LĂCRĂMIOARA ELEFTERIU

FLOARE FĂRĂ PETALE

(autor Vasile Bele)

 

,,Mi-am dorit să scriu o carte...

Să cuprind în ea,

Tristețea, bucuria,

Uneori... chiar lacrima.

Nu doar întâmplări banale,

Chiar multe povestiri reale...

Melancolică, cum sunt din fire,

Scriu poezii despre copilărie.

 

Uneori...

Întind mâna către cer,

Să-i fur din privire,

O rază plină de mister.

În glob de cristal s-o păstrez,

Să mă îndrume când creez!

Mister în poezie să transmit,

Cititorilor, să le mulțumesc frumos,

Pentru popas din timpul prețios!",

poezia CITITORILOR MEI, din volumul FLOARE FĂRĂ PETALE, pag. 10.

Zi mohorâtă, azi! E totuși decembrie! Ba dă în ploaie! Ba dă să ningă! Potrivire perfectă! În acest anotimp, nici florile nu mai au petale. Coincidență sau nu, uite că, de această dată, se potrivește timpul cu anotimpul... timpul florilor, clar!

Despre o doamnă cu nume de floare - LĂCRĂMIOARA - vreau să scriu azi. Dar și despre realizările literare, cu care ne-am obișnuit, voi scrie. Am mai scris. Să nu credeți că ,,are pile". Nici vorbă... la noi ,,merge" pe cinstite, pe șleau, adică. Azi, LĂCRĂMIOARA ELEFTERIU este cea norocoasă... Dar cu noroc este și volumul semnat de buna prietenă, o poetă debutantă, dar foarte talentată, curajoasă și prietenoasă.

Fiind la al doilea volum editat, sunt convins că Lăcrămioara ELEFTERIU, are foarte multe lucruri minunate să ni le spună. Și, o face, când în poezie cu rimă, când în vers alb, la modul elegant, frumos, sobru, serios.

,,M-am născut în zi de vară...

Lin răsuna o vioară!

 

Pe-un fir de crin, o albină,

Stă cu dorul și suspină.

Cred că a mea ursitoare,

A pus dorul în căldare.

 

Visele le-a pus în sită,

Eu, așa am fost ursită!

Ce o fi mai pus pe tavă,

Azi o umbră mă întreabă?

 

O carte, două sau chiar trei,

Un inel... poate niște chei?

O inimă de catifea,

Să port mereu dorul în ea!

 

Viața ca firul de ață,

Ce uneori ne învață...

Fii puternic și cumpătat,

Viața nu e de cumpărat!",

același volum, FLOARE FĂRĂ PETALE, poezia DESPRE MINE..., pag. 11, este prezentarea făcută de poetă. Cred că v-ați obișnuit deja cu stilul meu, literar, abordat. Adică, obișnuiesc, să le fac o scurtă prezentare, autorilor pe care îi recenzez. Consider că nu mai are nevoie de nicio prezentare, cu atât mai mult cu cât, despre LĂCRĂMIOARA ELEFTERIU, am scris nu cu multă vreme în urmă.

Azi, este vremea volumului, FLOARE FĂRĂ PETALE, apărut la Editura Liric Graph, 2020, ISBN 978-606-8835-57-0, pag.164 - cea mai proaspătă realizare literară, iată, în plin an pandemiologic, o dovadă în plus că poetul/scriitorul nu ,,șomează", ,,nu stă degeaba"... scrie, se descătușează, ni se destăinuie... Nici Lăcrămioara Elefteriu nu face excepție... a scris! Și iată rodul frământărilor interioare, adunate în volum, spre laudă, de cinste, dăruindu-ni-l din suflet.

Volumul beneficiază de o prefață de carte, FLORI FĂRĂ PETALE ÎNFRUMUSEȚÂND DRUMUL NOSTRU, pag. 6-9, semnată de Anca POPESCU, membru U.S.R., din care citez: ,,În versurile autoarei noastre, valoarea poeticității se degajă încă de la începutul lecturii, valoare venită din jocuri de cuvinte care rup monotonia refrenului și creează efectul de surpriză, cu un caracter ludic foarte pronunțat, iar sensibilitatea interioară descoperă noi complexități, actualitatea lor ținând de perenitate", pag. 6.

Deși încă debutantă, ai putea spune fără să greșești, că și-a creeat un drum, o direcție literară. Eleganța, simplitatea și sobrietatea însoțește volumul FLOARE FĂRĂ PETALE, dintr-un cap în altul. Autoarea, cochetează cu muza, ,,la o cafea", zâmbind... muza dorind a fi alintată, întrebându-și ,,partenera de cafea", despre soarta și viața ei.

,,Eu evit să îi răspund

Și așa timpul e mut,

Ne poartă-n vâltoarea lui,

Zici că suntem niște pui.

 

Muza, sare-n palma mea

Și-mi spune: Nu mai visa!

Gândește-te la tine

Și totul va fi mai bine.

 

Scrie o poezie!

Cuprinde raza vie,

Speranța și dragostea,

Fără de lacrima ta!

 

Împletește-le frumos

Și fii un om curajos

Hai, apucă-te de scris,

Cândva asta ai promis!".

(MUZA DIN CEAȘCĂ, pag. 14).

Autoarea face un ,,excurs", ,,o tură-n piață", de unde primește ,,o roșie lalea". Și mai plimbându-se prin piață, se întâlnește, ,,Cu un braț de trufandale,/ Visul meu de altădată,/Ce dragostea cu el poartă!", VIAȚA MEA, pag. 15.

Uneori și eu am aceeași impresie, și văd VIAȚA CA UN PATINOAR, pag. 17, și chiar găsesc din acest punct de vedere asemănare între noi:

,,Viața e alunecoasă,

Uneori este sticloasă...

Ești pus la grea încercare,

Iar sufletul cumplit doare!

 

Uneori, e val de mare...

E vântul ce bate tare,

El vrând să ducă în înalt,

Esența... principalul act!

 

E zăpada ce sclipește

Și... imediat se topește.

Aleargă ca argintul viu,

Sau zici că este Vezuviu".

Oare mi se pare mie, sau chiar așa este? O văd pe Lăcrămioara Elefteriu, tristă, uneori singură, alteori, amărâtă, chiar melancolică... oare am dreptate? Uneori, prea multe tristeți. O văd zâmbind rar... și atunci, printre câteva clipe e zâmbet, se eliberează, scriind. Scrisul într-adevăr înseamnă eliberare, respirație, cupa de ozon.

Poeta ar ,,vrea să stea în loc", are o ,,taină", o întrebare ,,de ce zboară anii", ,,te ascunzi mereu, mereu", ,,năvalnic timpul zboară", ,,visez", ,,tu ești mult prea departe", ,,te chem în vis", ,,stai și privești, apoi pleci", ,,de ce ne doare orice gând ", sunt doar câteva enigme, care pot deveni întrebări, sau chiar sunt! Poeziile, în toată creația lor, sunt existențialiste, ba cotidiene, tinerești, de factură actuală pentru un om de rând.

,,Speranțele deșarte", ,,am trăit cu speranța", ,,visez, sau oare mi se pare?", alte forme din lirica literară adoptate în volum. Diversitatea tematică este evidentă, dar, zic eu, nu ne încurcă cu nimic, dimpotrivă aduce o plus-doză liricii și urcă pe scara valorilor, volumul în sine.

Unele poeme, au AROME DE GÂNDURI, pag. 40, altele au aroma unor anotimpuri - E TOAMNĂ ÎN SUFLET ȘI-N GÂND, pag. 41.

Fiind vorba de volumul FLOARE FĂRĂ PETALE, găsesc un buchet impresionant din flori, adunate în poeme. Găsim flori de crin, crizanteme, ghiocei, bujori, cimbrișor, garofițe, azalee, maceșe, mentă, iasomie. V-am convins? Lista poate continua cu: flori de lăcrămioară, lalea, chihlimbar, tei, maci, toporași, violete, orhidee sau păpădie.

Nu lipsesc nici simbolurile zoomorfe din acest peisaj minunat. Și ele fac parte din universul liricii Lăcrămioarei. Întâlnim: rândunică, ciocârlie, păun, găina, cocoșul, cocorul, vrăbiuțe, pescăruși, porumbei sau corb, adunate, formează o lirică a ,,păsăretului", din ograda plină de zâmbet și muză a Lăcrămioarei. Tot așa întâlnim: lup, cal, câine, iepure, căprioară, pisica, șoareci, albină sau chitara micul greier sunt frecvente.

Felicitări pentru această apariție editorială, și o consider inedită. De fapt, fiecare volum și autor este inedit în felul său. Fiecare are ceva esențial și aparte în același timp, generic poezia fiind cea care unește și adună. Ne unește! Ne adună!