AM LAMPĂ!

Ne-ntoarcem toți la lampă! Asta-i viața!

Suflăm în ea și spunem noapte bună,

Gazul e scump, iar până dimineața

Se poate duce pensia pe-o lună!

Nu mi-a trecut prin gând s-o duc la groapă.

În fața ei îmi scot azi pălăria!

Așa cum e, bătrână și mioapă,

Sunt sigur că-și va face meseria!

Mi-am luat chibrite din străinătățuri!

Nici gazul nu vorbește românește!

Trăsura țării nu mai are hățuri!

Se poate și mai rău. Doamne ferește!

Am lampă! Nu mă tem de-nunecare.

Ieri i-am schimbat și sticla și fitilul,

I-am pus și gaz! E nouă! Așa pare!

Sunt fericit de parcă-aș fi copilul!

Puterea îi e mică, așa este.

Lumina ei pare ceva feeric,

Desprinsă dintr-o veșnică poveste

În care nu e loc de întuneric!

Întoarcerea la lampă nu-i rușine!

Rușine e să furi, ziceau țăranii.

Vă temeți de-ntuneric? Dacă vine,

Cu lampa-mi bucur clipele și anii!

Constantin Mosor, 02 noiembrie, 2021, București.