ÎN ACEASTĂ PERCEPȚIE...

Mai ”nou” întrunirile literare, de orice fel, în proporție de 99%, par a fi nu evenimente atractive pentru public, ci mai degrabă ședințe de comitet sau pe linie de producție într-o anumită firmă , în care au voie să asiste doar conducerea acesteia și eventual unii angajați care sunt angrenați direct într-un anumit program de producție, fără accesul personalului din afara acesteia. Când vezi că la asemenea evenimente literare, fie cenacluri, ”tabere literare”, festivaluri, evident în proporția menționată mai sus nu există nici ”țipenie” de simpli cititori, decât extrem de rar , în unele aspecte doar soțul sau soția unui scriitor , chemat/chemați prin pretextul : ”Hai, cum te duci la pescuit, ori la barul din colț la un pahar de vorbă, sau pe bancă în fața blocului la taifas cu vecinele, și la evenimentul cu pricina poți veni o oră, două. Sigur că aceste aspecte fac dovada că în percepția/ măreția unora s-a copt simțământul că de ce să stea în aceeași sală, (că la aceeași masă nici nu poate fi vorba) un anumit scriitor alături de un cetățean din alte domenii de activitate. De parcă X a inventat copacul din care se face hârtia și cărbunele din care se face creionul.

      Domnule scriitor, jurnalist sau ce te crezi în domeniul literar, întreb acum așa, cum am mai scris în alt articol, citez: ”Crezi că doar în această categorie de persoane există personalități? Probabil că în lumea unor nume grele din domeniul juridic, economic, politic etc,  nici măcar nu s-a auzit de dumneata. Atunci pentru cine ai organizat un anumit eveniment literar dacă percepția dumitale nu se extinde decât la statutul scriitorilor?"Această percepție a făcut ca la majoritatea evenimentelor  literare să nu  existe persoane neinvitate, iar de simpli cititori neinvitați nici nu poate fi vorba. Poate în cazuri extrem de rare vom vedea o prezență mai numeroasă, nu zic din partea cititorilor, ci a unor ascultători, care vor veni nu pentru că-i interesează ce carte sau ce altceva pe linie scriitoricească prezintă cineva, ci pentru că organizatorul sau cel ce prezintă ceva, pe lângă că este scriitor, are o funcție înaltă undeva, și astfel vor veni persoane din diferite domenii de activitate, doar să se bage în seamă pe lângă aceștia și eventual pe lângă unii invitați speciali, consacrați la nivel național și chiar international.

          Domnule poet, prozator, jurnalist sau ce ești pe linie publicistică, fie că ești din sudul țării sau din altă parte, fără să generalizez, ci mă refer la dumneata care te lauzi că la un anumit eveniment literar ai invitat pe unii scriitori, critici literari, oameni de cultură din anumite obiective de acest profil, oare la asemenea evenimente nu se cade să invităm și persoane din alte domenii de activitate, fie electroniști, constructori, tehnicieni în domeniul silvic sau în domeniul culinar, juridic, economic, în arta lemnului etc, așa cum și dumneata ești invitat sau ți se pun la dispoziție în unele obiective să vezi sau să achiziționezi diverse produse, sau nu te lasă aroganța care te stăpânește doar pe linie scriitoricească? Ai invitat la acest eveniment un prieten măcar care este simplu cititor? Când spun simplu cititor mă refer la cetățenii care nu sunt autori de cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu la ranguri, funcții ,poziții sociale, sau la care cât este de sărac sau bogat.  Nu cred că ai invitat persoane din afara cercului dumitale de scriitori. Nu ai prieteni care nu sunt scriitori? Ba da, ai destui, însă dumneata nu vezi decât lungul nasului dumitale în plan literar, nu în alte cele”.

 Vasile Dan MARCHIȘ

poet, eseist , publicist, fondator manager al revistei Sintagme codrene

EDITORIALUL PRIMĂVERII (cu adăugiri)

SĂ SPUNEM LUCRURILOR PE NUME... 

De ce ilustrului literat Mihai EMINESCU nu i-a acordat nimeni nici măcar o mențiune fadă pentru inestimabila sa operă, chiar dacă a fost considerat cel mai mare poet și ziarist la vremea sa din țară? Nu mă refer la titlurile și aprecierile acordate acestuia după moarte. E simplu de răspuns. Pentru că nu a ”cântat în strună” cum a dorit partidul de atunci, care a dus țara de râpă.

Dar celui mai mare povestitor român, din secolul al XIX lea, Ion CREANGĂ, de ce nu i-a acordat cineva măcar o diplomă simplă pentru creațiile sale? Aici vă las pe dumneavoastră stimați prieteni să răspundeți.

Dar scriitorului Petre ISPIRESCU, care a fost considerat  cel mai mare creator de basme, povești, povestiri si alte scrieri, despre care au auzit nu doar copiii din România, ci și adulții, de ce nu a primit niciodată nicio distincție (premiu, diplomă sau mențiune) în timpul vieții? Vă spun părerea mea. Pentru că nu a avut nici măcar 8 clase.

       Dar celui care a fost considerat la vremea sa unul dintre cei mai mari scriitori români din Europa, Panait ISTRATI, după a cărui romane s-au făcut filme care au umplut cinematografele vremii, de ce nu a primit niciodată nici măcar o mențiune? Vă spun eu părerea mea. Pentru că nu a avut mai mult de 8 clase și a practicat meserii modeste.

      Dar celui care a fost considerat a fi cel mai mare poet în viață din România, la vremea sa după Tudor ARGHEZI, marelui poet Nicolae LABIȘ, care a scris pe lângă cele peste 100 poezii remarcabile capodopera literaturii române ”Moartea căprioarei”, nu i s-a acordat niciodată nici măcar o mențiune? Răspund și aici după părerea mea, apoi puteți dumneavoastră răspunde ce doriți. Nu i s-a acordat nimic, nici măcar o distincție deoarece pe lângă poeziile sale a spus adevărul despre regimul politic devastator din vremea aceea, fapt care nu a plăcut autorităților, astfel au uneltit unii politicieni asupra sa spre ai grăbi sfârșitul.

După toate acestea, câți scriitori buni și foarte buni nu au fost remarcați, ba chiar au fost boicotați și s-a uneltit împotriva lor pentru ”principiile” menționate mai sus, spre a fi marginalizați cum au pățit marii scriitori amintiți mai sus. Vă spun eu: foarte mulți, poate de ordinul sutelor, dintre care mulți viețuiesc exact în orașul sau satul în care dumneavoastră vă desfășurați activitatea de zi cu zi. Nu doar marginalizați, ci chiar defăimați și umiliți pentru alte principii care nu au nicio legătură cu creația lor.

Plus de asta, și pe vremea marilor scriitori menționați mai sus au existat instituții culturale care ar fi putut atribui distincții marilor scriitori menționați în articol, însă regimul politic a interzis afirmarea acestora, după ce au criticat regimul dictatorial care a dus țara de râpă. Acum se dau distincții (premii, diplome mențiuni etc) începând de pe o scară de bloc până într-o instituție de rang înalt, tuturor indiferent de care ce scrie, chiar să aibă versificări de trei nuiele, fără cele mai firave licăriri poetice, fie doar relatări chioare, evident în 99% din cazuri pe cunoștințe, dacă "tac" precum porcul în cucuruz, adică dacă nu se leagă de nimeni, indiferent ce legi, ce sistem politic sau economic au pus mâna pe frâiele țării. Evident că azi scriitorii care critică regimul politic nu mai sunt reținuți ca înainte de '89, însă sunt marginalizați, chiar boicotați și excluși de a nu fi nici măcar propuși la o anumită distincție, sau de a fi incluși în cercuri culturale înalte. Plus de asta a existat și atunci ca și acum ”modalitatea” iscată din invidie și aroganță, că de ce să luăm în seamă un scriitor chiar dacă este bun sau foarte bun, dacă este ”doar” plutonier , nu ofițer superior, sau dacă este doar un ”funcționăraș” de duzină, ori lucrător fără funcție, nu profesor, nu inginer, nu medic sau funcționar pus să conducă o instituție importantă într-un anumit domeniu, sau dacă nu este în gașca unora. Când spun gașcă mă refer la o grupare restrânsă de persoane, nu la o formațiune culturală constituită oficial. Atunci, pe vremea scriitorilor menționați, la fel ca și acum, nu ai putut fi evidențiat decât după cum mi-a spus personal unul dintre cei mai mari scriitori români din Europa, citez ”Distincțiile, aprecierile sau băgările în seamă de orice fel nu se acordă de pomană. Chiar și un ”bravo” sau un bătut pe umăr nu se acordă fără percepția rangurilor, funcțiilor, conjuncturilor bazate pe diverse principii sau interese de diverse feluri”.

 Vasile Dan Marchiș

poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene

Declarația zilei - prof. Liviu COROIU

 „Poezia d-lui vasile dan marchiș este o poezie mediocră a unui poet mediocru și a unui eseist submediocru. Orice mare critic literar din această țară te dă afară pe ușă cu poezia religioasă, în plop ești dumneata.  Nu sunt invidios nici pe departe de numeroasele volume pe care le etalezi la fiecare ședință de cenaclu. Eu cu rebuturi literare n-am timp de pierdut, degeaba sunt zeci de volume pe care le tot etalezi și care n-au nici o valoare. Timpul va confirma asta!”.

Din ciclul „Ne-au murit lăudătorii...”

 

REVISTA ”SINTAGME CODRENE” MERGE MAI DEPARTE PRIN NR. 35- ANIVERSAR, CARE VA APĂREA LA SFÂRȘITUL LUNII AUGUST 2025  

În redacția revistei ”Sintagme codrene” se dezbat subiecte legate de literatură, artă, istorie, religie și tradiții, evident în aspect valoric, nu prin așa zisa ”politică redacțională”. Spun asta deoarece eu nu sunt politician, ci doar simpatizant al politicienilor și îi apreciez pe fiecare după realizări și perspective concrete. Sigur că în paginile revistei sunt bine primiți politicienii care prezintă creații valoroase, în funcție de specificul revistei, indiferent de culoarea lor politică sau în ce formațiune literară activează. Revista ”Sintagme codrene”, nu și-a făcut griji niciodată, nici nu-și va face pentru faptul că va putea fi tipărit un număr viitor doar în 25-30 exemplare sau în sute de exemplare, ori mai puține, deoarece sunt publicații cunoscute la nivel național sau internațional, citite de milioane de persoane, care apar doar în format online. Dacă am spus asta, nu înseamnă că am făcut comparații, sau clasamente că ce revistă este mai prestigioasă ca altele sau pe ce loc valoric se poate situa o publicație anume. Pentru numărul următor am primit materiale de la 50-60 scriitori și evident lista este deschisă non-stop pentru a primi de la scriitori și nu numai, materiale pentru numărul/numerele care urmează. În acest context vom face o drastică analiză a materialelor strict în aspect valoric, publicistic vorbind, după elementele de stil și originalitate, când este vorba de poezie, indiferent de la cine sunt primite. De aceea încurajăm și scriitorii mai puțin cunoscuți, dar valoroși că pot trimite materiale pentru a fi publicați în numărul viitor, Indiferent ce și cine sunt. La întrebarea care mi-au pus-o nenumărați scriitori că până când se pot trimite texte pentru numărul următor, le răspund: Nu știm exact ziua când va apărea un anumit număr, de aceea materialele (valoroase) care sunt primite înainte cu o zi de ziua în care un anumit număr este trimis la tipar, pot fi publicate în acest număr. Dacă sunt primite după ce revista intră la tipar, sau după ce este postată pe un anumit sistem de socializare că a apărut în format PDF, atunci materialele cu pricina vor fi publicate în numărul care urmează după acesta. Inspirație fructuoasă vă doresc tuturor! 

 

Vasile Dan Marchiș

fondator manager al revistei Sintagme codrene

ofițer de presă LSR

Din puțul gândirii lui...VeDeMe!!!

 

P.S. Mulțumesc „cârcotașului” cum ar spune „Formatorul de opinie din Asuaj, omul priceput la toate” pentru fotocopiile trimise! Chiar dacă trebuiau ajustate! Dar sunt fotocopiate exact  ca și textul de mai sus, adică fără noimă! 

Laudatio VeDeMe...

                                                                   * 

                                          (Sursa: pagina de facebook Mariana Moga)

                                                                             **

                                       (Sursa: pagina de facebook Marchis Vasile Dan)

                                                                       

                                                                            ***

Din ciclul DIN PUȚUL GÂNDIRII LUI ...VeDeMe

PENTRU BĂGĂRI ÎN SEAMĂ, ETALĂRI DE RANGURI ȘI FUNCȚII SAU PENTRU ALTE CELE

Cică zice cineva din grota gândirii sale că pe  lângă ”personalități”, mai participă la cenacluri și ”nebăgații” în seamă .

