Damnatul
S-a spart în lobul meu visarea
Şi tot ce-a fost duios s-a spus,
De mi-a rămas în cap mirarea
În fald de lacrimi disperarea
Fascii de lapsuri ce s-au dus.
Şi-n timp s-a instalat uitarea
Pe rând fantasmele s-au stins,
Cuprinsă-n viduri e stupoarea
În trena ei moare splendoarea
Când anii peste mine-au nins.
Adio…
Lacrima amurgului va sta,
Peste cupole, cripte funerare,
Mai multe irizaţii vor sista
A zilei fulminante felinare
Hai, iubito, nu mai aştepta,
Nu se vede-n noapte cimitirul,
Eşti tristă şi mereu vei insista
La capul meu să-ţi laşi delirul,
Valuri de crepuscule s-au dus
De nu ştiu ce să-ţi ofer vestală,
Când prin mine visele-au apus
Îţi dedic în dar ce mă răscoală
Lasă vorba, nu mai protesta,
Sunt un zombi rece pentru tine,
Zboară înapoi spre lumea ta
Şi te implor, rănit, uită de mine
Adună-te cu lumea de apoi
Să-ţi râdă bucuria în priviri
Valsează şi iubeşte înapoi
Dând speranţă noii fericiri,
Nicio lacrimă să nu mai curgă
Niciun suspin pe faţa ta
Mărită-te, fierbinte-mi este ruga
Şi eu din cer sigur te voi ierta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu