a fost prezentată de coordonatorul său şef, Vasile Dan Marchiş. Dacă traducătoarea Betty Kirchmajer Donca a remarcat conţinutul variat şi numele de rezonanţă prezente în revistă, în schimb prozatorul Valeriu Sabău a fost mai critic: "Revista nu e decât un amalgam de texte, între care într-adevăr unele par a fi de mare substanţă, precum cel al lui Pamfil Bilţiu. Dar cei care realizează revista scapă o grămadă de greşeli şi nu respectă regulile de paginaţie. Cu multă atenţie şi măcar cu un om care se pricepe, revista poate merge mai departe. Păcat de banii care se dau pentru ea!".
În ceea ce priveşte documentarul biobibliografic dedicat lui Dragomir Ignat la împlinirea vârstei de 65 de ani, acesta a fost realizat de Liana Pop şi Aristiţa Borbei de la Biblioteca judeţeană. Despre poetul, fostul inspector şcolar, acum pensionar, despre interpretul, dar mai ales despre jurnalistul Dragomir Ignat a vorbit colegul său, Dorin Ştef, care ne-a asigurat că sărbătoritul nu se va opri la cele 3 volume de poezie de până acum, ci va scrie proză şi poate chiar un jurnal de călătorie. Ioan P. Pop i-a oferit lui Dragomir Ignat o diplomă de excelenţă din partea Asociaţiei Presei Sportive.
ANCA GOJA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu