Dinastia minciunii

 

                                                                                                 de Gheorghe Pârja

Lumea asta pune prea multe întrebări. Și nu de azi, ori de ieri, ci de când a fost făcută. Mi s-a spus că la facerea lumii toți oamenii erau frumoși, cinstiți și darnici. Și mai ales toți spuneau adevărul. Pe tronul adevărului stătea numai mărturisirea cea dreaptă, luminoasă, din care s-a născut iubirea dintre oameni. Și starea aceea a durat preț de câteva lumi de povești. Și a venit negura. Nu se știe de unde, dar a venit. Și așa ne-am trezit că avem și o altă față a lumii. Și unii dintre oameni s-au aliat ea. Cu partea vicleană a realității. Era falsă și ambițioasă și a râvnit la tronul adevărului. Prin multe șmecherii subterane a reușit. Și așa a pornit minciuna în lume. A devenit plăcută și ispititoare. Acum este nelipsită de la marile ospețe. Nu de puține ori stă în fruntea mesei. Este întruchiparea afirmației care este contrazisă de experiență și de bun-simț. Reprezintă confuzia și oferă false speranțe.

Și partea luminoasă a lumii s-a trezit și a început să arate păcatele minciunii. Generalul roman Marc Antoniu s-a sinucis din cauza unor minciuni. Și multe tragedii a mai făcut răsucirea adevărului. Sfântul Augustin a scris o carte despre năravurile minciunii. Apoi s-a făcut o clasificare a minciunilor. Este minciuna deschisă, minciuna majordom, minciuna glumeață, minciuna urgentă, minciuna nobilă care oferă beneficii pentru mincinos. Din dinastie face parte și minciuna politică. Ea vizează păstrarea privilegiilor de către o minoritate aflată în conflict cu interesele majorității.

Am făcut această scurtă călătorie în istoria minciunii pentru a ajunge în zilele noastre. Când minciuna a devenit o instituție, ne intră în casă și în gând, uneori fiind ocrotită de lege. Sau de legea banului. Recentul scandal în legătură cu compania Facebook face parte din criza știrilor false. A minciunilor. O fostă angajată a celebrei companii a pus la dispoziția Congresului american un dosar cu lungi liste de acuzații. Resursele pentru combaterea discursurilor toxice sunt disproporționat alocate. Din contră, au cale liberă retoricele conspirației, iar compania nu a făcut nimic pentru a le bloca. Grupurile care au atacat Capitoliul american s-au organizat pe Facebook. Documentele date publicității arată că analizele interne spun că moderatorii reușesc să elimine doar 5% din ceea ce este considerat discurs instigator la ură. A mai fost dezvăluit și rolul nefericit jucat de Facebook în încurajarea traficului de persoane.

Și în privința campaniilor antivaccin, Facebook se descurcă prost. Lista este lungă, cu efecte păguboase. Dar compania explică adesea că activează într-un mediu concurențial foarte dur și nu își permite să piardă bani. În acele documente puse la dispoziția Congresului se arată că 78% dintre tinerii americani sunt conectați la știrile companiei. Și cam tot atâția în alte zone ale lumii. Compania condusă de Mark Zuckerberg are o cultură corporatistă orientată exclusiv pe profit și este prea puțin responsabilă în legătură cu efectele negative ale prezenței sale în viața a miliarde de oameni. Avem pe piață sintagma fake news, ceea ce ar reprezenta tocmai minciuna în vremurile moderne. Minți lucide au început să le analizeze, să le studieze efectul în societate. Au stabilit că fake news reprezintă un tip de jurnalism galben, sau de propagandă, care constă în răspândirea de informații false.

Știrile false sunt difuzate cu scopul de a induce lumea în eroare. Știrile false subminează presa serioasă, aceea care are ca doctrină verificarea informației din cel puțin trei surse. Se pare că acest gen de jurnalism începe să apună. Dacă nu s-a ascuns deja. Ni se livrează ură plătită pe bani. Socotesc că lumea este întoarsă cu capul în jos. Întrebarea omului care nu dorește să trăiască în minciună este: cum putem face deosebirea dintre adevăr și neadevăr? Mai ales când întâmplarea comunicată este departe de noi. Nu este ușor! Mai ales în lumea politică, unde defăimarea este frecventă. Minciunile politice sunt o rană pe trupul societății. Dacă un candidat care umblă cu exagerări poate convinge electoratul, personajul va răsturna adevărul de pe soclu și în viața publică.

Am citit recent că o comisie specială a Parlamentului European va încerca să identifice și să combată atacurile mincinoase pe rețele de socializare. Greu de făcut. Ne putem amăgi cu sugestia. Că și sugestia este un adevăr spre care tindem. Nu uit ce am spus la început. La facerea lumii, toți oamenii au fost luminoși, cinstiți și darnici. Măcar asta să nu uităm. Că dinastia minciunii nu poate fi înlăturată ușor din această lume. Măcar încercăm.