Până aici nu pot zice ceva concret că cine anume este în prima ”ramură literară” menționată mai sus, sau în a doua.

Dar înainte de a participa de acum înainte la asemenea evenimente literare numite cenacluri, fie că acestea se vor desfășura pe o scară de bloc, sau într-o unitate de cultură, ori bar, ori comercială, pentru a vedea care sunt ”băgații” în seamă sau ”nebăgații”, în seamă, însă după părerea unora care iau în considerare scriitorii mai mult după ranguri, funcții , poziții sociale , gașcă și conjuncturi bazate pe diverse interese, iar după creație prea puțin, eu care fiind unul dintre ”nebăgații” în seamă după părerea unuia care ce spune , sigur spune din grota gândirii sale, am fost publicat (din 2020 încoace) în 8 numere ale prestigioasei reviste ARGEȘ, cu 22 poezii în total;  în 7 numere ale revistei LITERE, cu 32 poezii în total; în 18 numere ale revistei Boema, cu aproximativ 40 poezii în total; în 8 numere ale revistei Caiete SILVANE, cu o mulțime de poezii; în 5 numere ale revistei LUMINĂ LINĂ, cu 8 poezii în total; în nu știu câte numere ale revistelor: Convorbiri literare, Hyperion, Neuma, Vatra veche, Familia, Impact, Spații culturale, Oltart, Expres cultural, Alba Iulia cultural, Contact internațional, Plumb, Banchetul, Caligraf și în câte altele, în total cu peste 120 poezii. Și nu în ultimul rând spun că sunt publicat până acum în 10 numere ale prestigioasei reviste ”NORD LITERAR”, cu 28 poezii în total. În acest sens nu mă interesează dacă eu sunt sau nu ”băgatul” sau ”nebăgatul” în seamă la cenacluri, între 4 pereți,  iar că cine mai este băgat în seamă așa după alte apelative, nici atât, deoarece un scriitor este apreciat concret după creație, adică prin faptul că este publicat în revistele de prestigiu, nu că se vor aduna o anumită breaslă 15-20 de persoane între 4 pereți și se vor lăuda ei între ei, doar acolo astfel: ”Bravo”, ”foarte bine”, excelent, felicitări, bun maestre, indiferent de care ce scrie, însă după ce ies de la evenimentul cu pricina pe nouă din zece nu-i apreciază nimeni în altă parte. De ce? Exact pentru asta: Revistele de prestigiu care se respectă ca valori în peisajul literar românesc și nu numai.,  nu te publică după ranguri, funcții sau după care pe unde hălăduiește, sau că cine câte stive sau raioane de distincții a primit, sau cu cine stă la masă după apelativele menționate mai sus, ci printr-o analiză drastică a lucrărilor, pe text, în funcție de valoarea acestora. . Când sunt unii dintre așa zișii ”băgați” în seamă  la cenacluri, evident doar între cei 4 pereți unde se desfășoară  evenimentul cu pricina, care deși participă de decenii la evenimente de acest fel, însă nimeni nu i-a publicat nici măcar cu o poezie într-o anumită revistă dintre cele menționate mai sus . Atunci despre care putem spune că sunt cu adevărat remarcați ca scriitori și care sunt vorba aceea , după cum a spus cineva din grota gândirii sale ”nebăgații” în seamă , fără să știe nimic despre activitatea cuiva? Vom vedea pe parcurs care sunt cu adevărat remarcați pentru creație și care doar pentru apelativele pozițiilor sociale, a rangurilor și a funcțiilor, la ședințele următoare a cenaclurilor...

 

Vasile Dan Marchiș

fondatorul revistei Sintagme codrene

purtătorul de cuvânt al Ligii Scriitorilor

Din puțul gândirii lui...VeDeM (episodul „n”+2)

 

Din puțul gândirii lui ...VeDeM

De ieri, (nu) de azi

 De când e lumea, cine n-a putut sau nu poate constitui în aspect literar o grupare denumită ”cenaclu”? Oricine, indiferent de poziție socială, profesie, vârstă, religie, fie că este sau nu este scriitor. Gata, dă cu ”goarna” pe acest sistem de socializare, și în funcție de cine este și ce este organizatorul sau fondatorul, tot strânge 10-15 participanți, chiar mai mulți.  Dar ce să mai lungim acest articol menționând numărul așa ziselor ”cenacluri” din toată țara. Sunt câtă frunză și iarbă, de ordinul miilor sau zecilor de mii, începând de pe unele scări de bloc și continuând cu obiective de interes cultural, în unități de învățământ, chiar la unități comerciale sau de altă natură.  Păi, nimic mai obiectiv, adică unele sunt cică ”selective”, adică la acestea se merge doar pe linie de breaslă, ranguri, funcții și invitații. Că doar nu vei vedea la un cenaclu cutare o anumită ”personalitate”  unde vin mai mult cei prea puțin evidențiați, să se afirme și ei ca unii poeți consacrați. Ce mai, aceste întruniri cenacliere sunt constituite doar prin apelativele menționate mai sus, de parcă un scriitor nu are o valoare anume prin scrierile sale, numai dacă citește ceva din creația sa la un anumit cenaclu , nu și la altele. Dar și așa nu este suficient când aroganța și aspectul de a se făli doar prin ei înșiși trece peste unii, deși sunt cenacluri în țară o sumedenie, auzim peste noapte că au mai apărut noi și noi cenacluri. De parcă opera dumitale nu este opera dumitale, numai dacă o citești ”selectiv” pe linie de un anumit cenaclu, nu și la altele. Nimic mai bizar. Legat de acest articol puteți citi aici alt articol scris de mine și publicat în prestigioasa revistă ORIZONTURI MUREȘENE. https://orizonturimuresene.wordpress.com/2025/03/03/taiphas-show-partea-i/ 

Vasile Dan Marchiș

fondatorul revistei Sintagme codrene 

Din ciclul „Lauda de sine, nu miroase bine!”

                                         NIMIC MAI OBIECTIV

 Când este vorba de creația unui scriitor în aspect literar, acesta trebuie apreciat prin analiza drastică pe text, spre a se putea confirma concret ce și cum scrie, nu după faptul că pe unde hălăduiește, cu cine stă la masă în contextul funcțiilor, gradelor de rudenie, conjuncturilor făcute pe interese financiare sau politice, ori după fotografii, sau cu ce se îmbracă.

În acest context și după cum este scris în articolul din postarea precedentă https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid02aLCPcnjcTtdjgbvivRfSKtF6NM3ML8EvvsrxPPnXcwgMyydPzkSukSjADD49NwSQl&id=100070050586796&locale=ro_RO, postez aici 3 poezii din creația mea publicate într-un anumit număr al revistei de mare prestigiu ”Hyperion”, din Botoșani.

Sigur că poezii din creația mea sunt publicate în mai multe numere ale revistei menționate. 

Astfel voi mai posta într-un anumit interval de timp peste 100 poezii din creația mea, publicate în 40 dintre cele mai prestigioase reviste din România și nu numai, ca astfel să anihilez toți defăimătorii și detractorii răutăcioși cuprinși de strechea invidiei.

 

Vasile Dan Marchiș

Fondatorul revistei Sintagme codrene

Ofițer de presă la Liga Scriitorilor Români

Când ți-au pierit lăudătorii și ești nevoit s-o faci singur...

 

ÎN CURÂND A DOUĂSPREZECEA CARTE

Din volumul de versuri în curs de apariție ”Perfectele mirări”, de Vasile Dan Marchiș, sunt publicate un grupaj de poezii în revista de mare prestigiu ”OBSERVATORUL” , din Toronto, Canada.

Poezii din viitoarea carte menționată sunt publicate și în prestigioasele reviste: Actualitatea literară, Argeș, Boem@, Impact, Litere, Lumină lină, Plumb, Surâsul Bucovinei etc.

 

Vasile Dan Marchiș,

fondatorul revistei „Sintagme codrene”

purtător de cuvânt al LSR

Nota noastră. Lauda de sine este considerată o formă a aroganțe, dar și a prostiei maxime, iar efectul este contrar celui așteptat, degradând pe cel în cauză. Goethe spunea: „Man sagt: eitles Eigenlob stinket; das mag sein.”

                                                               *****

Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul”. Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă. – 2 Corinteni 10:17,18

O stimă de sine sănătoasă constă nu în laudă de sine sau în preamărirea atributelor personale, cum se întâmplă în cazul celor cu personalitate narcisistă, care simt o nevoie acută de a fi apreciați și admirați, de a le fi cunoscute realizările. De aceea, de multe ori arăta cât de bine îşi face treaba, câte lucruri cunoaşte sau cât de jos sunt alţii faţă de el. Credea că mulţi îl invidiază şi se simţea superior, pretinzând că a fost înţeles greşit deoarece presupusa ignoranţă a celor din jur îi împiedica să-i aprecieze calităţile pe deplin. Toţi îl evitau din cauza aroganţei sale. Dar adevărul era că, adânc în sufletul său, VeDem se simţea singur şi rănit din cauza proastei imagini de sine.

                                                                *****

Să fii lăudat de oameni nu înseamnă nimic, că nu de dragul oamenilor faci un oarecare bine, ci pentru Dumnezeu. De aceea, caută laudă şi înălţare nu de la oameni, ci de la Unul Dumnezeu. „Ce te făleşti întru răutate, puternice?”, spune Prorocul (Psalmul 51, 1). Pentru ce ceri laudă de la alţii pentru binele tău? Căci nici tu însuţi nu ştii ce este binele. Binele mereu rămâne bine, chiar dacă nu l-ar lăuda nimeni, iar răul rămâne rău, chiar dacă nimeni nu l-ar osândi.

                                                            *****

Îndată ce reuşeşte cineva vreun lucru bun cât de mic, se iţeşte îndată demonul şi începe să-i trâmbiţeze în urechi: „Eşti aşa şi pe dincolo”. Nu-l asculta şi nu intra în vorbă cu acest amăgitor, ci retează-i-o îndată: „Taci şi ieşi”.

DE IERI, (NU) DE AZI

MATERIAL CARE A FOST DISTRIBUIT PE 82 DE GRUPURI ȘI VA APĂREA ÎN URMĂTORUL NUMĂR AL REVISTEI ”SINTAGME CODRENE”.

Dacă unii cârcotași au spus (până într-o vreme), pe diferite publicații electronice despre X, Y, Z, că sunt "nebăgații" în seamă la cenaclurile maramureșene, sau din alt județ, ori că unii merg degeaba la evenimente de acest fel, este treaba lor, nu a mea. O întrunire cenaclieră este formată și din ascultători, nu doar din cei care își prezintă creațiile. Așa cum pe o arenă sportivă, sunt nu doar jucători ci și spectatori. E drept că în ultimii doi ani am fost la întrunirile Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, de vreo zece ori, însă nu am prezentat nimic din creația mea, ci am mers din plăcerea de a asculta ce citesc scriitorii care au fost propuși de distinsa scriitoare Florica Bud, președinta acestei formațiuni literare, să-și prezinte creațiile. Dacă acești cârcotași fără scrupule m-au inclus și pe mine între "nebăgații" în seamă ai cenaclului cu pricina, nu mă interesează părerea lor, însă pot afla, dacă n-au aflat până acum că de anul trecut încoace am fost publicat cu peste 60 poezii în prestigioasele reviste: Actualitatea literară, Argeș, Arte, Boem@, Banchetul, Caiete Silvane, Convorbiri literare, Caligraf, Caietele Columna, Contact international, Cervantes, Hyperion (Botoșani), Impact, Litere, Lumină lină, (New York, SUA), Literatura de azi, Oltart, Plumb, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Spania literară etc, iar în anii anteriori am fost publicat cu peste 100 poezii în prestigioasele reviste: Argeș, Alba Iulia Cultural, Convorbiri literare, Caiete Silvane, Caligraf, Hyperion, Familia, Expres cultural, Neuma, Leviathan , Litere , Literatura de azi, Boem@, Vatra veche, Zenit 22, Timpul, Plumb, Spații culturale etc. Pot să spun la acești cârcotași că eu pot numi aici așa ziși după expresia lor vreo 20 de cenacliști cu adevărat "nebăgați" în seamă, adică unii care deși participă aproape la fiecare ședință de cenaclu, de mulți și fericiți sau nefericiți ani, nu le-a publicat nimeni, niciodată o poezie măcar în prestigioasele reviste menționate mai sus, sau în altele la fel de prestigioase, decât probabil în unele antologii de duzină, în care cei care le alcătuiesc strâng materiale la năvală pe cunoștințe, indiferent de care ce scrie, fie poezii valoroase sau versificări de trei nuiele, fără nici cele mai firave pâlpâiri poetice, mai mult pe interese financiare. Degeaba se adună 10-15 persoane, între patru pereți și-și citesc doar ei între ei creațiile, dacă acestea nu trec de spațiul încăperii respective pentru a fi văzute de o gamă cât mai vastă de scriitori și cititori , publicate în revistele de prestigiu. Un scriitor este publicat și evident apreciat în revistele de prestigiu prin elementele de stil poetic și originalitate, concret după valoarea scrierilor sale, nu după faptul că pe unde hălăduiește, cu cine stă la masă după ranguri, funcții și poziții sociale, sau cu cine se fotografiază. La asemenea spuse ”cenacluri”, în proporție de 80% din ce se citește, mă refer la versuri, nu se poate spune nici în glumă sau cu indulgență că sunt poezii, ci sunt doar relatări naive puse sau nu pe rimă, despre ce a ”pățit”, văzut sau simțit X și Y pe unde a umblat sau cu cine a viețuit, fără nici cele mai firave pâlpâiri poetice. De ce la asemenea întruniri unde în majoritatea cazurilor doar se prezintă unele încercări poetice, fără a fi de fapt poezie, auzim doar expresii de felul ”felicitări”, ”foarte bune creații, ”bravo”, însă concret la scrierile de slabă substanță nimeni nu se exprimă în funcție de cum sunt scrise acestea. Aha, deci nu se spune nimic de acest fel, că doar cum să spui despre inspectorul sau profesorul ori inginerul cutare că are versuri prea puțin bune? Sigur că nu se cade să spunem cuvinte defăimătoare, însă le putem spune că scrierile cutare mai trebuie lucrate, refăcute pentru a deveni cu adevărat poezii. Cum ar fi dacă un antrenor sau un instructor/profesor ar spune la un sportiv care se antrenează pentru o competiție sportivă de echipă sau individual, fie că execută exerciții pe plăcerea antrenorului sau foarte slabe, să spună că sunt bune toate? Care antrenor sau profesor ar transmite cuiva laude dacă prestația acestuia este nesatisfăcătoare? Cum ar evolua spre succes un sportiv dacă antrenorul nu-l atenționează când nu face ceva bine sau când execută elemente neregulamentare și nu-l inițiază spre a putea executa elemente tehnice, tactice cu adevărat remarcabile, demne de laudă, nu doar ”apreciate” prin cunoștințe de altă natură, înafara disciplinei respective.

 

Vasile Dan Marchiș

fondatorul revistei Sintagme codrene

Notă. Mulțumesc „cârcotașului” care îmi trimite constant materiale ale  „colegului” în ale scrisului.

O ”IZBÂNDĂ PERFECTĂ” DOAR LA NIVEL DE GAȘCĂ (articol revizuit)

Până și la unele așa zise " târguri de carte", nu mai vorbim de alte evenimente la care se prezintă cărți, reviste și alte publicații s-a reușit "izbânda perfectă" prin percepția unor așa numiți ”personalități” ca scriitorii consacrați să se separe de restul lumii, adică să-și prezinte creațiile/ cărțile doar pe linie de invitați. De parcă nu-i interesează că cine mai participă sau cine se cade a mai participa pe lângă scriitori la evenimentele literare. M-am referit la prezentările de cărți, indiferent unde se prezintă acestea. Adică la invitați. A fost invitat un anumit critic literar sau un anumit jurnalist să spună ceva despre cartea în sine, și doar câțiva dintr-o anumită gașcă, nu la câte cărți a vândut cutare și cutare. În gândirea unora ”s-a copt” percepția că afirmația privind întrunirile la care participă ”lumea bună” dintr-o anumită breaslă, nu se potrivește spre a participa alături de ei un anumit scriitor din alte cercuri literare sau ”simpli cititori”,  deoarece consideră că ”alți participanți” nu sunt ca ei, sunt prea mici sau nimeni în plan literar. Când spun "simplu cititor" mă refer la cetățenii care nu au scris cărți sau alte lucrări pe linie publicistică, nu la ranguri, funcții sau poziții sociale de alt fel, indiferent că vorbim de un păcurar sau profesor universitar ori de lucrători la lopată sau generali de armată.

Majoritatea scriitorilor consacrați în măreția lor nu au sentimentul cum îl are un anumit artist/cântăreț care fiind pe scenă și cântând o melodie, în timp ce se uită în sală că au luat loc badea Gheorghe cum și un funcționar de rang înalt, are bucuria că este admirat, ascultat cu drag de toți cetățenii indiferent de pozițiile sociale, ranguri, funcții sau vârstă, în context spus de o sală plină de spectatori. Însă în aspect literar s-a format o mare prăpastie între scriitori și simpli cititori prin aspectul că astfel se ”fălesc” doar ei între ei la întrunirile literare, își citesc ei la ei creațiile, în cerc închis, rar dacă mai cutează să pătrundă cineva în ”elita” lor.

În percepția/măreția unora s-a copt simțământul că de ce să stea în aceeași sală, (că la aceeași masă nici nu poate fi vorba) un scriitor alături de persoane din alte pături sociale. De aceea nu mai există simpli cititori la evenimentele literare, care să vină din proprie inițiativă fără o anumită constrângere că sunt fie colegi, evident dintr-o anumită gașcă, rudenii foarte apropiate, subalterni, elevi și profesori adunați cu arcanul , evident doar invitați invitați speciali și eventual (neinvitați) cei care sunt în anturajul unor publicații pentru a scrie diverse articole sau cronici despre evenimentul cu pricina. În societate (nu neapărat în peisajul literar, ci în alte domenii de activitate) se pune adesea întrebarea că cine mai poate participa la un eveniment literar, pe lângă unii menționați pe anunț/afiș-invitați speciali, moderatori și cei așteptați să țină alocuțiuni despre ceva, ori să acorde cuvinte de apreciere față de publicațiile prezentate, când nu se menționează că sunt așteptați toți doritorii și iubitorii de literatură, cu intrare liberă pentru toți. În acest sens ”au izbutit” să-și prezinte creațiile/ cărțile la diferite evenimente doar pe linie de gașcă și invitați, în săli foarte mici, la o masă rotundă sau la câteva mese puse cap în cap, la care abia dacă au încăput cel mult 20-25 de persoane, ”înghesuite umăr la umăr” și eventual câteva scaune puse pe lângă perete. Să-și prezinte scrierile doar ei între ei, între scriitori, fără prezența persoanelor care nu activează în domeniu literar. Nu să organizeze evenimentul într-o sală spațioasă, la un centru cultural , sau la o casă de cultură, unde să poată participa și doritori din alte pături sociale.

Domnule poet, prozator, jurnalist sau ce ești pe linie de creații literare, dacă ai păreri contradictorii față de ce am scris mai sus, dacă te lauzi că la un anumit eveniment literar ai invitat doar scriitori (cică doar personalități în plan literar, de parcă în alte domenii de activitate nu există personalități), la asemenea evenimente nu se cade să invităm și persoane din alte domenii de activitate, fie ingineri sau maiștri electroniști, constructori, tehnicieni în domeniul silvic sau în domeniul culinar ori în arta lemnului, din domeniul juridic, economic sau nu te lasă aroganța care te stăpânește doar pe linie scriitoricească?  Nu cred că ai invitat persoane din afara cercului dumitale de scriitori. Nu ai prieteni care nu sunt scriitori? Ba da, ai destui, însă dumneata nu vezi decât lungul nasului dumitale în plan literar, nu în alte cele. Crezi că doar în cercul care activezi dumneata trăiesc oameni cuprinși de talent? Te înșeli. Probabil unele mari personalități din domeniul economic, electronic, juridic nici n-au auzit de dumneata. Legat de un anumit eveniment organizat de dumneata poți spune că a participat din proprie inițiativă un singur cetățean măcar care nu este autor de cărți sau alte cele pe linie publicistică? Nici vorbă. Nu mă refer la colegii dumitale sau la cei adunați cu arcanul de la diferite unități de cultură sau învățământ ori de alt profil, profesori, elevi, funcționari de altă titulatură , care au venit constrânși de faptul de a nu fi mustrați sau depunctați în cazul în care nu ar fi dat curs invitației. Nici vorbă. Atunci pentru cine ai organizat un anumit eveniment? Pentru invitații dintr-o anumită gașcă? Dacă spun ”gașcă” mă refer la o grupare restrânsă de persoane, nu la o formațiune culturală constituită oficial. Poți spune că a fost un simplu participant venit din proprie inițiativă ca simpatizant al unui anumit scriitor ( mă refer pe linie de valoare literară, nu pe linie de ranguri, funcții, în aspect politic sau estetic, Nici vorbă.  La evenimente literare nu există simpli cititori veniți din proprie inițiativă, decât invitați speciali și colegi dintr-o anumită gașcă, sau prin constrângerile menționate în acest articol. O , ba da mai există unii fie foarte puțini sau mai mulți care vin doar să se bage în seamă (în funcție de ce rang, funcție sau poziție socială bună sau foarte bună are cel care prezintă o lucrare,), sau în funcție de cine sunt invitați, doar să se lingușească pe lângă ei , în speranța că-i vor băga în seamă scriind despre ei undeva într-o revistă , legat de creație și prezența lor la evenimentul/evenimentele cu pricina.

Vasile Dan Marchiș

membru LSR, fondatorul revistei Sintagme codrene

Din puțul gândirii lui...VeDeMe

 

O RETROSPECTIVĂ DE SUFLET (2023-2024)

De doi ani încoace am fost publicat cu peste 60 poezii în prestigioasele reviste: Actualitatea literară, Argeș, Boem@, Banchetul, Caiete Silvane, Caligraf, Convorbiri literare, Caietele Columna, Hyperion (Botoșani), Impact, Litere, Lumină lină,(New York, SUA),  Oltart, Observatorul (Toronto, Canada) Plumb, Spații culturale, Spania literară, Surâsul Bucovinei etc.

După ce am fost publicat cu poezii  în 5 numere consecutive ale unei prestigioase reviste trimestriale, (menționată mai sus),unii au așteptat probabil aproape doi ani să apară un număr al acestei reviste, în care să nu fiu eu publicat, să poată scrie despre acesta. Și întocmai, a apărut numărul dorit de ei, și au menționat în diferite publicații tipărite și electronice despre cine cu ce materiale au apărut în numărul recent, că doar cum să scrie despre altul că a apărut cu poezii în 5 numere precedente, dacă nu-i  din gașca lor.

După cum mi-a spus personal unul dintre cei mai mari scriitori români din Europa, citez: ”Aprecierile, distincțiile și băgările în seamă de orice fel (în România), în 99% din cazuri în aspect literar nu se acordă doar după creație. Chiar și un ”bravo” sau un bătut pe umăr, ori un simplu „like” nu se acordă de pomană, fără cunoștințe, conjuncturi în context de gașcă, bazate pe diverse interese individuale sau de grup și fală. Când spun ”gașcă” mă refer la o grupare restrânsă de persoane, nu la o anumită formațiune literară constituită oficial.

Vasile Dan MARCHIȘ, fondatorul revistelor „Izvoare codrene” și „Sintagme codrene”, ofițer de presă la Liga Scriitorilor, poet, formator de opinie

Selecție: GDL

Fotografiile zilei - „Poetul, geanta și...facebook-ul”

 

Distincție pentru poetul asuăjean Vasile Dan Marchiș - Diplomă de onoare - Asociația culturală „Ștefan Petica”, fiul satului Bucești

 

Din puțul gândirii...(6)

Ce nu avem azi față de ce am avut pe vremea copilăriei noastre?

Cineva spunea: „Noi am fost educați pentru o lume care nu mai există”

Ce nu mai există acum, față de ce a existat atunci?

Părinții, bunicii și eventual unii dintre frații noștri nu mai există, în rest există lucruri mai performante care dau randament mai mare ca cele de pe vremea copilăriei unora mai în vârstă. Cum să educăm pe cineva cu lucruri cu care am crescut noi sau părinții noștri? Să-i punem pe copiii noștri să are cu plug de lemn tras de boi, când sunt tractoare și utilaje (pluguri) care prestează lucrări de 20-30 de ori mai spornice? Atunci n-au existat mijloace de producție, comunicare și transport rapide și performante ca azi.

Ce nu există azi față de ce a existat atunci? La fel nici noi nu prestăm serviciile după procedura care o interpretau părinții și bunicii noștri. Dacă părinții noștri nu au avut curent electric, să stăm și noi la raza lumânării? Bunicul ar fi fost fericit să aibă un bec în loc de 100 de lumânări sau în loc de lămpi pe petrol. La ce vă referiți când spuneți că odraslele noastre nu sunt educate în spiritul copilăriei noastre? Să stăm câteva ore să copiem cu plaivasul pe un carton un anumit text de două, trei pagini, când calculatorul copiază în sistem electronic sute de pagini în câteva secunde, apoi doar îl imprimăm pe coli de hârtie prin sistem de copiere electronic. Nu ne oprește nimeni să alcătuim un formular în scris ”de mână” acolo unde nu există aparatură electronică, sau dacă nu știm să folosim calculatoarele, însă nu trebuie să oprim pe nimeni a nu face operații mai rapide ca în trecut. Pe lângă că azi există mai multe cărți ca atunci, există și sisteme de producție ultra performante și de comunicare la mare distanță, care se pot pune în aplicare in câteva secunde, nu în zile sau săptămâni ca atunci. Doar să vrem. Îți poți vedea persoana dragă după o aplicare pe un sistem de socializare, în câteva secunde, indiferent unde este în lume, ceea ce pe vremea noastră nu a fost posibil, deoarece atunci nu au existat sisteme de comunicare și socializare ca acum.

De ce nu putem educa sau învăța o meserie pe urmașii noștri ca atunci? Îi putem chiar într-un mod mult mai operativ și mai practic, însă depinde cum ne distribuim interesele fiecare în funcție de voință. Ce nu avem azi față de ce am avut pe vremea copilăriei noastre? Tot ce am avut este păstrat în arhive sau în muzeu, doar să le studiem să vedem dacă ce este acolo dă randament mai bun sau mai slab față de lucrurile performante care le avem azi la dispoziție. În acest sens să trecem la treabă cu ce avem mai util și cu ce dă un randament mai mare. Ce nu avem acum față de ce am avut pe vremea tinereții noastre? Unii dintre noi nu-i mai avem pe cei care ne-au dat viață, însă copiii, nepoții și alți cunoscuți ne au pe noi și astfel trebuie să folosim în viață bunurile care le avem, bunuri pe care părinții și bunicii noștri și le-ar fi dorit cu orice preț, ce este mai util, mai practic și ce ne ușurează și îmbunătățește viața.

 

Vasile Dan MARCHIȘ

ofițer de presă al Ligii Scriitorilor din România, fondatorul revistei Sintagme codrene

Din puțul gândirii...(5)

 

Fiecare are dreptul să încerce ceva într-un domeniu

Când pe un anumit pasionat de sport dorești să-l promovezi în acest domeniu, nu trebuie să sari din start cu diplomă înaintea lui doar pentru că a purtat cu piciorul o minge dintr-un colț al terenului în altul, ci trebuie încurajat la început că e pe drumul cel bun și că are talent, și nimic mai mult, deoarece de la unele simple mișcări într-o anumită disciplină sportivă și până la elemente de tehnică avansată e cale lungă. Așa este și în domeniul literar. Dacă la unele evenimente literare fie acestea concursuri sau întruniri de alt fel se acordă diplome pentru orice scrieri în care doar se exprimă fad că ce e bine să facem și ce dorințe au cei care doar că încearcă a exprima în aspect literar ceva, concret doar că relatează cu sau fără rimă despre ceva, într-un mod cât se poate de banal, chiar simplist, fără nici cele mai firave licăriri poetice. De la aceste încercări și până la a forma o scriere cu elemente de stil poetic, cu metafore, despre care se poate spune că e poezie, e diferență cât cuprinde zare.

Evident când pe asemenea scrieri fade nu se poate acorda nici cea mai simplă mențiune, dar să nu descurajăm pe acești pasionați de literatură, le putem spune în particular că încercările lor deocamdată sunt minore, dar să nu se lase ci să mai încerce, deoarece poezia nu e doar că vei relata simplu ce vezi, ce auzi și ce simți față de cineva, ci în elemente poetice. Un anumit pasionat de poezie care se află la început de drum poate ști ce sunt acestea doar dacă citește multă poezie scrisă de poeții consacrați, care au publicat din creațiile lor în revistele de prestigiu. Și totuși când la unii vedem vitrine întregi de premii și diplome primite la diferite concursuri, însă n-au publicat în viața lor o poezie într-o anumită revistă de prestigiu, ci doar texte/ scrieri de slabă calitate doar în unele antologii care acaparează materiale la năvală de la toată lumea în percepții financiare și după cunoștințe sau conjuncturi bazate pe diverse interese, fără nicio legătură cu partea literară. Este drept că în asemenea aspecte nu se încumetă nimeni să participe la concursuri sau la evenimente de alt fel doar după valoare, fără cunoștințe și invitații.

Unde mai puteam vedea literați că participă la evenimente literare numite fie „tabere”, „festivaluri” sau denumite altcum fără să aibă invitație sau sub alte conotații, de parcă asemenea întruniri trebuie să fie doar în percepții de chermeze, ospețe, petreceri și distracții, mai puțin pe linie literară. De ce asemenea evenimente nu se pot desfășura în săli spațioase, în cămine culturale, case de cultură sau unități culturale de alt fel? Ne obligă cineva să organizăm un eveniment cultural doar în aspect de chermeză, sau de nuntă, ori de pomană, doar cu invitați, în mare parte plătitori și invitați în altă măsură după diferite interese bazate pe ranguri, funcții, colegialitate ,grade de rudenie , nu pentru toți doritorii? Oare doar prin asemenea percepții se mai organizează evenimente literare de ținută? Dacă vei participa undeva la un eveniment literar, ca simplu doritor și simpatizant, fără să întrununesti „condițiile” menționate mai sus, ești considerat „intrus” sau „în plus” ca fiind neinvitat și din altă gașcă, sau că n-ai cotizat cu o anumită taxă pentru masă și cazare. În acest sens nu ne obligă nimeni să etalăm meniuri în sala unde se desfășoară prezentări de cărți, reviste sau alte materiale literare.

Cum la spectacole muzicale sau pe stadioane, nu te obligă nimeni să dai de mâncare la toată lumea. În acest sens sunt unități care se ocupă cu așa ceva. Dacă dorești în particular să inviți pe cineva la dumneata acasă sau în alt loc, o poți face, deoarece nu este treaba celui care participă la evenimente literare că pe cine a invitat organizatorul, când literatura este pentru toată lumea, nu doar pe linie de gașcă și invitați. Asemenea evenimente trebuie organizate în săli spațioase în cămine culturale, case de cultură, biblioteci, sau în unități culturale care au o activitate redusă și nu se vor „întretăia” astfel cu evenimente organizate odată pe săptămână sau lunar.

 

Vasile Dan MARCHIȘ, fondatorul revistei  „Sintagme codrene”

Din puțul gândirii...(4)

O ”IZBÂNDĂ PERFECTĂ” DOAR LA NIVEL DE GAȘCĂ

Domnule poet, prozator, jurnalist sau ce ești pe linie publicistică, fie că ești din sudul țării sau din est, ori din altă parte, fără să generalizez, ci mă refer la dumneata care te lauzi că la un anumit eveniment literar ai invitat pe unii scriitori, critici literari, oameni de cultură din anumite obiective de acest profil, oare la asemenea evenimente nu se cade să invităm și persoane din alte domenii de activitate, fie electroniști, constructori, tehnicieni în domeniul silvic sau în domeniul culinar, ori în arta lemnului, așa cum și dumneata ești invitat sau ți se pune la dispoziție în unele obiective să vezi sau să achiziționezi diverse produse, sau nu te lasă aroganța care te stăpânește doar pe linie scriitoricească? Ai invitat la acest eveniment un prieten măcar care este simplu cititor? Când spun simplu cititor mă refer la cetățenii care nu sunt autori de cărți sau alte cele pe linie publicistică, nu la ranguri, funcții sau poziții sociale de alt fel. Nu cred că ai invitat persoane din afara cercului dumitale de scriitori. Nu ai prieteni care nu sunt scriitori? Ba da , ai destui, însă dumneata nu vezi decât lungul nasului dumitale în plan literar, nu în alte cele. Crezi că doar în cercul care activezi dumneata trăiesc oameni cuprinși de talent sau cum spui dumneata ”personalități”? Te înșeli. Legat de un anumit eveniment organizat de dumneata poți spune că a participat din proprie inițiativă un singur cetățean măcar care nu este autor de cărți sau alte cele pe linie publicistică? Nici vorbă. Nu mă refer la colegii dumitale sau la cei adunați cu arcanul de la diferite unități de cultură sau învățământ ori de alt profil, profesori, elevi, funcționari de altă titulatură, care printr-o anumită constrângere au venit, să nu se spună că de ce X nu a venit că este din aceeași gașcă sau e coleg ori rudenie. Nici vorbă. Atunci pentru cine ai organizat un anumit eveniment? Pentru invitații dintr-o anumită gașcă? Poți spune că a fost un simplu participant venit din proprie inițiativă ca simpatizant al unui anumit scriitor ( mă refer pe linie de valoare literară,nu pe linie de ranguri, funcții, în aspect politic sau estetic). Departe acest gând. La evenimente literare nu există simpli cititori veniți din proprie inițiativă, decât invitați speciali și colegi dintr-o anumită gașcă. Știți de ce? Vă spun întocmai chiar acum:

Până și la unele așa zise " târguri de carte", nu mai vorbim de alte evenimente la care se prezintă cărți, reviste și alte publicații s-a reușit "izbânda perfectă" prin percepția numitelor/numiților ”personalități” ca scriitorii în proporție de 99% să se separe de restul lumii, adică de cetățenii din alte categorii sociale. În acest sens au izbutit să-și prezinte creațiile/ cărțile la diferite evenimente doar pe linie de gașcă și invitați, în săli foarte mici, la o masă rotundă sau la câteva mese puse cap în cap, la care abia dacă au încăput cel mult 20-25 de persoane, înghesuite ”umăr la umăr” și eventual câteva scaune puse pe lângă perete. Nu să organizeze evenimentul într-o sală spațioasă, la un cămin cultural , sau la o casă de cultură, unde să poată participa și doritori din alte pături sociale. Nici vorbă. În gândirea unora ”s-a copt” percepția că afirmația privind întrunirile la care participă ”lumea bună” dintr-o anumită breaslă, nu se potrivește spre a participa alături de ei unii scriitori din altă breaslă, iar de simpli cititori nici nu poate fi vorba. Majoritatea scriitorilor consacrați în măreția lor nu au sentimentul cum îl are un anumit artist/cântăreț care fiind pe scenă și cântând o melodie, în timp ce se uită în sală că au luat loc badea Gheorghe cum și un funcționar de rang înalt, are bucuria că este admirat, ascultat cu drag de toți cetățenii indiferent de pozițiile sociale, ranguri, funcții sau vârstă, în context spus de o sală plină de spectatori. Însă în aspect literar s-a format o mare prăpastie între scriitori și simpli cititori prin aspectul că astfel se ”fălesc” doar ei între ei la întrunirile literare, își citesc ei la ei creațiile, în cerc închis, rar dacă mai cutează să pătrundă cineva în ”elita” lor. Că în percepția/măreția unora s-a copt simțământul că de ce să stea în aceeași sală, (că la aceeași masă nici nu poate fi vorba) un scriitor consacrat alături de un cetățean din alte domenii de activitate .

Indiferent ce eveniment cultural este, nu mai există simpli cititori care să vină din proprie inițiativă, decât prin constrângerea că sunt fie colegi, rudenii foarte apropiate, subalterni, elevi și profesori adunați cu arcanul , invitați speciali și cei care sunt în anturajul unor publicații pentru a scrie diverse articole sau cronici despre evenimentul cu pricina.

La unele așa zise caste literare nu este interesul că cine va va mai veni pe lângă ei, adică "și alții" la o întrunire de acest fel, fie prezentare de carte, revistă, sau la zilele unei anumite publicații, ci doar să evidențieze apoi în văzul lumii doar de fală în publicații tipărite sau electronice că cine participă sau cine a participat, evident strict doar pe cei invitați Doar cercul lor de literați. De parcă în alte formațiuni literare nu există scriitori buni și foarte buni, numai în gașca lor. Nu-i interesează pe unii de lumea din afara breslei lor, să se bucure că au venit simpatizanți din alte structuri sociale, adică simpli cititori, fie că sunt electroniști, funcționari din domeniul silvic, în construcții la lopată, generali de armată, păcurari, înalți demnitari, simpli enoriași ori clerici sau funcționari de ”duzină” după vorba unora sau ”funcționărași” . Nici vorbă. Nu-i interesează de asta. Să vedem la întruniri literare precum participă toți doritorii la un stadion, că se așează în tribune pentru a vedea o partidă de fotbal, indiferent că sunt sau nu practicanți ai acestui sport? Nu domnilor, pe plan literar nu este așa. Ești văzut ca diferit față de alții dacă nu ești din gașca lor. Ești privit ca inferior sau ”în plus” la întrunirea respectivă. Sau chiar suspect, cum că X pentru ce este aici că nu-i din ”breasla” noastră. Cu toate că sala are locuri pentru sute de persoane, ești ca inexistent în fața unor așa numiți ”personalități," cu toate că ești un scriitor consacrat, evidențiat în majoritatea publicațiilor de prestigiu din țară și nu numai, doar pentru că nu activezi în gruparea lor.

Vasile Dan MARCHIȘ
ofițer de presă al Ligii Scriitorilor din România
fondatorul revistelor Izvoare codrene și Sintagme codrene