Poeta Dragomir Rodica Maria s-a născut
pe data de 22 martie în Satu Nou de Jos, e un model de bunătate şi valoare intelectuală în mediile literare maramureşene, este soră cu avocatul Horia Costin,
unul dintre cei mai apreciaţi avocaţi ai Băii Mari.Astăzi împlineşte o vârstă frumoasă. Dar cine este DOAMNA RODICA DRAGOMIR?!
Doamna
profesoară de limba şi literatura română a activat mulţi ani la unul dintre
cele mai mari licee din Transilvania, Grupul Şcolar „Gheorghe Lazăr” Baia Mare.
A absolvit Facultatea de
Filologie a Universităţii ”Babeş - Bolyai” din Cluj-Napoca în 1963.
Debutul absolut l-a avut în cotidianul ”Opinia”, februarie 2001, pagină
condusă de regretatul Ion Burnar. Este membră a Cenaclului Scriitorilor din
Baia Mare şi a Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare. Publică versuri în
revista ”Nord Literar”, în volume colective, antologii.
Volume de versuri apărute sub semnătura
Domniei sale: „Noapte şi zi”, 2001; „La porţile timpului”, 2003; „Lumea
copilăriei”(versuri pentru copii), 2005; „Călcâiul lui Ahile”, 2006; „Ore fără
memorie”, 2008; „Păstorind melci”, 2010.
În 2013 am avut ocazia să particip la lansarea
cărţii „...cu Pavel, pe drumul Damascului”, o carte de poeme care-i
desăvârşeşte iubirea de Dumnezeu, familie, prieteni şi, iertaţi-mă, frumos,
adică POEZIE!
Despre Domnia-sa, au vorbit, pe drept,
laudativ şi următorii:
„Rodica
Dragomir întâmpină lectorul de azi şi de mâine cu o poezie de rară
sensibilitate şi reflexivitate aparte ce-i defineşte personalitatea
scriitoricească. Conjugând discret tradiţia cu modernitatea, discursul liric
înregistrează cu fiecare volum noi trepte valorice în planul expresiei poetice
şi al multiplelor conotaţii ce derivă din opulenţa imagisticii ce incită la
reflecţii subiective şi trăiri estetice. Prin versul construit cu migală şi
rafinament, reuşeşte să reţină de la primele pagini atenţia şi interesul
prezumtivului cititor sensibil şi receptiv. Retrasă cu vădită modestie în
spatele operei sale, poeta lasă ”poezia să vorbească”. (conf. univ. dr. Valeriu
Oros)
„… metafora (într-o evoluţie evidentă în
poezia d-nei Dragomir) respiră amplu, nestăpânit şi sonor. Vom sublinia
prezenţa unui discurs liric unde, benefic, neologismul se îmbină organic şi
armonios cu verbul neaoş, în creuzetul în care decupaje şi ricoşeuri tematice
ce vin din cultura mare, universală, sau trimit la ea, se insinuează nonşalant
mai degrabă decât evocă sau invocă. Ca un joc de puzzle ce musteşte de imagini
proaspete şi îndrăzneţe, curajoase. … un labirint liric, reclădit din umori originale
şi personalizate, care, deseori, fracturează locuri comune potenţiale,
redimensionându-le şi adeverindu-se prin asta un inconfundabil univers
original. Autentic, viu, sincer. Dar şi tonic. … Rodica Dragomir scrie cu
bucurie, delectare, plăcere şi pasiune. Vom mai adăuga noi cu chemare,
participare şi har” (conf. univ. dr. Adrian Istrate).
„Poeziile din
volumul Ore fără memorie, de Rodica Dragomir, sunt, în principal, meditaţii pe
seama confruntării existenţiale cu "marea trecere"... percepţia
autoarei detectează elemente care, la modul subtil, intră în atingere cu
eternitatea şi - dupa constatarea poetei Constanţa Buzea - cu o anumită
"tinereţe neîntreruptă" a spiritului tensionat de căutarea
absolutului... balansul între viaţă şi moarte nu-i trezeşte poetei lamentaţii
sentimentale, ci lucidităţi cognitive cu semnificaţii perene, simbolice în
substanţa lor intimă. Existenţa ,răstignită şi captivă în timp, îşi caută un
echivalent verbal pe masură în roca durabilă a cuvântului... Dacă în planul
cotianului "zadarnic zăbală pun timpului meu", pe tărâm poetic Rodica
Dragomir obţine un atestat de incontestabilă perenitate: "Singură urc în /
corabia ce va rătăci / spre o nouă Itaca" (Augustin Cozmuţa, in "Nord
Literar", nr. 10/65, 2008)”.
La
aniversarea zilei de naştere îi dorim doamnei Rodica Dragomir, membră activă
a Cenaclului Scriitorilor Maramureş,
multă sănătate, inspiraţie în continuare şi să aveţi parte de tot ce este
frumos în jurul dumneavoastră. La mulţi ani!
Gelu
Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu