Volumul ,,Încerc să mă așez în pagină", autor George Vigdor, (apărut la Editura Junimea, Iași, 2025, ISBN 978-973-37-2930-3, 110 p., în condiții de excepție), a fost lansat, într-un cadru festiv, azi (n.a. 31 ianuarie, 2026), la ședința Cenaclului Literar al Scriitorilor din Maramureș - președinte Florica Bud.
Despre volum și autor, a vorbit prof. dr. Valeria Bilț, susținând și girând literar, această apariție editorială. Ba chiar ne-a citit câteva poeme! Așa cum este firesc, a citit din volum și autorul. Afirm destul de des sintagma cunoscută cred și arhicunoscută Domniilor Voastre - ,,în spatele unui bărbat puternic, stă întotdeauna o femeie... frumoasă și puternică". De ce am amintit această sintagmă? Vă și răspund - a citit din volum și soția autorului, Eniko Ger! Autorul i-a dedicat poemul ,,Eu te iubesc simplu", (p. 50-51), din care preiau câteva versuri:
,,Sunt cucerit de libertatea ta absolută.
Îmbrățișarea brațelor tale
mi-a devenit refugiu, cămin, cetate.
Beatitudine a viitorului
pogorât lin asupra noastră.
Eu te iubesc cumplit de simplu,
cu sinceritatea
vieții noastre îngemănate.
Atât", (p. 51).
Tot despre volum, poezie, aforisme și autor a vorbit prof. dr. Terezia Filip, sosită special pentru această ședință de cenaclu, din Țara Lăpușului. Câteva cuvinte despre autorul George Vidgor, au fost rostite și de către prof. dr. Vasile Tivadar. Felicitări, autorului George Vidgor pentru întreaga activitate literară!
Din coperta 4 (spate!), spicuiesc doar câteva gânduri, ce aparțin scriitoarei Diana Vrabie: ,,Volumul de față relevă un traseu sinuos, febril și lucid prin labirintul unei conștiințe mature, aflate în permanent conflict cu sine, cu lumea și cu însăși poezia. George Vidgor scrie ca și cum fiecare vers ar fi o grenadă aruncată în imperiul cyber ororii, dar și o rugăciune rostită printre dărâmăturile pângărite".
De adăugat și faptul că acest volum are inclus un ,,Cuvânt însoțitor", ce aparține lui Ioan Răducea, o ,,Prefață", numită ,,Din lut românesc", din care am ales următorul fragment/paragraf, cu referire, (clar!), la volum și autor: ,,Purtat de un viguros dinamism confesiv, George Vidgor ia în discuție, cu gravitate (chiar și în pasaje aparent mai relaxate, a la Marin Sorescu), turbulențele condiției umane contemporane", (p.
.
A fost o întâlnire de suflet, cu o prezență peste așteptări (din punctul meu de vedere!). Mi-a plăcut peste măsură faptul că lumea a fost extrem de receptivă, dovadă că sala ,,Ion Burnar", din cadrul Bibliotecii Județene ,,Petre Dulfu", din Baia Mare, a fost plină de admiratori și consumatori de literatură. Azi, calitatea, autenticitatea și originalitatea literară, au ,,umplut podiumul". Fiecare, în felul său, a savurat fiecare clipă/secundă, cursă între cele două ore, cât a durat întâlnirea. Se știe, între orele 11.00-13.00, din două în două săptămâni! M-aș bucura să fie așa mereu! Acesta să fie doar un început... Și, unul promițător! Doamne ajută!
Găsesc printre poeziile incluse în volum, poemul numit ,,Cuvinte pustii, chiar pustii..."! Interesantă abordare. Deși, atunci când a vorbit autorul despre volum și poeziile incluse cuvintele nu îi erau deloc pustii. Dar, chiar așa este! Cei prezenți pot confirma sau infirma zicerea mea! Cei care au achiziționat volumul, pot face același lucru, cu dovada clară, paginile 68-69. Pe lângă faptul că George Vidgor, este un autor profund, curajos, receptiv la concretul zilei, sunt de admirat modestia și sinceritatea cuvintelor, dar și modul lor de a le aranja în versuri.
,,Tină-n lumină,
lumină în tină,
speranță senină.
Oare umbra e lumină violată?
Lumina e partea de dincolo a umbrei?
Eu nu știu de care parte a umbrei
să așez puțina mea lumină
și nu mi-e clar de care parte a luminii
să-mi adăpostesc modesta umbră", (p. 68).
Lui George Vidgor, nu îi sunt cuvintele deloc pustii! Le are, tot timpul la el. Le stăpânește și le folosește cu artă și măestrie.
Și mai am ceva de adăugat. Poate cu acest lucru trebuia să încep. Demontând ideea titlului de volum - ,,Încerc să mă așez în pagină". Încercare? Încearcă? George Vidgor, prin fiecare vers este foarte frumos așezat în pagină. Nu contest titlul volumului! Place! Atrage! Poate că putem spune și faptul că atrage curiozitatea literară. Clar! Asta simt! Dacă George Vidgor, ne spune că încearcă să se așeze în pagină, eu spun, că totul este perfect, nu doar încercare. Jonglarea frumoasă dintre lumină și umbră devine originalitate. În alt vers avem încă un exemplu de dualitatea viață și moarte, chiar dacă, un pic mai încolo (doar câteva versuri), autorul afirmă că iluzia este, în fapt, viață. Avem ,,șoapte, umbre, lumini, / simetrii, asimetrii", care umplu versul ce alunecă atâta de frumos între viață și pustiul ei. Poetul, aude ,,freamătul lacrimilor", aude ,,rostogolirea durerilor". Unde le aude? Răspunde, chiar poetul: ,,printre pietrele aspre ale suferinței".
Dar, haideți să vedem cum se prezintă, el, autorul, poetul, George Vidgor? Sau ce ar răspunde la întrebarea ,,cine/cum este George Vidgor?":
,,Sunt pasăre călătoare
printre meridiane și veacuri,
aflată mereu în zbor,
survolând poemele groazei și bucuriei
în căutarea patriei multimilenare".
Altădată, poetul crede că dacă ar fi să fie:
,,Uitat printre consoane și vocale
încerc să recompun din lacrimi
apa sfințită a supraviețuirii".
Exemplele date fac parte din poemul ,,Patria mult visată", pe care îl veți găsi la pagina 70.
Citind volumul, aflu, că și moartea are o matematică... una, simplă: ,,cramponarea ei de numere mici, / care doar printr-o minune ajung / la piatra de hotar a lui o sută", (din poezia ,,Nu sunt gata să mor, chiar să mor. Tu?", (p. 74-75). Și, totuși, această ,,piatră de hotar", sau ,,bornă", (pentru curioși, doar!), se poate afla la ,,răspântia / dintre statul materialității decăzute / și țara luminii veșnice".
Dacă este să vorbim biologic (,,biologia simplistă a corpului"!), ne situăm între ,,permanenta criză existențială", ,,starea de moluscă" și o ,,verticalitate solidă". Dacă este să luăm că bază de pornire ,,chimia gregară a trupului", vorbim despre ,,mocirla sângelui, limfei, hormonilor, / starea de mlaștină / în care s-a scufundat demiurgul". Între toate aceste aspecte ale vieții noastre - ,,țara luminii veșnice", ,,criza existențială", ,,starea de mlaștină", viața când ,,corpuscul", când ,,undă", ,,incertitudine ca stare existențială", poetul se întreabă: ,,De ce mie, umilului George Vidgor, / rob al poeziei și prizonier al ecuației dorului, / universul îmi șoptește tânguitor; / pregătește-ți suflet pentru zbor, pentru zbor deși / nu sunt gata să mor, chiar să mor - / dar tu?... ". Știți și răspunsul meu, cu siguranță! Nici eu ,,nu sunt gata să mor!".
Trecând prin labirintul cuvântului și îmbrățișarea luminii cu brațele și gândul, putem să ne punem întrebări cu și despre ,,limita absolutului". Cel puțin, George Vidgor, la un moment dat, într-un vers (al doilea, din poezia ,,Hălăduind la limita absolutului", p. 76), afirmă că ,,habar n-am cum să-l ating, cum să-l apuc". Și totuși, George Vidgor, în plan literar, are ,,absolutul său", atins, cules, dat de har, primit de la Ursitori, dăruit, drept talant în cunună cu talent. Făcând o paralelă între el, poet, autor, George Vidgor și acest absolut, crede că fiecare își are propria identitate și entitate, absolutul, fiind, ,,probabil o metaforă netradusă".
Dacă, ne întoarcem supra, la un moment dat afirmam că George Vidgor este un curajos. Acuma vin și spun, cu argumente pro, că acest volum este unul al curajului - curajul de a te descoperi pe tine, curajul de a face comparații pertinente între tine și cei din jurul tău, curajul unei mărturisiri, curajul de a visa cu ochii deschiși, curajul de a creea, curajul de a fi tu însuți și de a te (re)cunoaște, curajul de a fi intuitiv sau de a avea intuiție și viziune, apoi să o depui mărturie/mărturisire gândului, fie el, chiar și rebel. Propun, drept urmare, argumentarea autorului, drept probă de curaj:
,,Poate că m-aș descurca mult mai bine
dacă absolutul ar fi o femeie veșnică,
un izvor nesecat de iubire și fecunditate,
cu care aș procrea mereu,
într-o îngemănare cosmică supremă,
viitoarea armată a speranței ultime", (p. 77).
Felicit, apariția editorială! Felicit, autorul și giranții literari propuși, pentru minunatele cuvinte/argumente/peisaje folosite în scopul susținerii poetului/autorului. Este o asumare, iar cei aleși și-au îndeplinit cu acribie și profesionalism, cu talent și argument, fiecare vorbă! La finalul acestei întâlniri, am regretat, doar trecerea prea rapidă a timpului. Chiar, a fost o zi binecuvântată! Felicitări, tuturor! Despre ședința literară, desfășurată sub zodia emoției și a unei sărbători literare elitiste, voi mai scrie! Pentru că sunt multe lucruri frumoase de rostit - editoarea prof. dr.
Daniela Sitar-Taut Daniela Sitar-Tăut și editura pe care a fondat-o, Editura Actaeon Books, Baia Mare, este doar un argument! Am avut și invitați-surpriză, de la Getafe, (Spania).
Lucia Virginia , Juan Jose G. Giardia
Juan Jose G Garcia - reprezintantul revistei ,,Spania literară".
Promit să revin, curând!
Vasile BELE
Chiuzbaia, 31.01.2026
